14:1 Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta in Dumnezeu, si aveti credinta in Mine.
Sa nu vi se tulbure inima. Sau, ,,incetati de a mai lasa inima voastra sa fie tulburata”. Ucenicii erau tulburati pentru ca Isus anuntase ca urma sa-i paraseasca in curand (cap. 13,33). El a cautat acum sa le spuna ca absenta Lui va fi numai temporara si ca plecarea aceasta urma sa fie spre folosul lor. Capitolul 14 continua sectiunea de conversatie inceputa in cap. 13,31 (vezi comentariul acolo).
Aveti credinta. [,,Voi credeti”, KJV]. Gr. pisteuete, care poate fi tradus sau ,,voi credeti”, sau ,,credeti”, ca in propozitia urmatoare. In forma pisteuete poate fi sau imperativ (credeti) sau indicativ (voi credeti). In limba greaca formele de imperativ si de indicativ la timpul folosit aici sunt identice. Deci contextul trebuie sa hotareasca alegerea modului. Acesta permite cateva combinatii felurite: 1) ambele verbe la imperativ, ,,Credeti in Dumnezeu, credeti si in Mine”; 2) ambele verbe la indicativ, ,,Voi credeti in Dumnezeu si credeti si in Mine”; 3) primul verb la indicativ si al doilea la imperativ, ca in KJV; 4) primul la imperativ si al doilea la indicativ, ,,Credeti in Dumnezeu si voi credeti si in Mine”; aceasta ultima combinatie da o constructie oarecum stangace si este cea mai putin probabila din cele patru, dar celelalte trei se impaca pe deplin cu contextul. Cand primul element este considerat ca imperativ, indemnul este in armonie cu instructiunea data mai inainte de a ,,avea credinta in Dumnezeu” (Marcu 11,22).
Cuvantarea din cap. 14 a fost tinuta in odaia de sus inainte de plecarea la Muntele Maslinilor si Ghetsemani (vezi la cap. 13,31).