13:1 Inainte de praznicul Pastelor, Isus, ca Cel care stia ca I-a sosit ceasul sa plece din lumea aceasta la Tatal si fiindca iubea pe ai Sai, care erau in lume, i-a iubit pana la capat.
Inainte de praznicul Pastelor. [Spalarea picioarelor ucenicilor, Ioan 13,1-20 = Luca 22,24-30. Comentariu major: Luca si Ioan]. Incidentul acesta a avut loc in legatura cu cina pascala de joi noaptea din Saptamana Patimilor. Pentru o discutie asupra aspectelor cronologice ale acestei cine vezi Note aditionale la Matei 26, Nota 1.
I-a sosit ceasul. Mai inainte in lucrarea Lui, Isus declarase ca ceasul Lui nu sosise (vezi la cap. 2,4). Acum sosise ceasul crizei. In aceeasi noapte El urma sa fie tradat in mainile vrajmasilor Sai si, inainte ca ziua iudaica, zi care incepea la apusul soarelui, sa treaca, Isus urma sa se odihneasca in mormantul lui Iosif.
Sa plece din lumea aceasta. Isus venise de la Dumnezeu (vezi la cap. 1,1.14), fusese trimis in lume (vezi la cap. 3,17), dar nu trebuia sa ramana in lumea aceasta (cap. 16,7). Dupa incheierea lucrarii Sale pe pamant El urma sa Se intoarca la Tatal Sau. Ioan scoate in evidenta faptele acestea de repetate ori (vezi p. 892).
Ai Sai. Aici ucenicii indeosebi, nu natiunea iudaica asa ca in cap. 1,11.
In lume. Ucenicii Sai erau ,,in lume” dar nu erau ,,din” ea (cap. 17,11-16).
Pana la capat. Gr. eis telos, tradus in 1 Tesaloniceni 2,16 ,,la urma” [,,deplin”, KJV; ,,de istov”,
G. Gal.]. Acelasi inteles se poate aplica aici, desi traducerea literala ,,pana la sfarsit” este de asemenea aplicabila la context.