13:5 Apoi a turnat apa intr-un lighean si a inceput sa spele picioarele ucenicilor, si sa le stearga cu stergarul cu care era incins.
Sa spele picioarele ucenicilor. Potrivit cu obiceiul iudaic care se extindea probabil in trecut pe vremea lui Isus, spalarea picioarelor stapanului era una din datoriile unui rob strain de neam, dar nu era o datorie ce se astepta din partea unui rob iudeu. Totusi, era un serviciu al unei sotii datorat sotului ei si al copiilor datorat tatalui lor (vezi Strack si Billerbeck, Kommentar zum Neuen Testament, vol. 2, p. 557). Serviciul acesta era deci privit ca de rand. Intrucat nu era nici un serv de fata cu prilejul Ultimei Cine, unul dintre ucenici ar fi trebuit sa ia asupra sa sarcina aceasta, dar nici unul nu s-a oferit de bunavoie.