13:29 Unii credeau ca, de vreme ce Iuda avea punga, Isus voia sa-i spuna: Cumpara ce ne trebuie pentru praznic; sau ii poruncea sa dea ceva saracilor.
Punga. Gr. glossokomon, ,,cutia cu bani”. (vezi cap. 12,6). Iuda era trezorierul grupului.
Pentru praznic. Adica ,,pentru sarbatoare”. Ucenicii se ingrijisera deja de propria lor cina pascala, totusi Pastele si Sarbatoarea Azimilor era inca inaintea lor. Aceia care cauta sa fixeze ziua obisnuita a sarbatorii Pastelor au prezentat argumentul ca ar fi fost cu neputinta ca Iuda sa cumpere provizii intr-o zi de sarbatoare. Argumentul acesta nu este valabil. Iudeii ingaduiau cumpararea de hrana in ziua aceea, cu conditia ca tranzactia sa nu se faca in modul obisnuit. Lucrul acesta este explicat in Mishnah: ,,Cineva nu poate sa dea la tocila un cutit in zi de sarbatoare, dar cineva poate sa-l traga pe un alt cutit [ca sa-l ascuta]. Cineva nu poate sa zica unui macelar: ‘Cantareste-mi carne de un denar’, dar el taie [animalul] si-l imparte intre ei. Un om poate spune vecinului sau [intr-o zi de sarbatoare]: ‘Umple-mi vasul acesta’, dar nu intr-o anumita masura. R. Iuda zice: Daca era un vas de masurat el ar putea sa nu-l umple. Se relateaza despre Abba Saul b. Batnith ca obisnuia sa-si umple masurile in ajunul unei sarbatori si sa le dea clientilor in ziua de sarbatoare. Abba Saul zice: El obisnuia sa faca asa si in zilele intermediare ale sarbatorii, datorita distinctiei masurii; dar Inteleptii zic: El obisnuia sa faca asa intr-o zi obisnuita pentru a goli masurile. Cineva se poate duce la un negustor de la care cumpara in mod obisnuit si sa-i zica: ‘Da-mi [atatea] oua sau nuci” si sa spuna numarul; deoarece acesta este felul in care un gospodar socoteste in propria sa casa” (Bezah 3.7, 8, ed. Soncino a Talmudului, p. 144, 148, 152).
Saracilor. Ocazia era potrivita pentru daruire la saraci, care altminteri nu si-ar fi putut procura mieii de Paste pentru sarbatoare.