1:4 In El era viata, si viata era lumina oamenilor.
Viata. Gr. zoe, principiul de viata la care participa tot ce este viu, antiteza mortii. Ioan se gandeste in mod evident si la viata spirituala si mai ales la viata vesnica, in care se da intrare celui care Il primeste pe Hristos si crede in El (vezi v. 12). Prin pacat omul s-a despartit de sursa vietii si de aceea a ajuns sa fie supus mortii, dar perspectiva vietii vesnice a fost restatornicita prin Isus Hristos (Romani 5,12.18; 6,23) si odata cu ea tot ce Adam pierduse prin neascultare. Vezi Ioan 10,10; 11,25; 14,6. ,,In Hristos este viata, originara, neimprumutata, nederivata” (DA 530).
Lumina oamenilor. In textul grec articolul hotarat care precede atat ,,viata”, cat si ,,lumina” face egala ,,lumina” cu ,,viata”. Intunericul spiritual infasurase de mult sufletul oamenilor, dar ,,adevarata Lumina” (v. 9) si desavarsirea vietii divine straluceste acum pentru a ilumina cararea fiecarui om (cf. Isaia 9,1.2). Nu numai ca lumina cerului straluceste prin Hristos, El este acea lumina (Ioan 1,9). De repetate ori Ioan Il citeaza pe Isus ca fiind lumina in sensul acesta (vezi Ioan 8,12; 9,5; 12,35.46; cf. 1 Ioan 1,5.6; 2,8). Lumina a fost totdeauna un simbol al prezentei divine (vezi la Geneza 3,24). Dupa cum in primul act al creatiunii Dumnezeu a inundat lumea cu lumina (Geneza 1,3) tot asa, cand Dumnezeu porneste lucrarea de creare din nou a chipului Sau in sufletele oamenilor, mai intai lumineaza inima si mintea lor cu lumina iubirii divine (2 Corinteni 4,6). ,,La Tine” zice psalmistul, ,,este izvorul vietii, prin lumina Ta vedem lumina” (Psalmii 36,9).