16:1 V-am spus aceste lucruri, pentru ca ele sa nu fie pentru voi un prilej de cadere.
Prilej de cadere. Gr. skandalizo (vezi la Matei 5,29). Pentru instiintari cu privire la persecutie, pentru ca sa se previna descurajarea vezi la Ioan 15,20.
16:2 Au sa va dea afara din sinagogi: ba inca, va veni vremea cand, oricine va va ucide, sa creada ca aduce o slujba lui Dumnezeu.
Sinagogi. Vezi la cap. 9,22.
Aduce o slujba lui Dumnezeu. [,,Face serviciu lui Dumnezeu”, KJV]. Iudeii care ii persecutau pe apostoli socoteau ca evanghelistii acestia erau hulitori care cautau sa rastoarne religia pe care o infiintase Dumnezeu (vezi Fapte 6,13.14; 21,28-31). O reflectare a zelului iudeilor pentru religia lor si a geloziei cu care cautau sa ocroteasca cultul ei, se gaseste in unul din perceptele din Mishnah: ,,Daca cineva fura Kiswah-a, sau blestema prin descantece, sau coabiteaza cu o femeie pagana [lit. siriana], este pedepsit de zeloti. Daca un preot savarseste slujba la Templu cand este necurat, fratii sai preoti nu-l acuza de aceasta la Beth Din, ci preotii tineri il scot din Curtea Templului si-i despica teasta cu ciomegele. [Despre] un laic care a indeplinit serviciul in Templu, R. Akiba zicea: El este sugrumat; Inteleptii zic: [Moartea lui este] din mainile Cerului” (Sanhedrin 9. 6, ed. Soncino a Talmudului, p. 542). Paginile raportului istoric cuprind repetate persecutii savarsite in numele religiei.
16:3 Si se vor purta astfel cu voi, pentru ca n-au cunoscut nici pe Tatal, nici pe Mine.
N-au cunoscut. Comparati cap. 15,21.
16:4 V-am spus aceste lucruri, pentru ca, atunci cand le va veni ceasul sa se implineasca, sa va aduceti aminte ca vi le-am spus. Nu vi le-am spus de la inceput, pentru ca eram cu voi.
Ceasul. [,,Timpul”, KJV]. Literal, ,,ceasul”. Pot fi citate dovezi textuale (cf. p. 146) pentru exprimarea ,,ceasul lor”, adica ceasul acestor persecutori. Vezi Luca 22,53. Sa va aduceti aminte. Instiintarea de mai inainte urma sa-i intareasca in ceasul persecutiei (vezi la cap. 15,20).
Eram cu voi. Nu era nevoie sa le spuna mai dinainte, deoarece daca ar fi venit, Isus ar fi fost cu ei pentru a-i incuraja. De fapt, cat timp Isus a fost pe pamant persecutia a fost indreptata impotriva Lui. Dar dupa plecarea Lui ura vrajmasului urma sa fie indreptata impotriva reprezentantilor Lui.
16:5 Acum Ma duc la Cel ce M-a trimis; si nimeni din voi nu Ma intreaba: Unde Te duci?
Ma duc. [Venirea Mangaietorului, Ioan 16,5-33]. Comparati cap. 7,33; 13,33; 14,2.
Intreaba. Literal, ,,staruieste cu intrebarea”. Inteles in felul acesta, versetul acesta nu contrazice cap. 13,36 si 14,5. Ucenicii pusesera mai inainte o intrebare cu privire la chestiunea aceasta, dar incetasera de a face lucrul acesta. Ei erau absorbiti in ganduri egoiste si nu se gandeau la bucuria Invatatorului lor la perspectiva de a Se intoarce la Tatal Sau si de a duce planul mantuirii un pas mai aproape de terminare. Era de folos ca El sa Se duca (cap. 16,7).
16:6 Dar, pentru ca v-am spus aceste lucruri, intristarea v-a umplut inima.
Intristarea. Vezi la cap. 14,1. Ei ar fi trebuit sa se bucure in schimb de perspectiva slavei la care Invatatorul lor Se intorcea. In schimb gandul despartirii lor de El le-a umplut inimile de prevestiri rele pline de ingrijorare.
16:7 Totusi, va spun adevarul: Va este de folos sa Ma duc; caci, daca nu Ma duc Eu, Mangaietorul nu va veni la voi; dar daca Ma duc, vi-L voi trimite.
Va este de folos. Sau ,,este profitabil pentru voi”. Moartea, invierea si inaltarea lui Hristos erau evenimente importante in realizarea planului de mantuire. Fara de acestea era Spiritului nu ar fi devenit o realitate. Plecarea Lui era in felul acesta spre folosul si binele ucenicilor. In trupul lui incarnat Isus nu ar fi putut sa fie pretutindeni de fata, dar prin mijlocirea Duhului, Isus putea fi cu fiecare din urmasii Sai totdeauna si in toate locurile (vezi Matei 28,20).
Mangaietorul. Vezi la cap. 14,16.
Vi-L voi trimite. Potrivit cu planul lui Dumnezeu, Isus urma sa termine lucrarea Sa pe pamant si sa Se inalte la tronul Tatalui inainte ca Duhul sa vina.
16:8 Si cand va veni El, va dovedi lumea vinovata in ce priveste pacatul, neprihanirea si judecata.
Va dovedi lumea vinovata. [,,Mustra”, KJV]. Gr. elegcho, ,,a convinge”. Cuvantul este tradus ,,s-au simtit mustrati” in cap. 8,9. In cap. 8,46 este tradus ,,dovedi” (cf. 1 Corinteni 14,24; Tit. 1,9; Iacov 2,9), dar ,,convinge” ar fi preferabil. In Luca 3,19; Efeseni 5,11.13; 2 Timotei 4,2 elegcho este tradus ,,mustra” ca si in 1 Timotei 5,20; Tit. 1,13; Evrei 12,5; Apocalipsa 3,19.
Pentru pacatul. Lucrul acesta l-a facut si Isus (cap. 7,7). Ziua Cincizecimii, ziua cand s-a revarsat darul Duhului, a procurat o impresionanta expunere a acestui aspect al lucrarii Duhului. Aceia care au auzit cuvantarea lui Petru au fost ,,strapunsi in inima” (Fapte 2,37). Una din cele dintai dovezi ale lucrarii Duhului Sfant este convingerea adanca pe care cineva o are ca este pacatos.
Neprihanirea. Spiritul nu numai ca da pe fata pacatul; El convinge cu privire la neprihanire. El indeamna pe oameni sa accepte neprihanirea lui Hristos, atat cea atribuita (Romani 10,3-10), cat si cea impartasita (Galateni 2,20; Filipeni 2,13).
Judecata. De asemenea, Isus i-a avertizat pe oameni cu privire la judecata viitoare (Matei 5,21.22; 10,15; 11,22.24; 12,36). Nimeni nu poate scapa de judecata; ea este tot atat de sigura ca si moartea (Evrei 9,27). Desi teama de judecata nu trebuie sa fie primul motiv pentru a face binele, totusi, ea este un mijloc puternic de a trezi mintile intunecate de pacat si adesea, si pe buna dreptate, se face apel la ea (vezi Marcu 9,43-48; Apocalipsa 14,9-11). Vezi la Ioan 16,11.
Astfel Duhul ii convinge pe oameni de pacatul lor, ii indreapta la mantuirea si neprihanirea care este in Isus si-i avertizeaza de consecintele continuarii in pacatele lor si de neglijare a mantuirii oferite fara plata.
16:9 In ce priveste pacatul: fiindca ei nu cred in Mine;
Nu cred in Mine. Dumnezeu a prevazut numai un singur mijloc de mantuire (Fapte 4,12; 1 Corinteni 3,11), si anume, credinta in Isus Hristos (Ioan 3,16; 18,36). Cei care sunt luminati, asa cum fusesera iudeii, sunt fara scuza cand refuza sa creada in Acela pe care Dumnezeu L-a trimis in lume (vezi la cap. 15,22).
16:10 in ce priveste neprihanirea: fiindca Ma duc la Tatal, si nu Ma veti mai vedea;
Ma duc la Tatal. [,,Ma duc la Tatal Meu”, KJV]. Pe cand era pe pamant Isus a aratat calea la dreptatea desavarsita ceruta de la cei care intra in imparatia cerului (Matei 5,48; 6,33). Dupa plecarea Sa aceasta urma sa fie lucrarea speciala a Duhului (vezi la Ioan 16,8).
16:11 in ce priveste judecata: fiindca stapanitorul lumii acesteia este judecat.
Pentru judecata. Gr. krisis, actul judecatii. Indreptatirea caracterului divin la cruce a asigurat ca Satana va fi adus la judecata si condamnat. Si daca aceasta era adevarat cu privire la arhirebelul insusi, urma sa fie adevarat si cu privire la toti complicii lui. Vezi la v. 8.
Stapanitorul lumii acesteia. Vezi la cap. 12,31; cf. cap. 14,30.
16:12 Mai am sa va spun multe lucruri, dar acum nu le puteti purta.
Am sa va spun multe lucruri. Mintea omeneasca este capabila sa adune adevarul intr-o masura limitata. Isus petrecuse peste trei ani cu ucenicii, timp in care El ii invatase cu credinciosie din cele dumnezeiesti. Ei invatasera mult, dar mai erau inca multe lucruri care mai ramaneau sa fie descoperite (vezi la cap. 14,26). Intelepciunea lui Dumnezeu este infinita si nu poate fi epuizata. O viata intreaga de studiu sarguincios ne da privilegiul de ne face numai o parere limitata cu privire la comorile infinite ale cunostintei spirituale.
Uneori o letargie spirituala impiedica achizitionare de adevar divin in plus. Acesta era cazul cu corintenii, despre care Pavel spunea ca sunt ,,firesti”, care aveau nevoie sa fie hraniti cu ,,lapte” si nu cu hrana solida, deoarece nu erau in stare sa suporte o dieta spirituala substantiala (1 Corinteni 3,1.2). Crestinii sunt indemnati sa lase ,,adevarurile incepatoare ale lui Hristos” si sa mearga ,,spre cele desavarsite” (Evrei 6,1; cf. Evrei 5,11-14).
16:13 Cand va veni Mangaietorul, Duhul adevarului, are sa va calauzeasca in tot adevarul; caci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, si va va descoperi lucrurile viitoare.
Duhul adevarului. Vezi la cap. 14,17.
In tot adevarul. Vezi la cap. 14,26; 16,12. ,,Adevar” este folosit aici in primul rand in sensul lui teologic (vezi la cap. 8,32). Totusi, este tot asa de adevarat ca toate descoperirile si inventiile cu adevarat stiintifice isi au obarsia in Dumnezeu (vezi CT 277).
Nu va vorbi de la El. Isus declarase acelasi lucru cu privire la Sine (cap. 12,49; 14,10). Sursa ultima a autoritatii era Dumnezeu.
Lucrurile viitoare. Isus descoperise lucruri viitoare (Matei 24; etc.). Dar trebuia sa se dea mai multa lumina cu privire la cele viitoare. Profetiile Apocalipsei sunt un exemplu remarcabil de felul cum s-a implinit aceasta. Cu privire la soliile catre biserica Ioan a declarat: ,,Sa asculte ce zice bisericilor Duhul” (Apocalipsa 2,7.11; etc.).
16:14 El Ma va proslavi, pentru ca va lua din ce este al Meu, si va va descoperi.
Ma va proslavi. Adica, printr-o descoperire a maiestatii si slavei Hristosului inviat si o dezvaluire a tainelor planului de mantuire. Ce este al Meu. Este posibil de a da o parte din fondul deplin al adevarului (vezi la v. 12).
16:15 Tot ce are Tatal, este al Meu; de aceea am zis ca va lua din ce este al Meu, si va va descoperi.
Tot. [,,Toate lucrurile”, KJV]. Vezi la cap. 3,35; cf. cap. 17,10.
16:16 Peste putina vreme, nu Ma veti mai vedea; apoi iarasi peste putina vreme, Ma veti vedea, pentru ca Ma duc la Tatal.
Nu Ma veti mai vedea. Cea dintai ,,putina vreme” este in general inteleasa ca se refera la timpul scurt intervenind pana la Paste si a doua ,,putina vreme” la cele trei zile dintre crucificare si inviere. Unii au sugerat un dublu inteles la cuvintele lui Hristos, mai intai, ca ele se refera la moarte si inviere si al doilea, ca ele se refera la inaltarea la Tatal si revenirea Sa la sfarsitul veacului (cap. 14,1-3). Revenirea aceasta este prezentata in alta parte ca nefiind departe: ,,Cel ce adevereste acestea zice: ,,Da, Eu vin curand” (Apocalipsa 22,20; cf. cap. 1,3). Totusi, avand in vedere explicatia din Ioan 16,20-29 se pare ca lucrul cel mai bun este de a considera pasajul ca o referire la evenimente ale viitorului imediat.
16:17 La auzul acestor vorbe, unii din ucenicii Lui au zis intre ei: Ce inseamna cuvintele acestea: Peste putina vreme, nu Ma veti mai vedea; si: Apoi iarasi peste putina vreme Ma veti vedea? Si: Pentru ca Ma duc la Tatal?
Intre ei. Se pare ca se sfiau sa Il intrebe pe Isus direct. Cuvintele Lui enigmatice trezisera cu putere curiozitatea lor.
Ce inseamna cuvintele acestea? Isus vorbise mai inainte de moartea si invierea Sa, dar ucenicii nu intelesesera pe deplin insemnatatea cuvintelor Sale (vezi la Matei 16,21); de unde incurcatura lor fata de aceasta afirmatie.
16:18 Ei ziceau deci: Ce inseamna aceasta: Peste putina vreme? Nu stim ce vrea sa spuna.
Verset ce nu a fost comentat.
16:19 Isus a cunoscut ca voiau sa-L intrebe, si le-a zis: Va intrebati intre voi ce inseamna cuvintele: Peste putina vreme, nu Ma veti mai vedea; si: Apoi iarasi peste putina vreme, Ma veti vedea?
Verset ce nu a fost comentat.
16:20 Adevarat, adevarat va spun ca, voi veti plange si, va veti targui, iar lumea se va bucura; va veti intrista, dar intristarea voastra se va preface in bucurie.
Veti plange si va veti tangui. Isus nu da un raspuns direct la intrebarea ucenicilor, dar revarsa o lumina noua asupra circumstantelor care insoteau evenimentele care aveau sa aiba loc ,,peste putina vreme”. Pentru o implinire a prezicerii vezi Luca 23,27; Ioan 20,11.
Lumea se va bucura. Vrajmasii lui Isus s-au bucurat cand El a fost adus la tacere. Totusi, bucuria lor a fost de scurta durata, asa cum a fost si intristarea prietenilor lui Isus. Se va preface in bucurie. Vezi cap. 20,20.
16:21 Femeia, cand este in durerile nasterii, se intristeaza, pentru ca i-a sosit ceasul; dar dupa ce a nascut pruncul, nu-si mai aduce aminte de suferinta, de bucurie ca s-a nascut un om pe lume.
Femeia. [,,O femeie”, KJV]. Literal, ,,femeia”, o femeie tipica. Figura cu o femeie in chinurile nasterii se gaseste in Vechiul Testament (Isaia 26,17; 66,7; etc.). Dar numai aici se face referire la intristarea transformata in bucurie.
Om. Gr. anthropos, om in intelesul generic, adica, o fiinta omeneasca.
16:22 Tot asa si voi: acum sunteti plini de intristare; dar Eu va voi vedea iarasi, inima vi se va bucura, si nimeni nu va va rapi bucuria voastra.
Inima vi se va bucura. Aceasta este aplicatia pe care Isus o face din figura introdusa in v. 21. De aceea, faptul de a vedea in chinurile de nastere ale femeii, durerile nasterii unei noi ordini a imparatiei, este o extindere fortata a figurii. Bucuria ucenicilor a venit in ziua invierii.
Nimeni. [,,Nici un om”, KJV]. Gr. oudeis, ,,nici unul”, diavolul si uneltele sale inclusiv. Bucuria ucenicilor urma sa fie deplina si dainuitoare in comuniunea spirituala cu Domnul inviat, care urma sa fie cu ei ,,in toate zilele, pana la sfarsitul veacului” (Matei 28,20).
16:23 In ziua aceea, nu Ma veti mai intreba de nimic. Adevarat, adevarat, va spun ca, orice veti cere de la Tatal, in Numele Meu, va va da.
In ziua aceea. Adica, era darului Duhului Sfant (cap. 14,16.17.26; 25,26; 16,7-14).
Nu Ma veti mai intreba de nimic. Cuvantul ,,intreba” este folosit de doua ori in versetul acesta, in primul caz de la erotao si in al doilea de la aiteo. Erotao inseamna in general a pune o intrebare, in contrast cu aiteo, care inseamna a cere ceva. Se poate ca aici sa se fi avut in vedere deosebirea aceasta. In cazul acesta Isus ii informeaza pe ucenici ca in ziua daruirii Duhului Sfant nu va mai fi nevoie de intrebari, deoarece Duhul ii va invata toate lucrurile (cap. 14,26). In aceasta ultima noapte ucenicii pusesera multe intrebari si dadusera pe fata o remarcabila greutate de a intelege (cap. 14,5.8.9.22; 16,17). Spiritul urma sa le lumineze mintea si ei urmau sa inteleaga ceea ce acum le aparea atat de enigmatic.
Totusi, Ioan foloseste pe erotao si in sensul de a cere ceva (vezi cap. 14,16, unde este tradus ,,cere”). Daca Ioan intentiona acelasi inteles aici, atunci contrastul este intre ,,Ma veti intreba” si ,,cere de la Tatal”. Ucenicii nu vor mai avea prezenta corporala a lui Isus intre ei, dar ei ar fi putut sa ceara liber de la Tatal in numele lui Isus, pe deplin siguri ca cererile lor urmau sa fie implinite.
Adevarat. Vezi la Matei 5,18; Ioan 1,51.
In numele Meu. Vezi la cap. 14,13.
16:24 Pana acum n-ati cerut nimic in Numele Meu: cereti, si veti capata, pentru ca bucuria voastra sa fie deplina.
Pana acum nu ati cerut. Legatura dintre Fiul si Tatal nu fusese pe deplin inteleasa mai inainte. Fusesera adresate rugaciuni catre Divinitate cu o conceptie limitata sau, poate uneori, fara nici o conceptie despre Dumnezeire. Dupa inaltarea lui Hristos si instalarea Lui ca Preot si Imparat, adevarata Lui pozitie ca Mijlocitor al rugaciunilor crestinului urma sa fie inteleasa.
Bucuria voastra. Vezi la cap. 15,11.
16:25 V-am spus aceste lucruri in pilde. Vine ceasul cand nu va voi mai vorbi in pilde, ci va voi vorbi deslusit despre Tatal.
Pilde. Gr. paroimiai (vezi la cap. 10,6).
Va voi vorbi deslusit. [,,V-am aratat lamurit”, KJV]. Duhul urma sa le invioreze puterea de intelegere (cap. 14,26; 16,13).
16:26 In ziua aceea, veti cere in Numele Meu, si nu va zic ca voi ruga pe Tatal pentru voi.
In numele Meu. Vezi la cap. 14,13.
Nu va zic. Mijlocirea lui Hristos nu urma sa biruiasca vreo repulsie sau lipsa de bunavointa din partea Tatalui de a asculta rugaciunile sfintilor. Tatal Insusi ii iubea pe ucenici (vezi v. 27) si era tot atat de dispus sa raspunda la rugaciune ca si Fiul. Subiectul ilustratiei in prezentarea lui Isus ca Mijlocitor (Evrei 7,25) este ca numai prin mijlocirea sacrificiului nemarginit al Fiului este posibil ca atat Tatal, cat si Fiul sa extinda plinatatea binecuvantarii la solicitant.
16:27 Caci Tatal insusi va iubeste, pentru ca M-ati iubit, si ati crezut ca am iesit de la Dumnezeu.
Tatal Insusi. Vezi la v. 26.
Pentru ca M-ati iubit. Dumnezeu nu ii iubeste numai pe cei care Il iubesc pe Fiul Sau, El iubeste lumea (Ioan 3,16; cf. Romani 5,8). Totusi, cand oamenii raspund la iubirea lui Dumnezeu este posibila o manifestare mai mare a acelei iubiri.
16:28 Am iesit de la Tatal, si am venit in lume; acum las lumea, si Ma duc la Tatal.
Am iesit. [,,Am venit”, KJV]. Marile fapte ale credintei crestine sunt rezumate aici: preexistenta lui Hristos (,,Am iesit de la Tatal”), intruparea si evenimentele insotitoare (,,am venit in lume”) si inaltarea (,,Ma duc la Tatal”). Vezi la cap. 1,1.14.
16:29 Ucenicii Sai I-au zis: Iata ca acum vorbesti deslusit, si nu spui nici o pilda.
Nici o pilda. [,,Nici un proverb”, KJV]. Vezi la cap. 10,6.
16:30 Acum cunoastem ca stii toate lucrurile, si n-ai nevoie sa Te intrebe cineva; de aceea credem ca ai iesit de la Dumnezeu.
Cunoastem. [,,Suntem siguri”, KJV]. Literal, ,,cunoastem”. Ucenicii au ajuns probabil la concluzia ca sosise deja momentul iluminarii din v. 25. Isus a cautat sa arate cat de marginita era conceptia aceasta (v. 31, 32).
Cineva. Ucenicii marturisesc aici credinta in capacitatea Lui de a citi inimile. El demonstrase capacitatea Lui de a raspunde la dorinta nerostita a inimilor lor (v. 17-19).
16:31 Acum credeti? le-a raspuns Isus.
Acum credeti? Hristos nu tagaduieste ca ei credeau; El doar lasa sa se subinteleaga ca credinta lor fusese nedesavarsita.
16:32 Iata ca vine ceasul, si a si venit, cand veti fi risipiti fiecare la ale lui; si pe Mine Ma veti lasa singur; dar nu sunt singur, caci Tatal este cu Mine.
Veti fi risipiti. Vezi Marcu 14,27.50.
Ma veti lasa singur. Ei toti ,,L-au parasit si au fugit” (Matei 26,56).
Dar nu sunt singur. Hristos avea o legatura neintrerupta cu Tatal Sau.
16:33 V-am spus aceste lucruri ca sa aveti pace in Mine. In lume veti avea necazuri; dar indrazniti, Eu am biruit lumea.
Pace. Vezi la cap. 14,27.
Veti avea necazuri. Vezi la cap. 15,20; 16,2.
Indrazniti. Gr. tharseo, ,,a fi plin de curaj”. Comparati Matei 9,2; 14,27; etc.
Eu am biruit lumea. Isus privea cu incredere inainte catre cruce, deplin increzator ca va fi biruitor asupra puterilor intunericului (vezi Coloseni 2,15). Stapanitorul lumii acesteia urma sa fie infrant (vezi la cap. 12,31; 14,30; cf. cap. 16,11), iar ucenicii nu aveau nimic de temut.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1–4 TM 69 2 Ev 339; 6T 120
2, 4 AA 79
7 AA 38; Ed 94; MH 104; SC 75
7, 8 TM 392
8 AA 52; DA 671; Ev 283; FE 197; GW 284; ML 332; TM 65, 401; 3T 428; 6T 319
8, 9 ML 43
11 DA 679
12 AA 271; DA 507; Ev 57, 202, 369; MH 245; TM 476; 6T 55
12–14 DA 670
13 AA 38, 51, 53; CSW 35; Ed 134; Ev 167; EW 190; FE 473; GC viii, 469; GW 284; TM 111; 5T 439; 6T 163; 8T 19
13, 14 DA 671; GW 297; SC 109; 5T 703
13–15 Ed 94
14 AA 52; DA 671; ML 49; SC 91; TM 95, 396
15 EW 24
19, 20 DA 277
20 DA 82
22 DA 788
23 Ed 95; TM 205
23, 24 AA 36; DA 833; SC 74; TM 157; 8T 178
24 DA 667; GC 477; LS 74; SC 111; 1T 55, 120; 4T 315; 6T 364; 7T 32, 251
25 MH 420; 8T 267
27 FE 178; SC 64; 5T 742
26, 27 GC 416; SC 100; 6T 364; 8T 178
27 FE 178; SC 64; 5T 742
32 DA 697
33 AA 23, 84, 86; DA 123, 679; FE 465; GW 39; LS 265; ML 69, 324; SC 123; 2T 122; 3T 115, 423; 5T 82; 6T 307; 8T 127, 212