Printable ModeIoan, 3
|
3:1 Intre Farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntas al Iudeilor. Nicodim. [Discutia cu Nicodim, Ioan 3,1-21. Vezi harta p. 217; diagrama p. 230.] Un nume grec insemnand ,,biruitor al oamenilor”. In vremurile NT multi iudei adoptasera nume grecesti. Discipolii Andrei, Filip, Didimus si Alfeu purtau astfel de nume. Nicodim era un om cu avere, un Fariseu si membru al consiliului national, Sinedriul. Impartirea pe capitole intuneca legatura naratiunii din cap. 3 cu versetele finale din cap. 2. Convorbirea cu Nicodim ilustreaza enuntarea din cap. 2,25, ca Isus ,,stia ce este in om” (vezi la cap. 3,3). El a recunoscut in acest fruntas un sincer cautator dupa adevar, un om caruia putea sa-i ,,incredinteze” o cunoastere mai clara si mai deplina a misiunii Sale de cum ar fi putut incredinta celor mai multi oameni (cap. 2,24). Nicodim era o exceptie demna de notat la principiul general enuntat in cap. 2,24.25. Astfel, chiar la inceputul lucrarii Sale publice, Isus a castigat un prieten a carui influenta a dejucat planurile conducatorilor de a pune capat lucrarilor Lui inainte de vreme (vezi cap. 7,50.51; cf. cap. 19,39; DA 176, 460). Fruntas. [,,Conducator”, KJV]. Adica un membru al Sinedriului (vezi p. 67). Iudeilor. Vezi la cap. 1,19. 3:2 Acesta a venit la Isus, noaptea, si I-a zis: Invatatorule, stim ca esti un Invatator, venit de la Dumnezeu; caci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, daca nu este Dumnezeu cu el. A venit la Isus. Vizita aceasta a avut loc pe Muntele Maslinilor (DA 168; cf. p. 685, 686), probabil nu la mult timp dupa prima curatire a Templului, relatata in cap. 2,13-17. Nicodim fusese martor la intamplarea aceea dramatica (vezi DA 168) si fara indoiala Il auzise pe Isus si fusese martor la unele din minunile lui Mesia (cap. 2,23). Cu siguranta el impartasea impreuna cu alti iudei nadejdea unui Mesia politic care sa elibereze natiunea din catusele Romei (vezi la Luca 4,19) si trebuie sa fi fost pus in nedumerire cand Isus i-a explicat natura spirituala a imparatiei Lui. Nicodim era din fire precaut si nu s-a declaratpe fata ca urmas al umilului Nazarinean decat dupa crucificare (Ioan 19,39; cf. DA 177). Samanta sadita cu ocazia aceasta a cazut in pamant roditor, pentru ca sa aduca mai tarziu o recolta bogata. Noaptea. Dandu-si si seama de atitudinea generala a conducatorilor fata de Isus, Nicodim a considerat ca este intelept sa nu-si compromita reputatia sau pozitia ingaduind sa se stie ca Il lua destul de mult in serios pe Isus pentru a cauta o intrevedere personala cu El. Precautia aceasta a dat greutate eforturilor lui Nicodim de a-i abate pe conducatori de la scopul lor de a-L aresta pe Isus. Invatatorule. Vezi la cap. 1,38. Stim. Nicodim era satisfacut cu dovada aprobarii divine ce reiesea din cuvintele si faptele lui Isus. Ceilalti conducatori se bucurau de acelasi prilej de a observa si a considera natura imputernicirilor lui Isus (vezi cap. 2,18-20) si fara indoiala stiau tot atat de bine ca si Nicodim concluzia la care aratau dovezile, dar ingamfarea si stricaciunea inimii i-a impiedicat sa recunoasca temeinicia ei, asa cum a facut Nicodim. El era unul din acei ,,multi” din cap. 2,23 care ,,au crezut”. Un invatator. Gr. didaskalos (vezi la cap. 1,38), un titlu de respect. Nicodim insusi era ,,invatator [didaskalos] al lui Israel” (cap. 3,10), dar era gata sa-L accepte pe Isus – care nu avea o educatie formala si nici o permisiune oficiala de a-i invata pe altii – ca egal al sau. Singura explicatie a acestei vizite era ca el simtea in propria inima faptul ca Isus era mai mult decat un simplu invatator. La inceput, totusi, mandria l-a impiedicat sa dea pe fata gandul sau cel mai intim, ca Isus ar putea sa fie Mesia. Dar cand reactia lui este pusa in contrast cu aceea a celorlalti conducatori ai natiunii, masura in care dorinta aprinsa dupa adevar a biruit mandria este surprinzatoare. De la Dumnezeu. Cuvintele acestea sunt in pozitia emfatica in textul grecesc. Prin ele Nicodim recunoaste ca minunile lui Isus constituiau imputerniciri care depaseau orice autoritate omeneasca. Nimeni. Minunile (vezi cap. 2,23) constituiau dovada puterii divine ce nu putea fi tagaduita. La ocazii ulterioare Isus a indreptat atentia conducatorilor iudei la semnificatia minunilor Sale ca atestand minunea Sa divina (vezi cap. 5,36; 10,38; cf. DA 406; vol. V, p. 209). Pe care le faci Tu. Pronumele personal ,,Tu” este emfatic. Minunile lui Isus difereau de acelea alea altor oameni; ele dadeau dovada ca erau autentice. Daca nu este Dumnezeu cu el. Minunile atestau aprobarea si recunoasterea divina. Nicodim urmarea dovezile pana la concluzia lor logica. 3:3 Drept raspuns, Isus i-a zis: Adevarat, adevarat iti spun ca, daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu. Adevarat. [,,Adevarat, adevarat”, KJV]. Vezi la cap. 1,51. Isus a trecut peste complimentul adus si a adresat raspunsul Sau la apelul dupa adevar nerostit, dar ascuns in faptul ca Nicodim Il cautase pentru o convorbire particulara. Din nou. Gr. anothen, care in alta parte in Ioan inseamna ,,de sus” (cap. 3,31; 19,11; etc.). Cuvantul poate fi folosit bine in oricare sens si nu este singur ce inteles intentiona Isus aici. Este clar ca Nicodim l-a inteles in sensul de ,,din nou” (v. 4), dar Isus poate vrea sa spuna ,,de sus” sensul in care anothen este folosit ulterior in acelasi capitol (v. 31). De fapt, nasterea la care Isus Se refera aici este o a doua nastere, dar nu este o repetare a primei nasteri, asa cum ar putea lasa sa se inteleaga expresia ,,din nou”. In acord cu teologia iudaica, a fi nascut ca fiu al lui Avraam era aproape sigur o garantie a primirii in Imparatia cerului (cap. 8,33). Dar pentru ca sa fie mantuiti, neiudeii trebuia sa devina fii ai lui Avraam prin adoptie. Nu l-ar fi mirat pe Nicodim sa-L auda pe Isus spunand ca neiudeii trebuiau sa fie ,,nascuti din nou” pentru ca sa poata ,,vedea Imparatia lui Dumnezeu”, dar ideea ca el, un iudeu precaut se afla in afara de cercul mantuirii era un gand nou si tulburator. Doi ani si jumatate mai tarziu (cap. 8,39) Isus a declarat explicit ca descendenta din Avraam trebuie sa fie socotita dupa asemanarea morala si nu prin legatura fizica. Comparati invataturile lui Pavel asupra aceluiasi punct (Romani 2,28.29; 9,6.7; 10,12.13; Galateni 3,9.28.29; etc.). Convertirea si nasterea sunt la fel prin aceea ca ambele marcheaza inceputul unei vieti noi (vezi la Ioan 1,13; Rom 6,3-6; 2 Corinteni 5,17; cf. Efeseni 4,22-24; Col 3,9-11). Vedea. Adica, ,,intra in” (v. 5). Imparatia lui Dumnezeu. Isus Se refera in primul rand la imparatia Sa spirituala, imparatia harului divin (vezi la Matei 4,17; 5,2). 3:4 Nicodim I-a zis: Cum se poate naste un om batran? Poate el sa intre a doua oara in pantecele maicii sale, si sa se nasca? Poate el sa intre? Nicodim stia ca Isus nu vorbea de renasterea fizica si raspunsul lui nu lasa sa se inteleaga ca el gandea asa. El doar recunoaste imposibilitatea. Dar concluzia alternanta ii pare sa fie la fel de incredibila – ideea ca el, un iudeu evlavios sa aiba nevoie de experienta pe care o mentioneaza Isus. El intampina dilema neinstare sa accepte prima alternativa si nedispus sa o accepte pe cealalta. 3:5 Isus i-a raspuns: Adevarat, adevarat iti spun, ca, daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu. Adevarat, adevarat. Vezi la Matei 5,18; Ioan 1,51. Din apa si din Duh. Acum Isus explica ce inseamna a fi ,,nascut de sus” (vezi la cap. 1,12.13). Referirea la ,,apa” este o aluzie clara la botezul cu apa, care era administrat prozelitilor iudei si era practicat de Esenieni (vezi p. 63, 91). In plus, de multe luni de zile Ioan boteza pe conationalii sai iudei in raul Iordan (Matei 3,5.6.11). Dar Fariseii, care afectau o masura superioara de dreptate, refuzau botezul (Luca 7,30), pentru ca Ioan facea din el un simbol al pocaintei (vezi la Matei 3,6). Fara indoiala Nicodim il ascultase pe Ioan si se poate sa fi auzit cuvintele lui cu privire la botezul cu apa (Ioan 1,26) si cu Duhul Sfant (v. 33). Nicodim astepta primirea in imparatia lui Dumnezeu ca un iudeu nascut in mod natural, evlavios, dar Isus declara ca nimic mai putin decat o transformare deplina a vietii prin puterea Duhului Sfant, nu era corespunzatoare. Vezi la Romani 6,3-6. A fi nascut ,,din apa si din Duh” este echivalent cu a fi ,,nascut din nou”, adica ,,de sus” (vezi la Ioan 3,3). Aceia care sunt nascuti de sus Il au pe Dumnezeu ca Tata al lor si seamana cu El la caracter (vezi 1 Ioan 3,1-3; cf. Ioan 8,39.44). De aici inainte, ei aspira, prin harul lui Hristos sa traiasca mai presus de pacat (Romani 6,12-16) si nu-si predau vointa la savarsirea de pacat (1 Ioan 3,9; 5,18). 3:6 Ce este nascut din carne, este carne, si ce este nascut din Duh, este duh. Nascut din carne. Adica, prin nastere naturala (vezi cap. 1,13). Principiul din lumea naturala, ca toate cele vii se reproduc, ,,dupa felul lor” (Geneza 1,21) este la fel de adevarat in lumea spirituala. In NT ,,carnea” si ,,Duhul” sunt opuse si reprezinta doua planuri de existenta antitetice si exclusive. Comparati Romani 6,12-18. 3:7 Nu te mira ca ti-am zis: Trebuie sa va nasteti din nou. Verset ce nu a fost comentat. 3:8 Vantul sufla incotro vrea, si-i auzi vuietul; dar nu stii de unde vine, nici incotro merge. Tot asa este cu oricine este nascut din Duhul. Vantul. Gr. pneuma, ,,duh”, ,,suflare”, ,,vant”. Aici evident este intentionat intelesul de pe urma. Asa este cu oricine. Ca si vantul, nasterea din nou este invizibila. Argumentul ca din cauza ca nasterea din nou nu este evidenta pentru vederea naturala este deci o nascocire a imaginatiei si nu este mai valabil decat daca ar fi folosit cu privire la vant. In fiecare caz judecata trebuie sa fie bazata pe efectele produse. 3:9 Nicodim I-a zis: Cum se poate face asa ceva? Verset ce nu a fost comentat. 3:10 Isus I-a raspuns: Tu esti invatatorul lui Israel, si nu pricepi aceste lucruri? Invatatorul lui Israel. [,,Un invatator al lui Israel”, KJV]. Literal, ,,invatatorul lui Israel”. Nicodim era personal in incurcatura cu privire la lucrurile pe care ar fi trebuit sa ii invete pe altii. 3:11 Adevarat, adevarat iti spun, ca noi vorbim ce stim, si marturisim ce am vazut; si voi nu primiti marturia noastra. Adevarat, adevarat. Vezi la Matei 5,18; Ioan 1,51. Noi vorbim. Isus momentan vorbeste la plural, poate pentru ca afirma un principiu general, un lucru adevarat si cu privire la Sine si cu privire la Nicodim. Ceea ce spusese Nicodim (v. 9) dadea la iveala faptul ca, pentru ,,un invatator al lui Israel” (v. 10), el nu stia prea multe. Afirmatiile si intrebarile lui Nicodim dau dovada ca el nu stia. Cunostinta lui cu privire la mantuire era numai teoretica si era intemeiata pe o teorie falsa despre ea. Daca Nicodim ar fi incercat nasterea din nou, el nu numai ca ar fi inteles-o personal, dar ar fi fost in stare sa vorbeasca in chip inteligent altora. Unii sugereaza ca prin ,,noi” Isus Se refera la persoanele Dumnezeirii. Voi nu primiti. Daca persista in a nu intelege despre ce vorbeste Isus, Nicodim s-ar clasa la un loc cu sufletele stricate din cap.1,11, care ,,nu L-au primit”. 3:12 Daca v-am vorbit despre lucruri pamantesti si nu credeti, cum veti crede cand va voi vorbi despre lucrurile ceresti? Lucruri pamantesti. Deosebirea aici intre ,,lucrurile pamantesti” si ,,lucrurile ceresti” nu este cu totul clara. Poate ca prin ,,lucrurile pamantesti” Isus se refera la principiile elementare ale mantuirii, ca nasterea din nou. In contrast, ,,lucrurile ceresti” ar fi tainele mai adanci ale lui Dumnezeu in care poate, numai un invatator al lui Israel s-ar fi putut astepta sa aiba patrundere. Nicodim se mai lupta inca cu principiile elementare si era cu totul nepregatit sa discute adevaruri mai profunde (cf.1 Corinteni 3,1.2; Evrei 5,12-14). 3:13 Nimeni nu s-a suit in cer, afara de Cel ce S-a pogorat din cer, adica Fiul omului, care este in cer. Nimeni. Nimeni nu poate vorbi cu autoritate despre ,,lucrurile ceresti” decat daca a fost in cer (cf. v. 11). Oamenii discern tainele cerului numai prin revelatie, niciodata prin speculare cu privire la ele. S-a suit in cer. Adica, nici o fiinta omeneasca nu a mers la cer pentru a ajunge sa cunoasca ,,lucrurile ceresti” (v. 12). Numai Fiul Omului, care a venit din cer a fost acolo si numai El singur poate sa le descopere. Aici nu este o referire la inaltarea la cer a lui Hristos dupa inviere. S-a pogorat din cer. Comparati cap. 6,33.38.41.42.50.51.58; vezi la cap. 1,14. Fiul Omului. Titlul caracteristic al lui Isus pentru Sine, a carui folosire aici este dovada ca Isus inca vorbeste. Vezi la Marcu 2,10. Care este in cer. Pot fi citate dovezi textuale importante (cf. p. 146) pentru omiterea acestei propozitii. Daca este pastrata, se refera la existenta din vesnicie a lui Isus in cer, locasul Sau permanent. Poate, insa, expresia a fost adaugata de un copist ulterior si astfel intr-un timp cand Isus era din nou ,,in cer”. 3:14 Si, dupa cum a inaltat Moise sarpele in pustie, tot asa trebuie sa fie inaltat si Fiul omului, Sarpele. Vezi la Numeri 21,6-9. Tot asa. In pustie privirea sincera a credintei aducea vindecare. ,,Tot asa” credinta in jertfa nemarginita de pe Calvar aduce vindecare de ravagiile pacatului. In cea din urma zi a Sa de invatatura in Templu, Isus a declarat, ,,Dupa ce voi fi inaltat de pe pamant, voi atrage la Mine pe toti oamenii” (cap. 12,32). In Ioan expresia ,,inaltat” se refera totdeauna la crucificare (vezi cap. 8,28; 12,34; etc). Raportul evanghelic nu citeaza nici un alt caz in aceasta perioada timpurie a lucrarii Lui cand Isus sa fi descoperit adevarul adanc facut cunoscut aici lui Nicodim. Cand L-a vazut pe Isus atarnand pe cruce, Nicodim trebuie sa-si fi amintit viu de figura cu Moise care a inaltat sarpele in pustie si de cuvintele lui Isus ca El va fi ,,inaltat”. Dar acest eveniment care a nimicit nadejdile ucenicilor, l-a convins pe Nicodim cu privire la divinitatea Fiului lui Dumnezeu (DA 775, 776). Dintre sinoptici, numai Matei (cap. 20,19) Il citeaza pe Isus ca precizandu-Si moartea prin crucificare. Trebuie. Sau ,,este necesar ca”. Oriunde foloseste acest cuvant cu privire la Sine (vezi cap. 9,4; 10,16; 12,34; cf. cap. 20,9) Isus afirma necesitatea divina care L-a adus pe acest pamant pentru realizarea planului mantuirii. Vezi la Luca 2,49. Cei mai multi comentatori sunt de parere ca cuvintele lui Isus se incheie cu v. 15 si ca incepand cu v. 16 avem comentarii ale evanghelistului. 3:15 pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Crede. Vezi la cap. 1,12; 3.16. Sa nu piara. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 146) omiterea acestor cuvinte in v. 15, dar le atesta in v. 16. 3:16 Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Atat de mult a iubit Dumnezeu. Cuvantul englezesc ,,love” este cu totul necorespunzator pentru a exprima adancimea interesului preocupat exprimat de cuvantul grecesc agape, ,,iubire”, si agapao, ,,a iubi” (vezi la Matei 5,43). Iubirea este atributul suprem al Creatorului cu privire la fapturile Sale. Ea este forta care domina in carmuirea divina. ,,Dumnezeu este iubire” (1 Ioan 4,8). Ioan vorbeste despre sine ca fiind ,,ucenicul pe care il iubea Isus” (cap. 21,7; cf. cap. 13,23; 19,26; 20,2; 21,20), adica, il iubea mai presus de orice. Motivul era pur si simplu acela ca Ioan, mai mult decat oricare din ceilalti ucenici colegi cu el, se supunea influentei vietii desavarsite a lui Isus si cu timpul a ajuns sa inteleaga si sa reflecteze desavarsirea acelei vieti mai deplin ca ei (vezi p. 891, 892). Ioan era astfel mai bine calificat decat ceilalti ucenici sa aprecieze marimea si maretia iubirii divine si sa o explice semenilor sai. Lucrul acesta incearca sa-l faca in Ioan 3,16 – ,,Atat de mult a iubit Dumnezeu”. In 1 Ioan 3,1 el explica din nou: ,,Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal”. Cuvintele ii lipsesc ca sa exprime adancimea acelei iubiri vesnice, neschimbatoare si Ioan pur si simplu ii invita pe oameni sa ,,o vada [,,priveasca”]. Expresia suprema a iubirii divine este darul Tatalui in Fiul Sau (Ioan 3,16), prin care se ajunge sa fie posibil ca noi ,,sa ne numim copii ai lui Dumnezeu” (1 Ioan 3,1). ,,Nu este mai mare dragoste decat sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai” (Ioan 15,13). Lumea. Gr. kosmos, lumea ca o entitate creata si organizata (vezi la Matei 4,8). Iubirea lui Dumnezeu cuprinde toata omenirea, dar trag folos direct numai aceia care raspund la ea (vezi la Ioan 1,12). Iubirea cere reciprocitate pentru a fi pe deplin eficienta. Dar lucrul plin de insemnatate, iubirea lui Dumnezeu cuprinde atat pe aceia care o resping, cat si pe aceia care o primesc. Nimeni din cei pierduti nu Il poate acuza pe Dumnezeu ca nu i-a iubit. A afirma ca Dumnezeu a predestinat anumite persoane sa se piarda indiferent de propria lor alegere in chestiune inseamna a spune ca El le uraste. Inseamna a-L stigmatiza ca nedrept si a arunca asupra Lui vina sortii lor. Vezi Romani 5,8; 2 Corinteni 5,19; vezi la Ioan 3,17-20. Ca a dat. Iubirea este adevarata numai cand este in actiune. Iubirea lui Dumnezeu pentru pacatosi L-a determinat sa dea tot ce a avut pentru mantuirea lor (vezi Romani 5,8). Esenta iubirii este jertfirea de sine pentru altii; egoismul este antiteza iubirii. Singurul Sau Fiu. [,,Singurul nascut Fiul al Sau”, KJV]. Literal, ,,singurul Sau Fiu” (vezi Nota aditionala la capitolul 1; vezi la Luca 1,35; Ioan 1,14). Oricine. Nu exista limite la iubirea lui Dumnezeu. Nu exista nimeni caruia El sa-i refuze arbitrar beneficiile harului mantuitor. Exista doar o singura conditie - credinta in Hristos si conlucrarea binevoitoare cu El (vezi la cap. 1,12). Bunatatea lui Dumnezeu este ceea ce conduce la pocainta (Romani 2,4). Lumina dragostei Lui topeste inimile impietrite, aduce inapoi pe cei pierduti si face sfinti din pacatosi. Crede. Vezi la cap. 1,12. Piara. Gr. apollumi, ,,a nimici cu totul”, ,,a sterge”, ,,a se topi in nefiinta”. ,,Plata pacatului este moartea” (Romani 6,23). Opusul ,,vietii vesnice” nu este chin vesnic, ci desfiintare vesnica. Pacatul are in sine semintele nimicirii. Moartea are loc, nu doar pentru ca Dumnezeu o vrea, ci pentru ca pacatosul alege sa se desparta de Dumnezeu care este izvorul vietii. Viata vesnica. Gr. zoe aionios. In Ioan adjectivul aionios, ,,vesnic” apare numai cu cuvantul zoe, ,,viata” (cap. 3,15.16.36; 4,14.36; 5,24.39; 6,27.40.47.54.68; 10,28; 12,25.50; 17,2.3). Pentru insemnatatea cuvantului zoe vezi cap. 1,4 si a lui aionios, vezi al Matei 25,41. Textul grec la Ioan 3,16 zice literal ,,sa poata starui in viata vesnica”. ,,Viata vesnica” este viata care dainuieste pururi, viata care nu are sfarsit. Ea devine posibila numai prin legatura neintrerupta cu Izvorul vietii. In 1 Ioan 5,11 evanghelistul subliniaza faptul ca Dumnezeu ne-a dat ,,viata vesnica” [zoen aionion]. Darul vietii vesnice a fost adus atunci cand Dumnezeu a dat darul de neexprimat al Fiului Sau. Este privilegiul crestinului sincer sa se bucure ca are ,,viata vesnica” acum, ca dar de la Dumnezeu si ca ,,viata aceasta este in Fiul Sau” (1 Ioan 5,11; cf. cap. 3,2), ,,Cine are pe Fiul, are viata; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viata” (1 Ioan 5,12). Posedarea vietii vesnice este conditionata de ramanerea lui Hristos in inima prin credinta. Cel care crede are viata vesnica si a ,,trecut de la moarte la viata” (vezi la Ioan 5,24.25; 6,54; 8,51). 3:17 Dumnezeu, in adevar, n-a trimis pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca lumea sa fie mantuita prin El. Dumnezeu, in adevar, n-a trimis. Echivalent cu ,,Dumnezeu a dat” (Ioan 3,16; cf. Matei 15,24; Marcu 9,37; Luca 4,18.43). Ioan nu este preocupat aici cu legaturile teologice intre Cel trimis si Cel care L-a trimis, ci cu scopul trimiterii (vezi la Matei 1,2.3). Trimiterea lui Isus nu lasa sa se inteleaga nici superioritate in Trimitator, nici inferioritate in Cel trimis. In toata vesnicia trecuta Hristos a fost ,,egal cu Dumnezeu” (Ev 615; vezi la Ioan 1,1). Fiul Sau. Vezi la Luca 1,35; Ioan 1,14. In lume. Adica, la intrupare (vezi la cap. 1,14). Sa judece lumea. [,,Sa osandeasca lumea”, KJV]. Ioan se grabeste sa explice (v. 18.19) ca aceia care nu cred in Fiul ,,au si fost judecati” [,,deja condamnati”], pur si simplu pentru ca refuza sa creada. Scopul lui Dumnezeu in trimiterea Fiului Sau in lume este de a mantui lumea. Daca datorita venirii Mantuitorului, unii semeni au parte de condamnare, Dumnezeu nu poate fi invinovatit. Condamnarea nu rezulta din venirea adevaratei Lumini (vezi la cap. 1,4-9), ci din departarea oamenilor de la Lumina datorita unei preferinta pentru intuneric. Iudeii si-L inchipuiau pe Mesia ca vine ca judecator sa condamne pe necredinciosi (vezi la Luca 4,19) si ca ingerii se bucura de nimicirea celor pierduti (vezi la cap. 15,7). Dar Hristos nu a venit sa condamne lumea, asa cum merita, ci sa o mantuiasca (cf. DA 25). Prin El. Vezi la Matei 1,21; Luca 19,10. Dumnezeu voia ca toti oamenii sa fie mantuiti si prin marele dar al Fiului Sau S-a ingrijit de mantuirea lor. Dar voia lui Dumnezeu trebuie sa fie confirmata de voia fiecarui om in parte pentru ca ea sa fie lucratoare pentru el. Mantuirea este numai pentru cei care cred si Il primesc pe Hristos (vezi la Ioan 1,12; 3,16). 3:18 Oricine crede in El, nu este judecat; dar cine nu crede, a si fost judecat, pentru ca n-a crezut in Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. A si fost judecat. [,,A si fost condamnat”, KJV]. Dupa cum cei care cred in Hristos sunt indreptatiti in virtutea credintei lor in El, asa si cei care nu cred sunt automat condamnati din cauza lipsei lor de credinta. N-a fost niciodata voia Tatalui ca unii sa respinga pe Hristos iar aceia care fac asa ceva isi atrag prin aceasta osanda. ,,Tot ce nu vine din incredintare este pacat” (Romani 14,23). Aceasta condamnare nu era scopul venirii Mantuitorului in lume, dar pentru aceia care nu cred ea este un rezultat inevitabil al venirii Sale. Dumnezeu a predeterminat ca aceia care cred sa fie mantuiti si aceia care nu cred sa fie pierduti, dar El a lasat pe seama fiecarui om sa aleaga daca sa creada sau sa nu creada. In sensul acesta cazul fiecarui credincios si a fiecarui necredincios, a fiecarui sfant si a fiecarui pacatos, a fost hotarat cand a fost statornicit de prima data planul mantuirii, dar a fost lasat pe seama fiecarei persoane sa aleaga daca sa fie sfant sau pacatos. Aceasta este predestinatia biblica. La judecata finala , sentinta va fi pronuntata asupra oamenilor individual asa cum, cu multa vreme inainte, a fost pronuntata asupra lor colectiv. Vezi la Ioan 3,19; 5,29; Efeseni 1,3-12. Numele. Vezi la cap. 1,12. Singurul Fiu. [,,Singurului nascut”, KJV]. Vezi la cap. 1,14. Fiu al lui Dumnezeu. Vezi Nota aditionala la capitolul 1; vezi la Luca 1,35. 3:19 Si judecata aceasta sta in faptul ca, odata venita Lumina in lume, oamenii au iubit mai mult intunericul decat lumina, pentru ca faptele lor erau rele. Judecata. [,,Condamnarea”, KJV]. Gr. krisis, procesul de judecare, nu krima, sentinta sau rezultatul judecarii. Lumina a venit. Vezi la cap. 1,4.5.9. Aici Ioan explica cum vine condamnarea asupra oamenilor. Nu pentru ca Dumnezeu a voit ca unii oameni sa fie pierduti (vezi la cap. 3,18), ci pentru ca unii oameni au preferat intunericul si nu lumina. Sentinta nu este arbitrara, ci rezultatul inevitabil al legii ca ,,plata pacatului este moartea” (Romani 6,23). Soarta fiecarui om e determinata de propria sa reactie la lumina. Cata vreme oamenii raman neluminati nu exista condamnare (Psalmii 87,4.6; Ezechiel 3,18-21; 18,2-32; 33,12-20; Luca 23,34; Ioan 15,22; Romani 7,7.9; 1 Timotei 1,13), dar cand lumina adevarului straluceste in inima lor ,,n-au nici o dezvinovatire pentru pacatul lor” (Ioan 15,22). Oameni care nu sunt dispusi sa renunte la caile lor rele prefera intunericul si in felul acesta ei se orbesc fata de lumina (2 Corinteni 4,4). Pe de alta parte, Isus a fagaduit ca aceia care aleg sa-L urmeze, ,,nu vor umbla in intuneric” (Ioan 8,12) si nimeni nu-i ,,va smulge” din mana Lui (cap. 10,28). 3:20 Caci oricine face raul, uraste lumina, si nu vine la lumina, ca sa nu i se vadeasca faptele. Uraste lumina. Numai cine uraste lumina adevarului va fi orbit de cel rau (vezi la v. 19). El evita lumina pentru acelasi motiv pentru care un hot evita un politist. 3:21 Dar cine lucreaza dupa adevar, vine la lumina, pentru ca sa i se arate faptele, fiindca sunt facute in Dumnezeu. Lucreaza dupa adevar. [,,Face adevar”, KJV]. Adica, doreste tot mai infocat ca principiile adevarului sa devina mai pe deplin lucratoare in viata lui. Impreuna cu Pavel, o astfel de persoana recunoaste ca in el ,,nu locuieste nimic bun” (Romani 7,18) si ca meritul pentru o viata biruitoare apartine lui Dumnezeu, care a facut lucrul acesta posibil prin Isus Hristos (Romani 8,1-4; 1 Corinteni 15,57; Galateni 2,20). Vezi la Matei 5,48. 3:22 Dupa aceea Isus, si ucenicii Lui, a venit in tinutul Iudeii; si statea acolo cu ei si boteza. Dupa aceea. [,,Dupa aceste lucruri”, KJV] [Lucrarea in Iudea, Ioan 3,22-36. Vezi harta p. 221; diagrame p. 229, 230]. Gr. meta tauta, o expresie tranzitionala obisnuita (vezi cap. 5,1; 6,1; 7,1). ,,Aceste lucruri”, evenimentele din cap. 2,13 la 3,21 au avut loc la Pastele din anul 28 d.Hr., sau la scurt timp dupa aceea. Ucenicii Sai. Ioan, Andrei, Petru, Filip si Natanael (vezi cap. 1,40-45). In tinutul Iudeii. Evenimentele din cap. 2,13 la 3,21 au avut loc in Ierusalim sau in apropiere de el. Din Ierusalim, Isus Si-a extins acum lucrarea in orasele si satele Iudeii, unde a lucrat timp de vreo opt luni de zile, cam din aprilie pana in decembrie in anul 28 d.Hr. (vezi diagramele p. 229, 230; vezi Nota aditionala din Luca 4). Cu exceptia scurtei relatari din Ioan 3,22-36 relatarea evanghelica tace cu privire la amanuntele acestei perioade a lucrarii Domnului. Isus a devotat faza de inceput a lucrarii Sale publice Ierusalimului si Iudeii, cu obiectivul specific de a da conducatorilor un prilej sa vada dovezile misiunii Sale divine, sa-L accepte ca Mesia si sa conduca natiunea mai departe la implinirea sarcinii incredintate de Dumnezeu (DA 231; vezi vol. IV, p. 26-30). Dar, in ciuda succesului aparent, lucrarea iudeana a fost in cea mai mare masura lipsita de rezultate practice (vezi DA 194, 245). De fapt, mai multe convertiri adevarate au avut loc in Ziua Cincizecimii decat in cursul intregii lucrari de pe pamant a lui Hristos (vezi Materialul suplimentar EGW la Fapte 2,1-4.14.41). Marea popularitate a lui Isus (Ioan 3,26) a trezit gelozia ucenicilor lui Ioan pentru invatatorul lor, care predica si boteza in acelasi timp si in acelasi tinut. De aceea, cam prin luna decembrie, Isus S-a retras temporar in Galileea (cap. 4,1-3). El S-a reintors la Ierusalim pentru Pastele anului 29 d.Hr., cand lucrarea Lui iudeana timpurie a ajuns la o incheiere oficiala si El Si-a mutat eforturile in Galileea (vezi Nota aditionala la Luca 4; diagrama p. 229; vezi la Matei 4,12; Luca 4,16). Sta acolo…boteza. Verbul din textul grec indica o lucrarea prelungita. Botezand, Isus a dat propria Sa aprobare lucrarii inainte mergatorului Sau, dar a lasat botezarea propriu-zisa pe seama ucenicilor Sai (cap. 4,2). Ca si Ioan, Isus cauta fara indoiala locuri unde erau ,,multe ape” (cap. 3,23). Cu privire la ritualul botezului insusi vezi la Matei 3,6. 3:23 Ioan boteza si el in Enon, aproape de Salim, pentru ca acolo erau multe ape; si oamenii veneau ca sa fie botezati. Ioan boteza si el. Lucrarea lui Ioan a continuat pana cel putin dupa retragerea temporara a lui Isus din Iudea, cam prin luna decembrie. El a fost arestat si intemnitat intre timpul acela si Pastele urmator (vezi Nota aditionala la Luca 4; diagrama p. 229; vezi la Luca 3,19.20). Enon aproape de Salim. Asezarea acestor vechi locuri nu este certa. Conform cu W.F.Albright, identificarea cea mai probabila pare sa fie modernul Salim, cam la 4 mile la sud-est de Nablus si Sechem si satul modern invecinat Ainun (W.F.Albright, ,,The Background of the New Testament and Its Eschatology”, in Studies in Honor of C.H.Dodd, p. 159). Satele acestea sunt in apropiere de izvoarele de apa Wadi Far’ah, unde sunt numeroase izvoare. Amplasarea traditionala tarzie la cateva mile sud-est de Scythopolis (Bet-san) este aproape de Raul Iordan, dar ar fi fara rost ca Ioan sa sublinieze ca acolo erau ,,multe ape”. Descrierea aceasta a fi semnificativa numai pentru o ,,localitate comparativ obscura unde posibila lipsa a unei cantitati abundente de apa ar putea ridica o banuiala cu privire la felul in care putea sa fie savarsit ritualul botezului. Vezi harta din fata, p. 321. Multe ape. Comentariul acesta atrage atentia la botezul prin scufundare in care ,,multe ape” ar fi indispensabile. Vezi la Matei 3,6; Romani 6,3-6. 3:24 Caci Ioan inca nu fusese aruncat in temnita. Aruncat in temnita. Ioan a fost in temnita cam un an, de prin jurul Pastelui, anul 29 d.Hr., pana prin acelasi timp in anul urmator (vezi la Luca 3,19.20). 3:25 Intre ucenicii lui Ioan si intre un Iudeu, s-a iscat o neintelegere cu privire la curatire. S-a iscat o neintelegere. Desi de frica poporului (Matei 21,26), autoritatile iudaice au evitat un atac pe fata contra lui Ioan, ei au cautat cai mai putin batatoare la ochi pentru a-i stingheri lucrarea. Botezul era ceva central in predica lui Ioan (Marcu 1,4; Luca 3,3), ca un simbol de pocainta si de curatire de pacat. Iudeii practicau botezul prozelitilor, pentru curatirea ceremoniala a convertitilor dintre Neamuri (vezi la Ioan 3,3-5). Dar Ioan cerea iudeilor sa accepte ritualul si facea din el un semn de pocainta si de intoarcere de la o viata de pacat. Este adevarat ca Esenienii practicau botezul mult mai aproape de sensul in care il intrebuinta Ioan (vezi p. 63, 91), dar ei erau putini la numar si aveau o slaba influenta asupra vietii si gandirii natiunii. Un iudeu. [,,Iudei”, KJV]. Pot fi citate dovezi textuale importante (cf. p. 146) pentru exprimarea ,,un iudeu”. Curatire. Anume, spalare ceremoniala. 3:26 Au venit deci la Ioan si i-au zis: Invatatorule, Cel ce era cu tine dincolo de Iordan, si despre care ai marturisit tu, iata ca boteaza, si toti oameni se duc la El. Invatatorule. [,,Rabi”, KJV]. Vezi la cap. 1,38. Cel ce era cu tine. Vezi cap. 1,29-36. Iata ca boteaza. Vezi la cap. 4,2. Toti se duc la El. [,,Toti oamenii vin la El”, KJV]. Predica lui Ioan fusese primita cu atata aclamatie din partea poporului incat carturarii si Fariseii au ajuns gelosi pe el (vezi la cap. 1,19-25). Dar aici era un Invatator si mai popular ca Ioan. Ucenicii lui Ioan luau in nume de rau succesul aparent al lui Isus si au ajuns gelosi pentru invatatorul lor (cf, Marcu 9,38). Ei socoteau ca intrucat botezul lui Ioan era ceva caracteristic lui (vezi Ioan 3,25), Isus si altii care nu erau direct asociati cu Ioan si cu ei nu aveau dreptul sa administreze ritualul botezului in felul si pentru scopul pentru care il facea Ioan. 3:27 Drept raspuns, Ioan i-a zis: Omul nu poate primi decat ce-i este dat din cer. Un om nu poate sa ia. [,,Un om nu poate primi”, KJV]. Ioan recunostea ca succesul lui venise din cer si isi afirma credinta lui ca succesul mai mare care insotea acum ostenelile lui Isus trebuia sa fie la fel din cer. In amandoua cazurile initiativa era din partea lui Dumnezeu si ce drept aveau oamenii sa discute faptele lui Dumnezeu? Ioan avea incredere in propria sa insarcinare dumnezeiasca si prezisese de la inceput venirea Unuia mai mare decat el (cap. 1,26.27). De ce sa ia el in nume de rau implinirea propriei sale preziceri? Umilinta deplina si supunerea neegoista a lui Ioan sunt trasaturi caracteristice ale adevaratului urmas al lui Hristos. Ioan era in stare sa spuna: ,,El trebuie sa creasca, iar eu sa ma micsorez” (cap. 3,30) numai pentru ca intelegea clar propria sa legatura cu Mesia si pentru ca atingerea iubirii divine il transformase (vezi DA 179).Mandria si gelozia ii asaltau in zadar echilibrul intelectual si emotional. 3:28 Voi insiva imi sunteti martori ca am zis: Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis inaintea Lui. Imi sunteti martori. Atitudinea lui Ioan fata de Hristos era deja inregistrata in memoria ucenicilor lui. Nu sunt eu Hristosul. Vezi la cap. 1,20. Sunt trimis inaintea Lui. Vezi la Matei 3,3. 3:29 Cine are mireasa, este mire; dar prietenul mirelui, care sta si-l asculta, se bucura foarte mult cand aude glasul mirelui: si aceasta bucurie, care este a mea, este deplina. Cine are mireasa. Legatura lui Dumnezeu cu poporul Sau este comparata adesea cu aceea a unui mire fata de mireasa (vezi Isaia 54,5; Ieremia 2,2; 3,20; Ezechiel 16,18; 23,4; Osea 2,19.20; 2 Corinteni 11,2; Efeseni 5,25-27; etc.) Acum Isus parea ca castiga cu succes poporul Israel pentru Sine. Prietenul mirelui. ,,Prietenul mirelui” era mijlocitorul care facea aranjamente intre familia mirelui si aceea a miresei. Lui i-ar fi facut placere cand tranzactia ajungea la un punct culminant fericit. Ioan isi implinise rolul incredintat lui de a-l chema pe Israel sa accepte pe Dumnezeu si Invatatorul lui spiritual si acum se bucura de succesul evident al Aceluia in favoarea Caruia lucrase. Propria lui ,,bucurie” se ,,implinea” in felul acesta. Vezi la Marcu 2,19. Sta si-l asculta. Poate Ioan vorbeste despre prietenul mirelui ca fiind atent sa afle dorintele mirelui si sa le implineasca. Sau, Ioan s-ar putea referi la momentul cand mirele saluta pe mireasa sa pentru prima data fata catre fata si cavalerul de onoare se bucura de incheierea cu succes a sarcinii sale. La fel, Ioan nu putea sa regrete ca oamenii erau atrasi la Hristos; de fapt aceasta implinea nadejdile lui cele mai dragi. 3:30 Trebuie ca El sa creasca, iar eu sa ma micsorez. Trebuie ca El sa creasca. Vezi la v. 27, 29. Nu ar fi putut sa fie altcumva, declara Ioan. Acestea sunt aproape cele mai de pe urma cuvinte relatate ale lui Ioan inainte de intemnitarea lui. Cu siguranta, niciodata nu au fost rostite cuvinte mai umile, mai supuse, mai neegoiste ca acelea ale lui Ioan cu ocazia aceasta. In floarea vietii si a lucrarii Lui el este chemat sa se retraga si sa lase campul altora. Cu siguranta ca ,,nu s-a sculat nici unul mai mare decat Ioan Botezatorul” (Matei 11,11). 3:31 Cel ce vine din cer, este mai presus de toti; cel ce este de pe pamant, este pamantesc, si vorbeste ca de pe pamant. Cel ce vine din cer, este mai presus de toti. Cel care vine. Un idiom tehnic iudaic insemnand ,,Mesia” (vezi Matei 11,3; 21,9; 23,39; Luca 7,19; etc.; vezi la Ioan 1,14). De sus. Gr. anathen (vezi la v. 3). Hristos a venit ,,de sus” pentru ca oamenii sa poata fi ,,nascuti de sus”. Pentru ca Hristos ,,a venit de sus” declara Ioan ,,este numai drept si vine – de fapt, este necesar – ca El sa fie ,,mai presus de toti” cei ca caror obarsie este de pe pamant. De pe pamant. Ceea ce este de origine pamanteasca este pamantesc si in natura. Vorbeste ca de pe pamant. Ioan era ,,de pe pamant” si vorbea ca un om. Isus era ,,de sus” si vorbea cu intelepciune ,,de sus”. Nu e de mirare ca oamenii se intorceau de la Ioan la Isus, de la cel mai mic la cel mai mare. Este mai presus de toti. Pot fi aratate dovezi textuale (cf. p. 146) pentru omiterea acestei expresii folosite a doua oara in v. 31. Daca cuvintele acestea sunt omise, v. 31 se contopeste cu v. 32 pentru a zice: ,,Cel care vine din cer marturiseste despre ce a vazut si auzit”. Daca este pastrata expresia aceasta, Ioan admite ca Hristos este infinit mai mare decat el insusi, mai mare, de fapt, decat toti oamenii si refuza sa se considere un rival al lui Isus. 3:32 El marturiseste ce a vazut si a auzit, si totusi nimeni nu primeste marturia Lui. A vazut si a auzit. Adica, ceea ce Hristos a vazut si auzit cu privire la caracterul si voia Tatalui (vezi la v. 11-13). Ioan reaminteste mereu cititorilor sai ca marturia lui Isus cu privire la lucrurile ceresti isi avea obarsia in Tatal (vezi cap. 8,40; 15,15; etc.). Nimeni nu primeste. O hiperbola retorica scotand in evidenta cat de putini din multimea care Il urma pe Isus Il acceptau cu adevarat ca Trimis al lui Dumnezeu (cf. cap. 1,11; 2,24). Ca unii oameni, intr-adevar au primit si au crezut marturia lui Isus reiese din cap. 3,33 (cf. cap. 1,11.12). 3:33 Cine primeste marturia Lui, adevereste prin aceasta ca Dumnezeu spune adevarul. Cine primeste. [,,A primit”, KJV]. Vezi la cap. 1,12. Unii oameni stau ca exceptii demne de notat fata de enuntarea generala a versetului precedent. Adevereste. [,,A pus pecetea sa”, KJV]. Punand pecetea sa personala pe un document, o persoana atesta acuratetea si valabilitatea lui, adaugand in felul acesta marturia lui personala la cele declarate de document. Primind pe Isus Hristos cineva exprima propria sa convingere ca solia lui Dumnezeu cu privire la El ,,este adevarata”. Ca Dumnezeu spune adevarul. [,,Ca Dumnezeu este adevarat”, KJV]. Adica, solia lui Dumnezeu cu privire la Isus ca Hristos este adevarata. Pentru expresia negativa a acestui acelasi adevar vezi 1 Ioan 5,10. 3:34 Caci Acela, pe care L-a trimis Dumnezeu, vorbeste cuvintele lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu nu-I da Duhul cu masura. L-a trimis Dumnezeu. Adica, Hristosul (vezi la cap. 1,14; 3,31). Cu privire la sensul in care Tatal a trimis pe Fiul pe acest pamant vezi la v. 17, Isus a venit nu in numele Sau personal si vorbind cuvintele Lui, ci in numele Tatalui, vorbind cuvintele Tatalui (cf. cap. 5,19.30; etc.). Cu masura. Adica, cu economie. Ioan declara ca motivul pentru care lucrarea lui Isus a fost atat de plina de succes este faptul ca El a venit ,,de sus” (v. 31) si ca traind aici ca om intre oameni, El a fost umplut de Duhul Sfant. Ioan nu putea pretinde nici una din calificarile acestea in aceeasi masura in care le avea Isus si Isus este deci infinit superior lui Ioan. In cel mai bun caz, Ioan putea sa ,,cunoasca in parte si…sa proroceasca in parte” (1 Corinteni 13,9). Ca fiinta divina Isus nu avea nici o nevoie ca sa-I fie dat Duhul Sfant; dar ca fiinta omeneasca, tot ce avea El primise de la Tatal. 3:35 Tatal iubeste pe Fiul, si a dat toate lucrurile in mana Lui. Iubeste pe Fiul. Asa cum fusese atestat de glasul din cer la botezul Lui (vezi la Matei 3,17). Inainte de venirea pe acest pamant, Tatal si Fiul erau asociati intr-o comuniune vesnica (vezi la Ioan 1,1). Dar Ioan vorbeste aici de iubirea Tatalui pentru Fiul Sau in starea Lui intrupata, traind pe pamant ca om intre oameni. Iubirea infinita care exista intre Tatal si Fiul in decursul vesniciei nu fusese slabita de intrupare. A dat toate. Chiar ca om intre oameni Isus avea deplina autoritate sa lucreze in numele Tatalui. Comparati Ioan 5,22.27.26; 13,3; 17,2.24; etc.; vezi la Matei 11,27; 28,18). 3:36 Cine crede in Fiul, are viata vesnica; dar cine nu crede in Fiul, nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu ramane peste el. Cine crede. Literal, ,,cine staruie sa creada”. A ajunge odata ,,in har” nu este de ajuns; un om trebuie sa ramana ,,in har” daca vrea sa intre in imparatie. Situatia unui om inaintea Tatalui este determinata de atitudinea lui fata de Fiul. Vezi la cap. 1,12; 3,15.16. N-asculta. [,,Nu crede”, KJV]. Gr. apeitheo, literal ,, a fi neascultator” ca in 1 Petru 2,7.8. Totusi, apeitheo se refera la o stare de razvratire a mintii si a vointei si nu la fapte de neascultare. Comparati Efeseni 5,6, unde forma substantivala a aceluiasi cuvant este tradusa ,,neascultatori”. Starea mintii determina cursul vietii. Comparati Ioan 3,18. Nu va vedea viata. Adica, nu va participa la viata vesnica (vezi v. 16; vezi la v. 3). Un om nu Il poate respinge pe Hristos si sa astepte sa castige viata vesnica direct de la Tatal. Mania lui Dumnezeu. Vezi la Romani 1,18. Pentru acelasi cuvant tradus ,,manie” si folosit cu privire la Hristos vezi la Marcu 3,5. ,,Mania lui Dumnezeu” este indreptata contra oricarui pacat. Dumnezeu a oferit o cale prin care oamenii sa poata scapa din ghearele pacatului, dar daca refuza sa fie despartiti de el, in mod inevitabil vor avea parte de soarta lui si vor fi desfiintati odata cu el. COMETARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1–3 AA 104; DA 168 1–17 DA 167–177 2 FE 383 2, 3 TM 367 3 AA 387; AH 206; CE 13; COL 48, 112; CS 142; CSW 64; DA 189; FE 279, 459; GC 467; ML 314, 331; SC 18, 67; TM 369; 8T 149; 9T 156 3–8 COL 98 4 CSW 65; DA 171, 389 4–9 TM 368 5, 6 DA 172 5–7 CSW 66 7 COL 48; Ev 286; FE 459; MYP 71; SC 19; 5T 189, 339; 8T 149 8 DA 172; SC 57; 4T 585 8–10 Ev 289 9 DA 175; FE 178 9, 10 DA 173; FE 459, 517; 6T 154 10–12 TM 369 11 Ev 296 11–13 FE 190 12 DA 173 12–16 TM 370 14 AA 104; DA 174, 175, 176, 485; FE 284 14, 15 DA 415, 660, 775; GC 74; PP 431; 8T 50 14–16 AA 226 15 PP 475 16 CH 222, 507; COL 301, 316, 331; CS 19, 46; CSW 12; CT 29, 338; DA 22, 25, 390, 493; Ev 530, 546, 614; EW 115, 125, 151; FE 164, 177, 230, 295, 300, 383, 397, 427, 429, 447; GC 417, 467; GW 155, 157; MB 119; MH 62, 94, 396, 424; ML 7, 218, 361; MM 19, 20, 52; MYP 29, 138, 346; PP 63, 154; SC 13, 14; Te 289; TM 48, 81, 93, 123, 185, 189, 271, 307, 376, 486; 2T 200; 3T 369; 4T 19, 80, 145, 293, 375, 418; 5T 629, 730, 739; 6T 66, 88, 236, 283, 358, 386, 446; 7T 111, 225; 8T 10, 25, 177, 204, 234, 287; 9T 44, 50, 60, 208, 254 16, 17 6T 273 16–18 8T 208 17 COL 212; DA 210; Ed 79; 4T 387 19 DA 588; Ed 74; FE 258; GC 229, 265; 3T 38, 214, 426; 4T 230 19, 20 FE 295; TM 90; 2T 352, 449, 689 19–21 CS 226 20 GC 458; PP 74, 608; 1T 624; 2T 453; 3T 37; 5T 74 22–36 DA 178–182 26–31 5T 224 27–30 GW 56; 8T 333 29 DA 276 30 DA 181; Ed 157; 5T 729 31 DA 180; GW 57 31–34 8T 334 31–36 TM 93 32, 33 DA 181 33 AA 556; MH 461; SC 112; 8T 321 33–36 TM 486 34 DA 180; Ev 699; GW 57; ML 59 34–36 FE 392 36 DA 181, 396; GC 533; PP 207 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: