Printable ModeIoan, 13
|
13:1 Inainte de praznicul Pastelor, Isus, ca Cel care stia ca I-a sosit ceasul sa plece din lumea aceasta la Tatal si fiindca iubea pe ai Sai, care erau in lume, i-a iubit pana la capat. Inainte de praznicul Pastelor. [Spalarea picioarelor ucenicilor, Ioan 13,1-20 = Luca 22,24-30. Comentariu major: Luca si Ioan]. Incidentul acesta a avut loc in legatura cu cina pascala de joi noaptea din Saptamana Patimilor. Pentru o discutie asupra aspectelor cronologice ale acestei cine vezi Note aditionale la Matei 26, Nota 1. I-a sosit ceasul. Mai inainte in lucrarea Lui, Isus declarase ca ceasul Lui nu sosise (vezi la cap. 2,4). Acum sosise ceasul crizei. In aceeasi noapte El urma sa fie tradat in mainile vrajmasilor Sai si, inainte ca ziua iudaica, zi care incepea la apusul soarelui, sa treaca, Isus urma sa se odihneasca in mormantul lui Iosif. Sa plece din lumea aceasta. Isus venise de la Dumnezeu (vezi la cap. 1,1.14), fusese trimis in lume (vezi la cap. 3,17), dar nu trebuia sa ramana in lumea aceasta (cap. 16,7). Dupa incheierea lucrarii Sale pe pamant El urma sa Se intoarca la Tatal Sau. Ioan scoate in evidenta faptele acestea de repetate ori (vezi p. 892). Ai Sai. Aici ucenicii indeosebi, nu natiunea iudaica asa ca in cap. 1,11. In lume. Ucenicii Sai erau ,,in lume” dar nu erau ,,din” ea (cap. 17,11-16). Pana la capat. Gr. eis telos, tradus in 1 Tesaloniceni 2,16 ,,la urma” [,,deplin”, KJV; ,,de istov”, G. Gal.]. Acelasi inteles se poate aplica aici, desi traducerea literala ,,pana la sfarsit” este de asemenea aplicabila la context. 13:2 In timpul cinei, dupa ce diavolul pusese in inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gandul sa-L vanda, In timpul cinei. [,,Cina fiind terminata”, KJV]. Dovezile textuale sunt impartite (cf. p. 146) intre exprimarea aceasta si exprimarea ,,pe cand cina era in curs”. O combinare a informatiilor procurate de diferiti scriitori ai Evangheliei duce la concluzia ca exprimarea din urma este corecta. Totusi, spalarea picioarelor a avut probabil loc mai devreme in timpul cinei, in legatura cu cina pascala (cf. DA 645, 646; vezi la Luca 22,24). Nu toate amanuntele procedarii de la Ultima Cina sunt notate de scriitorii Evangheliei; de aceea nu se poate cunoaste precis la care punct din ritualul pascal (vezi la Matei 26,21) – daca ritualul obisnuit a fost amanuntit urmat de Isus cu prilejul acesta – a fost introdusa Cina Domnului (cf. DA 653). Sa-L vanda. Vezi la Matei 26,14; cf. Luca 22,3. 13:3 Isus, fiindca stia ca Tatal Ii daduse toate lucrurile in maini, ca de la Dumnezeu a venit si la Dumnezeu Se duce, Toate. [,,Toate lucrurile”, KJV]. Adica, avand de-a face cu planul de mantuire (Ioan 17,2; Evrei 2,8; vezi la Matei 11,27; Ioan 3,35). De la Dumnezeu a venit. Faptul acesta era fara indoiala mentionat pentru a arata ca atunci cand Isus spala picioarele pline de praf ale ucenicilor Sai, El era pe deplin constient de divinitatea Sa. Actul era astfel o demonstratie suprema a smereniei Sale. La Dumnezeu Se duce. Vezi la v. 1. 13:4 S-a sculat de la masa, S-a dezbracat de hainele Lui, a luat un stergar, si S-a incins cu el. S-a sculat de la masa. [,,S-a sculat de la cina”, KJV]. Era obiceiul de a sta culcat pe un pat in timpul mesei (vezi la Marcu 2,15). S-a desbracat de hainele Lui. Adica vesmantul exterior, care I-ar fi impiedicat miscarile. Vezi la Matei 5,40. S-a incins. Scopul actelor acestora si al acelora care au urmat ar putea fi deduse din relatarea data de Luca cu privire la cearta pentru suprematie dintre ucenici (vezi la Luca 22,24). Isus urmarea sa dea un exemplu de serviciu smerit si lipsit de iubire de sine. El nadajduia ca demonstratia practica urma sa-i impresioneze pe ucenicii Sai asa cum nu ar fi facut o simpla expunere de percepte. 13:5 Apoi a turnat apa intr-un lighean si a inceput sa spele picioarele ucenicilor, si sa le stearga cu stergarul cu care era incins. Sa spele picioarele ucenicilor. Potrivit cu obiceiul iudaic care se extindea probabil in trecut pe vremea lui Isus, spalarea picioarelor stapanului era una din datoriile unui rob strain de neam, dar nu era o datorie ce se astepta din partea unui rob iudeu. Totusi, era un serviciu al unei sotii datorat sotului ei si al copiilor datorat tatalui lor (vezi Strack si Billerbeck, Kommentar zum Neuen Testament, vol. 2, p. 557). Serviciul acesta era deci privit ca de rand. Intrucat nu era nici un serv de fata cu prilejul Ultimei Cine, unul dintre ucenici ar fi trebuit sa ia asupra sa sarcina aceasta, dar nici unul nu s-a oferit de bunavoie. 13:6 A venit deci la Simon Petru. Si Petru I-a zis: Doamne, Tu sa-mi speli mie picioarele? Tu sa-mi speli mie picioarele? Accentul in textul grec este asupra pronumelor ,,tu” si ,,mie”: ,,Tu sa speli picioarele mele?” Unii comentatori sugereaza ca Petru se poate sa-si fi tras sus picioarele cand a spus cuvintele acestea. Actul ar fi fost in armonie cu natura lui impulsiva (Matei 16,22; Ioan 13,37). Vezi la Marcu 2,15. 13:7 Drept raspuns, Isus i-a zis: Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe dupa aceea. Ce fac Eu. Accentul este in textul grec pe pronumele ,,Eu” si ,,tu”: ,,Ce fac Eu, tu nu pricepi”. Deplina insemnatate a actului lui Isus nu urma sa fie inteleasa decat mai tarziu. Intre timp lui Petru i se cerea sa exercite credinta si sa se supuna smerit voiei Domnului. 13:8 Petru I-a zis: Niciodata nu-mi vei spala picioarele! Isus i-a raspuns: Daca nu te spal Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine. Niciodata nu-mi vei spala. Negatia este puternic exprimata in textul grec. Izbucniri puternice de felul acesta sunt caracteristice pentru vorbirea lui Petru (vezi la v. 6). Cuvintele lui erau cuvinte de incredere in sine si nu de supunere smerita. El nu asteapta dupa cunoasterea de mai tarziu oferita lui de Isus. Nu vei avea parte deloc cu Mine. Avand in vedere insemnatatea simbolica a actului pe care-l facea Isus, numai astfel putea Petru sa aiba parte cu Hristos (vezi la v. 12, 15). Mai mult, spiritul independent al lui Petru si atitudinea lui trufasa erau nepotrivite cu caracterul acelora care se bucura de comuniune spirituala cu Domnul lor in viata aceasta si care cultiva nadejdea de a se bucura de comuniune vesnica cu El in lumea viitoare. 13:9 Doamne, I-a zis Simon Petru, nu numai picioarele, dar si mainile si capul! Nu numai picioarele. O alta izbucnire impetuoasa caracteristica lui Petru. Dandu-si seama ca refuzand pe Domnul sau avea perspectiva de separare de El, Petru s-a supus imediat, dar in chip caracteristic chiar si acum cauta sa dea noi sfaturi Domnului sau. El inca nu intelegea insemnatatea actului. 13:10 Isus i-a zis: Cine s-a scaldat n-are trebuinta sa-si spele decat picioarele, ca sa fie curat de tot; si voi sunteti curati, dar nu toti. Scaldat. [,,Spalat”, KJV; ,,Laut”, G.Gal.]. Gr. louo, ,,a se imbaia”. Louo este folosit pentru spalatul intregului corp (vezi Fapte 9,37 si in LXX-a la Exod 2,5; 29,4; Levitic 14,8.9; etc.). Cand se spala numai o parte a corpului este folosit in general cuvantul nipto, cum este folosit mai departe in versetul acesta si in Matei 6,17; 15,2; etc. Aici Isus Se refera probabil la obiceiul de a se imbaia inainte de a lua parte la o sarbatoare. Cand oaspetii soseau, ei nu aveau nevoie decat sa-si spele picioarele. Din aceasta este evidenta invatatura spirituala. Ucenicii primisera curatire spirituala in ,,izvorul de apa... ce se deschide pentru casa lui David... spre curatire de pacat si de orice alta intinare” (Zaharia 13,1). Ei nu cazusera in apostazie pentru ca sa aiba nevoie de o completa curatire din nou. Totusi, viata lor nu fusese fara pacat. Adesea cedasera la sugestiile lui Satana. Spalarea era plina de insemnatate numai in masura in care reprezenta indepartarea pacatului prin pocainta si marturisire sincera. Picioarele. Pot fi citate dovezi textuale (cf. p. 146) pentru omiterea cuvintelor ,,decat” si ,,picioarele”, facand astfel pasajul sa zica, ,,cel care a fost scaldat n-are nevoie sa fie spalat”. Totusi atat textual, cat si contextual preponderenta evidentelor favorizeaza pastrarea cuvintelor. Dar nu toti. Referirea este la Iuda, care niciodata nu se predase pe deplin lui Hristos. 13:11 Caci stia pe cel ce avea sa-l vanda; de aceea a zis: Nu sunteti toti curati. Caci stia. Isus cunoscuse lucrul acesta ,,de la inceput” (cap. 6,64). Cel ce avea sa-L vanda. Literal ,,cel care trada”. Textul grec prezinta actiunea ca deja avand loc si, asa cum era, desigur, adevarat (vezi la Matei 26,14; cf. DA 645). 13:12 Dupa ce le-a spalat picioarele, Si-a luat hainele, S-a asezat iarasi la masa si le-a zis: Intelegeti voi ce v-am facut Eu? Si-a luat hainele. Vezi la v. 4. Intelegeti voi? [,,Cunoasteti voi?”, KJV]. O parte din semnificatia actului deja li se intiparise in minte. Pilda lui Isus de slujire neegoista le smerise mandria, dar deplina semnificatie spirituala a serviciului de-abia urma sa fie descoperita. 13:13 Voi Ma numiti Invatatorul si Domnul, si bine ziceti, caci sunt. Voi Ma numiti. Adica, este obiceiul vostru sa spuneti. Invatatorul. Gr. didaskalos, literal insemnand, ,,Invatator” (vezi la cap. 1,38). Domnul. Gr. kurios, un termen folosit atat cu privire la oameni (Matei 6,24 [tradus ,,stapan”]; etc.), cat si la Divinitate (Matei 1,22; etc.). Mai obisnuit kurios reprezenta doar un titlu obisnuit de respect corespunzand cu ,,domn”. Mai tarziu si, poate, uneori inainte de inaltarea lui Isus (vezi Ioan 20,28), cuvantul a fost folosit in intelesul lui cel mai deplin, atribuind divinitate lui Isus (vezi Fapte 10,36; Romani 14,8; etc.). Cele doua titluri sunt amintite aici fara indoiala pentru a starui asupra faptului ca desi Isus savarsise acea lucrare de sluga, El era totusi mai departe Invatator si Domn. Servirea nu-i scazuse cu nimic din demnitate. Vezi la Ioan 4,11. 13:14 Deci, daca Eu, Domnul si Invatatorul vostru, v-am spalat picioarele, si voi sunteti datori sa va spalati picioarele unii altora. Sunteti datori. [,,Trebuie”, KJV]. Gr. opheilo, ,,a fi obligat”. Opheilo este redat ,,dator” in Matei 18,28; si ,,eram datori” in Luca 17,10; Romani 15,27. Pilda lui Hristos de slujire umila urma sa fie copiata de urmasii Sai. Serviciul cerut de la ei era o lucrare de iubire plina de lepadare de sine care pune interesele si confortul personal inapoia si mai pe jos de ale altora. 13:15 Pentru ca Eu v-am dat o pilda, ca si voi sa faceti cum am facut Eu. O pilda. Isus facea mai mult decat sa dea un exemplu de slujire. El instituia o randuiala [un ritual] care sa fie tinuta de urmasii Sai pana la sfarsitul timpului, o randuiala menita sa aduca viu in minte invataturile serviciului original. Randuiala are o intreita insemnatate: 1) Ea simbolizeaza curatirea de pacat. Botezul simbolizeaza curatirea originala a sufletului de pacat. Curatirea de intinaciunile care au survenit ulterior este simbolizata de spalarea picioarelor. Ca in cazul botezului, randuiala aceasta nu are nici o insemnatate daca participantul nu a eliminat prin pocainta si deplina convertire pacatul din viata. Nu exista nici un merit in actul spalarii picioarelor insusi. Numai cand pregatirea preliminara a fost corespunzatoare serviciul capata insemnatate. 2) Ea simbolizeaza o reinnoita consacrare in slujba. Cel care participa si se pleaca sa spele picioarele fratilor sai arata prin aceasta ca este dispus sa se angajeze in slujba Domnului indiferent cat de smerit ar putea fi acel serviciu. 3) El preinchipuie spiritul comuniunii crestine. Randuiala este astfel un serviciu pregatitor corespunzator pentru participarea la Cina Domnului. Pentru o discutare mai amanuntita a subiectului vezi DA 642-651. 13:16 Adevarat, adevarat, va spun, ca robul nu este mai mare decat domnul sau, nici apostolul mai mare decat cel ce l-a trimis. Adevarat. Vezi la Matei 5,18; Ioan 1,51. Robul. [,,Servul”, KJV]. Sau ,,sclavul”. Nu este mai mare. Daca nu era sub demnitatea Domnului sa savarseasca un serviciu de rand, servul sau robul cu siguranta nu ar trebui sa creada ca este sub demnitatea sa (cf. la Luca 6,40; vezi Matei 10,24; Luca 22,27). 13:17 Daca stiti aceste lucruri, ferice de voi, daca le faceti. Daca stiti. O cunoastere a datoriei aseaza asupra omului raspunderea aducerii la indeplinire. Cineva nu este socotit raspunzator de lucrurile de care este necunoscator, afara de cazul, natural, ca nestiinta lui nu este voita (vei Ioan 9,41; 15,22; Romani 5,13; Iacov 4,17). Ferice. Gr. makarioi (vezi la Matei 5,3). Daca le faceti. Infaptuirea nu trebuie sa fie despartita de marturisire (vezi Matei 7,21; Luca 6,46; 12,47; Romani 2,13; Iacov 1,25). 13:18 Nu vorbesc despre voi toti; cunosc pe aceia pe care i-am ales. Dar trebuie sa se implineasca Scriptura, care zice: Cel ce mananca paine cu Mine a ridicat calcaiul impotriva Mea. Nu vorbesc despre voi toti. Cuvintele de binecuvantare rostite in v. 17 nu se aplica la intregul grup. Iuda, tradatorul, este exclus. Cunosc. Isus cunostea caracterul fiecaruia din ucenicii Sai si de la inceput stiuse ca Iuda urma sa-L vanda (vezi cap. 6,64). Pentru o discutare a motivelor pentru care i-a dat un loc intre cei doisprezece vezi la Marcu 3,19. Ales. Vezi cap.6,70. Sa se implineasca. [,,Sa poata fi implinita”, KJV]. Profetia nu decretase ca Iuda sa Il vanda pe Domnul sau. Precunoasterea divina prevazuse ce urma sa fie (vezi la cap. 12,39). Cel ce mananca paine cu Mine. Un citat din Psalmii 41,9 (vezi comentariul acolo). 13:19 Va spun lucrul acesta de pe acum, inainte ca sa se intample, pentru ca, atunci cand se va intampla, sa credeti ca Eu sunt. Inainte de a se intampla. [,,Inainte de a veni”, KJV]. Daca Isus nu ar fi spus mai dinainte ucenicilor despre tradarea lui Iuda, ei ar fi putut trage concluzia ca El a facut o greseala de judecata cand a ingaduit ca Iuda sa fie unul din cei doisprezece. Alegerea lui Iuda nu a fost o idee a lui Isus, ci a ucenicilor insisi (vezi la Marcu 3,19). Implinirea profetiei este sigiliul de validare asupra celui care a rostit prezicerea. Eu sunt. Vezi la cap. 8,24. 13:20 Adevarat, adevarat, va spun ca, cine primeste pe acela pe care-l trimit Eu, pe Mine Ma primeste; si cine Ma primeste pe Mine, primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Ma primeste pe Mine. Vezi la Matei 10,40. 13:21 Dupa ce a spus aceste cuvinte, Isus S-a tulburat in duhul Lui, a marturisit, si a zis: Adevarat, adevarat, va spun, ca unul din voi Ma va vinde. S-a tulburat. [Tradatorul dat pe fata, Ioan 13,21-30 = Matei 26,21-25 = Marcu 14,18b-21= Luca 22,21-23. Comentariu major: Matei si Ioan]. Vezi la cap. 12,17. Adevarat. Vezi la Matei 5,18; Ioan 1,51. Ma va vinde. Anuntarea este mai specifica decat in v. 18, 19. Comparati Matei 26,21; Marcu 14,18. 13:22 Ucenicii se uitau unii la altii, si nu intelegeau despre cine vorbeste. Nu intelegeau. [,,Erau in indoiala”, KJV]. Gr. aporeo, ,,a fi in incurcatura”; ,,a fi perplex”, [,,in grea cumpana”, G. Gal.] ca in 2 Corinteni 4,8. Ucenicii erau in incurcatura deoarece nu intelegeau cum s-ar fi putut ca unul din grupul lor sa Il tradeze pe Isus. 13:23 Unul din ucenici, acela pe care-l iubea Isus, statea la masa culcat pe sanul lui Isus. Acela pe care-l iubea Isus. Denumirea de sine favorita a lui Ioan (vezi cap. 19,26; 20,2; 21,7.20). In cap. 20,2 cuvantul pentru ,,iubea” este phileo, in timp ce in alte pasaje este folosit agapao (vezi la cap. 11,5). Culcat la sanul lui Isus. Pentru o discutie a obiceiului de a sta culcat la banchete vezi la Marcu 2,15. Oaspetii se intindeau pe bratul lor stang, pe paturi anume lucrate pentru asemenea ocazii. Faptul ca Ioan isi rezema capul la pieptul lui Isus arata ca pozitia lui era la dreapta lui Isus. Vestita capodopera a lui Leonardo da Vinci, Ultima Cina, nu reprezinta corect felul in care oaspetii erau culcati la masa. 13:24 Simon Petru i-a facut semn sa intrebe cine este acela despre care vorbea Isus. I-a facut semn. Unii au sugerat ca Petru ocupa pozitia la stanga lui Isus. Totusi, daca aceasta ar fi fost pozitia lui ar fi fost greu ca sa-i faca semn lui Ioan. Mai plauzibila este parerea ca Iuda ocupa pozitia aceasta plina de importanta (cf. DA 644). 13:25 Si ucenicul acela s-a rezemat pe pieptul lui Isus, si I-a zis: Doamne, cine este? Verset ce nu a fost comentat. 13:26 Isus a raspuns: Acela, caruia ii voi intinge bucatica, si i-o voi da. Si a intins o bucatica, si a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul. Bucatica. [,,Bucata de paine”, KJV]. Gr. psomion, ,,bucatica”, ,,imbucatura”, probabil de paine, desi unii sugereaza ca aici s-ar putea referi la ierburile amare, o parte din care, potrivit cu ritualul de Paste, trebuia sa fie inmuiata sosul special, sau charoseth (vezi la Matei 26,21.23). Iuda. Vezi la Marcu 3,19. Fiul lui Simon, Iscarioteanul. Vezi la cap. 6,71. 13:27 Cum a fost data bucatica, a intrat Satana in Iuda. Isus i-a zis: Ce-ai sa faci, fa repede. Satana. Numele apare numai aici in Ioan. In alta parte apostolul il numeste pe Satana ,,Diavolul” (cap. 8,44; 13,2). Pentru intelesul numelui ,,Satana” vezi la Iov 1,6; Zaharia 3,1; Matei 4,1. A intrat... in Iuda. [,,A intrat in el”, KJV]. Adica, l-a luat deplin in stapanire. Pana aici mai fusese prilej pentru Iuda sa se pocaiasca, dar in clipa aceasta el a trecut linia de hotar. Fa repede. Daca Isus, adevaratul Miel Pascal, urma sa fie junghiat in ziua in care erau junghiati mieii obisnuiti de Paste (vezi Note aditionale la Matei 26, Nota 1), nu mai ramasese mult timp ca Iuda sa comita fapta sa lasa. 13:28 Dar nimeni din cei ce sedeau la masa, n-a inteles pentru ce ii zisese aceste vorbe. Inteles. [,,Stia”, KJV]. Mai degraba, ,,n-a ajuns sa cunoasca”, sau sa ,,recunoasca”. Discutia fusese cu privire la vanzare, dar nu era necesiar sa lege cuvintele lui Isus spuse lui Iuda (v. 27) cu tradarea. Totusi Iuda insusi a inteles ce vrea sa spuna Isus. 13:29 Unii credeau ca, de vreme ce Iuda avea punga, Isus voia sa-i spuna: Cumpara ce ne trebuie pentru praznic; sau ii poruncea sa dea ceva saracilor. Punga. Gr. glossokomon, ,,cutia cu bani”. (vezi cap. 12,6). Iuda era trezorierul grupului. Pentru praznic. Adica ,,pentru sarbatoare”. Ucenicii se ingrijisera deja de propria lor cina pascala, totusi Pastele si Sarbatoarea Azimilor era inca inaintea lor. Aceia care cauta sa fixeze ziua obisnuita a sarbatorii Pastelor au prezentat argumentul ca ar fi fost cu neputinta ca Iuda sa cumpere provizii intr-o zi de sarbatoare. Argumentul acesta nu este valabil. Iudeii ingaduiau cumpararea de hrana in ziua aceea, cu conditia ca tranzactia sa nu se faca in modul obisnuit. Lucrul acesta este explicat in Mishnah: ,,Cineva nu poate sa dea la tocila un cutit in zi de sarbatoare, dar cineva poate sa-l traga pe un alt cutit [ca sa-l ascuta]. Cineva nu poate sa zica unui macelar: ‘Cantareste-mi carne de un denar’, dar el taie [animalul] si-l imparte intre ei. Un om poate spune vecinului sau [intr-o zi de sarbatoare]: ‘Umple-mi vasul acesta’, dar nu intr-o anumita masura. R. Iuda zice: Daca era un vas de masurat el ar putea sa nu-l umple. Se relateaza despre Abba Saul b. Batnith ca obisnuia sa-si umple masurile in ajunul unei sarbatori si sa le dea clientilor in ziua de sarbatoare. Abba Saul zice: El obisnuia sa faca asa si in zilele intermediare ale sarbatorii, datorita distinctiei masurii; dar Inteleptii zic: El obisnuia sa faca asa intr-o zi obisnuita pentru a goli masurile. Cineva se poate duce la un negustor de la care cumpara in mod obisnuit si sa-i zica: ‘Da-mi [atatea] oua sau nuci” si sa spuna numarul; deoarece acesta este felul in care un gospodar socoteste in propria sa casa” (Bezah 3.7, 8, ed. Soncino a Talmudului, p. 144, 148, 152). Saracilor. Ocazia era potrivita pentru daruire la saraci, care altminteri nu si-ar fi putut procura mieii de Paste pentru sarbatoare. 13:30 Iuda, dupa ce a luat bucatica, a iesit afara in graba. Era noapte. A iesit afara in graba. Iuda a inteles importanta cuvintelor lui Isus (vezi DA 654). El stia ca Domnul ii citea intentiile. Decizia lui de a nu ceda l-a dus dincolo de hotarul punerii la proba personale (vezi la v. 27). Actul tradarii a rezultat din propria sa hotarare (vezi la cap. 3,18.19). Era noapte. Era noapte cu adevarat (vezi 1 Corinteni 11,23), deoarece cina de Paste era luata dupa apusul soarelui. Potrivit cu Mishnah, jertfa de Paste trebuia sa fie mancata in noaptea aceea, inainte de miezul noptii (Zebahim 5. 8, ed. Soncino a Talmudului, p. 283). Dar Ioan intentiona probabil sa exprime mai mult decat atat. Era noapte spirituala pentru Iuda, care plecase din prezenta ,,Luminii lumii” (Ioan 8,12), spre a fi posedat si indrumat de domnul intunericului (cf. Luca 22,53; vezi Nota aditionala la Marcu 1). 13:31 Dupa ce a iesit Iuda, Isus a zis: Acum, Fiul omului a fost proslavit si Dumnezeu a fost proslavit in El. Fiul omului. [Sfat de despartire, Ioan 13,31 la 14,31]. Vezi la Matei 1,1; Marcu 2,10. Proslavit. Plecarea lui Iuda era semnul ca tradarea si moartea Fiului omului erau aproape. Isus urma sa fie proslavit in evenimentele care aveau sa aiba loc in curand (vezi cap. 7,39; 12,16.23.24). Cuvantarea din cap. 13,31 la 14,31 a fost tinuta in odaia de sus inainte de plecarea la Muntele Maslinilor (vezi cap. 14,31; cf. DA 672, 673). Dumnezeu a fost proslavit. [,,Dumnezeu este proslavit”, KJV]. Tatal si Fiul lucrau in stransa armonie pentru mantuirea lumii (vezi la cap. 10,30). Slava unuia era slava celuilalt. 13:32 Daca Dumnezeu a fost proslavit in El, si Dumnezeu Il va proslavi in El insusi, si-L va proslavi indata. Verset ce nu a fost comentat. 13:33 Copilasilor, mai sunt putin cu voi. Ma veti cauta, si, cum am spus Iudeilor ca, unde Ma duc Eu, ei nu pot veni, tot asa va spun si voua acum. Copilasilor. Gr. teknia. Termenul acesta de indragire apare numai aici in Evanghelia dupa Ioan, dar este frecvent in 1 Ioan (cap. 2,1.12.28; 3,7.18; 4,4.5.21). O expresie similara (,,copiii mei”) era obisnuita in gura invatatorilor iudei cand se adresau elevilor lor (vezi Talmud Ta’anith 21a, ed. Soncino, p. 104; Baba Bathra 60b, ed. Soncino, p. 245; etc.). Putin. Comparati cap. 7,33. Am spus iudeilor. Vezi cap. 8,21. Ei nu pot veni. Vezi la cap. 8,22. 13:34 Va dau o porunca noua: Sa va iubiti unii pe altii; cum v-am iubit Eu, asa sa va iubiti si voi unii pe altii. Porunca noua. Porunca de a iubi nu era in ea insasi noua. Ea facea parte din instructiunile date de Domnul prin Moise (Levitic 19,18). Indemnul se gaseste si in Mishnah: ,,Fii dintre ucenicii lui Aaron, iubind pacea si urmarind pacea [fii] cineva care iubeste pe semenii sai si-i aduce aproape de Tora” (Aboth 1. 12, ed. Soncino a Talmudului, p. 8). Porunca era noua deoarece se facuse o demonstratie noua de iubire, pe care ucenicii erau indemnati acum sa o egaleze. Prin descoperirea din partea Sa a caracterului Tatalui Sau, Isus facuse cunoscut oamenilor o noua conceptie cu privire la iubirea lui Dumnezeu. Porunca cea noua impunea oamenilor sa pastreze cu altul aceeasi legatura pe care Isus o cultivase fata de ei si fata de omenire in general. Acolo unde vechea porunca impunea oamenilor sa iubeasca pe semenii lor ca pe ei insisi, porunca noua ii indemna sa iubeasca asa cum iubise Isus. Cea noua era, de fapt, mai dificila decat cea veche, dar harul pentru implinirea ei era dat din belsug. Sa va iubiti. Gr. agapao; vezi la Matei 5,43.44. Porunca zice de fapt, ,,staruiti a va iubi”. 13:35 Prin aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii pentru altii. Prin aceasta. Urmasii marilor invatatori reflecta caracteristicile invatatorilor lor. Iubirea era unul din principalele atribute ale lui Isus. Viata lui Isus fusese o demonstratie practica a iubirii in actiune. O manifestare a aceluiasi fel de iubire de catre ucenicii lui Isus ar da dovada de legatura si de stransa lor asociere cu Domnul lor. Ceea ce distinge pe crestin este iubirea si nu marturisirea de credinta. Daca veti avea dragoste. Literal, ,,daca veti starui sa aveti dragoste”. Manifestari staruitoare si calduroase de iubire si nu izbucniri izolate si capricioase de caritate, sunt dovezile faptului ca cineva este ucenic. Pavel defineste acest fel de iubire in 1 Corinteni 13. Cuvantul redat acolo ,,caritate” [KJV] este acelasi ca acela tradus aici ,,dragoste”. 13:36 Doamne, I-a zis Simon Petru, unde Te duci? Isus i-a raspuns: Tu nu poti veni acum dupa Mine, unde Ma duc Eu; dar mai tarziu vei veni. Unde Te duci? Petru lasa la o parte comentarea poruncii celei noi. Poate cerintele ei erau prea rigide pentru nivelul prezent al experientei lui. El era, totusi, interesat de referirea lui Isus la o plecare, a carei natura el o intelegea gresit (vezi v. 37), asa cum facusera Fariseii mai inainte (cap. 7,35; 8,22). Mai tarziu vei veni. [,,Ma vei urma”, KJV]. Pasajul are probabil o indoita aplicatie: 1) Urmarea lui Isus de catre Petru in moarte. Ucenicul nu era pregatit sa faca lucrul acesta in acel moment, asa cum au aratat lamurit evenimentele ulterioare (Matei 26,56.69-75). Totusi, mai tarziu a suferit crucificarea pentru credinta (vezi Ioan 21,18.19; cf. DA 537; 538). 2) La inaltarea lui Isus la cer. Pentru aceasta Petru ar fi trebuit sa astepte pana la revenirea Domnului sau la sfarsitul veacului (cap. 14,1-3). Probabil ca era o intentionata ambiguitate in enuntare. 13:37 Doamne, I-a zis Petru, de ce nu pot veni dupa Tine acum? Eu imi voi da viata pentru Tine. De ce nu pot? Pentru nerabdarea caracteristica a lui Petru vezi la Marcu 3,16. Loialitatea lui impulsiva era fara indoiala sincera in clipele cand vorbea, dar se dovedea cu totul prea nestatornica atunci cand era pusa la incercare. Bine ar fi facut Petru sa cugete bine la parabolele cu cladirea turnului si cu imparatul care mergea la razboi (vezi la Luca 14,27-33). Imi voi da viata. Cam peste 35 de ani in cetatea Romei, Petru si-a dat viata cu adevarat pentru Domnul sau. La propria lui cerere a fost crucificat cu capul spre pamant (vezi DA 537, 538). Vezi la Matei 26,35. 13:38 Isus i-a raspuns: Iti vei da viata pentru Mine? Adevarat, adevarat, iti spun, ca nu va canta cocosul, pana te vei lepada de Mine de trei ori. Adevarat, adevarat. Vezi la Matei 5,18; Ioan 1,51. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1 DA 643 1–17 DA 642–651 3–17 Ev 274–278 4, 5 DA 644; EW 116; 4T 374 6, 7 DA 645 7 LS 37; MH 487; ML 184; 1T 30 8–10 DA 646 10 DA 649 11 DA 653, 655, 656 12–16 DA 649 12–17 DA 650 15 DA 651; Ed 78; MH 500 15–17 Ev 275 16 GW 190; 3T 229; 5T 502 17 COL 272; DA 651 18 DA 654 18, 19 DA 655 18–30 DA 652–661 20 4T 196 21–25 DA 654 23 Ed 87 27 DA 654, 717; 5T 103 30 DA 654 31 1T 352 31, 33 DA 662 34 AA 547, 550; COL 144, 382; CS 23; CW 79; DA 504, 677; Ed 242; Ev 293, 638; EW 27; FE 51, 281; MB 134; MH 162; ML 185, 192; SL 81; TM 354; 1T 151; 3T 187, 248; 4T 648; 6T 16, 284; 7T 265; 8T 241 34, 35 MM 120; 8T 165; 9T 219 35 DA 678; ML 80; 1T 165; 5T 167, 489; 6T 401; 7T 156; 9T 188 36, 37 DA 815 37 DA 673 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: