1:1 Cuvantul Domnului care a fost spus lui Ioel, fiul lui Petuel.
Cuvantul Domnului. Ioel il asigura pe cititor ca solia sa nu vine de la el. Cuvintele lui erau ale Domnului. El pretinde ca are inspiratie divin, asa cum au facut si alti profeti (Osea 1,1; Mica 1,1; comp. 2Timotei 3,16; 2Petru 1,20.21).
Ioel. Numele, probabil, inseamna ,,Iehova este Dumnezeu”. Biblia mentioneaza cateva persoane cu acest numele (1Samuel 8,2; 1Cronici 7,3; 11,38; 15,7.11). Profetul este evidentiat ca fiu al lui Petuel. Nimic altceva nu se cunoaste cu privire la Petuel. Traducerea Bathouel din LXX nu aduce nici o lumina in plus.
1:2 Ascultati lucrul acesta, batrani! Si luati seama, toti locuitorii tarii! S-a intamplat asa ceva pe vremea voastra, sau pe vremea parintilor vostri?
S-a intamplat asa ceva? Nenorocirea este inca proaspata in amintirea celor in viata. Ea constituie ceva nemaiauzit pentru inaintasii lor si ceva de povestit generatiilor viitoare. Plaga lacustelor pe care Dumnezeu a adus-o asupra Egiptului prin Moise a fost descrisa si ea ca un eveniment fara precedent (Exod 10,6). Timp de cinci generatii, o asa nenorocire nu mai fusese si nu urma sa mai fie cunoscuta. Prin acest mijloc eficient, Ioel subliniaza importanta neobisnuita a soliei sale.
1:3 Povestiti copiilor vostri despre lucrul acesta, si copiii vostri sa povesteasca la copiii lor, iar copiii lor sa povesteasca neamului de oameni care va urma!
La copiii lor. Compara Psalmi 78,4-7.
1:4 Ce a lasat nemancat lacusta Gazam, a mancat lacusta Arbeh, ce a lasat lacusta Arbeh, a mancat lacusta Ielec, ce a lasat lacusta Ielec, a mancat lacusta Hasil.
Lacusta Gazam. Ebr. gazam, de la o radacina care inseamna ,,a taia”, de unde se considera ca desemneaza o lacusta taietoare. Lacusta Arbeh. Ebr. ’arbeh, considerata a reprezenta o lacusta care traieste in roiuri sau migratoare. Lacustele din plaga egipteana sunt identificate ca ’arbeh (Exod 10,4-19). Lacusta Ielec. Ebr. yelec, care se crede ca desemneaza stadiul de vierme, lipsit de aripi al lacustei. Lacusta Hasil. Ebr. chasil. Aceasta insecta nu poate fi identificata cu precizie. Chasil vine de la
o radacina care inseamna ,,a devora”, de unde si traducerea RSV ,,lacusta distrugatoare”. Unii invatati sustin ca gazam, ’arbeh, yelec, chasil sunt patru termeni care desemneaza cele patru stadii ale lacustei de la larva, pana la insecta matura. Totusi, lucrul acesta nu poate fi dovedit.
In general, doua conceptii au fost sustinute cu privire la aceasta descriere a plagii lacustelor: 1) conceptia literala, care sustine ca Ioel descrie o plaga a lacustelor deosebit de devastatoare, si ca profetul face din acest dezastru prilejul unei chemari la pocainta; eliberarea de sub aceasta plaga naturala este apoi transformata intr-un prilej pentru o cuvantare cu privire la viitoarea Zi a Domnului, cand poporul lui Dumnezeu va fi eliberat de toti dusmanii sai. 2) conceptia alegorica, care sustine ca descrierea plagii a fost doar o ilustratie a judecatilor viitoare. De exemplu, pe vremea lui Ieronim, cele patru insecte nimicitoare erau considerate drept simboluri ale a) babilonienilor si asirienilor, b) mezilor si persilor, c) macedonenilor si Antioh Epifanul, d) romanilor. Astazi, nici un cercetator serios al Bibliei nu mai accepta aceasta conceptie.
Intrucat invaziile de lacuste erau destul de obisnuite in Palestina, ar fi dificil sa dovedim ca o astfel de plaga nu ar putea constitui prilejul profetiei lui Ioel. Argumentele care au fost prezentate impotriva acestei opinii, ca de exemplu faptul ca obiceiurile lacustelor nu sunt descrise cu acuratete, tind sa cada atunci cand ne gandim ca exprimarea este extrem de figurata si poetica. Pe de alta parte, este imposibil de dovedit ca Ioel nu s-a folosit de descrierea invaziei insectelor doar ca o ilustratie pentru a reprezenta invazia ostirilor dusmane. (Vezi p. 937, 938).
Oricare interpretare este adoptata, invatatura escatologica a cartii ramane aceeasi. Ioel se concentreaza asupra zilei celei mari a Domnului si asupra izbavirii lui Israel din ziua aceea, daca natiunea va fi cooperat intru totul cu Dumnezeu. Dar Israel nu a reusit sa faca lucrul acesta. Scriitorii inspirati arata cum soliile profetice care nu au ajuns sa fie implinite din cauza necredintei lui Israel, urmeaza sa fie implinite in era crestina (vezi p. 35, 36).
1:5 Treziti-va, betivilor, si plangeti! Vaitati-va toti cei ce beti vin, caci vi s-a luat mustul de la gura!
Betivilor. Intr-o maniera poetica bautorii de vin sunt chemati sa-si deplanga soarta. Lipsiti de mijloacele pasiunii lor favorite, ei sunt indemnati sa se trezeasca din apatia lor si sa verse lacrimi de dezamagire.
1:6 Caci in tara mea a navalit un popor puternic si fara numar, cu dinti de leu, si masele de leoaica.
Un popor. Ebr. goy. Compara Proverbe 30,25.26, unde creaturi inferioare sunt denumite ,,popor” (ebr. ’am). Pasajul acesta din Ioel pare sa fie singurul loc din Scripturi unde se face referire la fapturi inferioare ca la o natiune. Posibil ca realitatea iese aici la suprafata prin ilustratie, si ca profetul are in vedere o oaste invadatoare inamica.
1:7 Mi-a pustiit via; mi-a facut bucati smochinul, l-a jupuit de coaja si l-a trantit jos; mladitele de vita au ajuns albe!
Via. Compara Psalmi 80,8; Isaia 5,1-7; Osea 9,10; 10,1.
Pustiit. Dupa ce lacustele ataca tot ce este verde si suculent, ataca coaja pomilor.
Mi-a facut bucati. Literal ,,i-a facut cioturi”.
1:8 Boceste-te, ca fecioara incinsa cu un sac dupa barbatul tineretii ei!
Barbatul tineretii ei. Fara indoiala, cineva cu care o tanara este logodita si pe care il iubeste cu adevarat, dar care moare inainte ca ei sa se fi casatorit. In locul unei haine de nunta, ea imbraca
o haina aspra de sac a doliului. In legea mozaica, se considera ca o logodna, in aspectele ei generale, ii leaga pe cei doi tot atat de mult ca si o casatorie (vezi comentariul la Deuteronom 22,23; Matei 1,18-20).
1:9 Au incetat darurile de mancare si jertfele de bautura din Casa Domnului; preotii, slujitorii Domnului, jelesc.
Darurile de mancare. Sau ,,jertfele de faina”, ,,jertfele de cereale”. Cu privire la natura acestor jertfe, vezi comentariul la Levitic 2,1. O parte din aceste daruri erau pentru intretinerea preotilor (Levitic 2,3; 6,16; 10,12-15).
1:10 Campia este pustiita, pamantul intristat, caci graul este nimicit, mustul a secat, untdelemnul nu mai este.
Pamantul intristat. Prin personificare, tara este prezentata ca fiind intristata din cauza lipsei sale de productivitate. Ebraica acestui verset prezinta o serie de aliteratii interesante care nu pot fi reproduse in romana.
1:11 Inmarmuriti, plugari, vaitati-va, vieri, din pricina graului si orzului, caci bucatele de pe camp sunt pierdute.
Graului. Graul, orzul, alacul si meiul erau principalele recolte cerealiere ale Palestinei.
1:12 Via este prapadita, smochinul este vestejit, rodiul, finicul, marul, toti pomii de pe camp, s-au uscat Si s-a dus bucuria de la copiii oamenilor!
Rodiul. Enumerarea efectelor secetei (v. 20) asupra diferitelor plante si asupra diferitilor pomi este facuta, fara indoiala, pentru a scoate in evidenta severitatea ei. Limbajul versetelor 10-12 descrie si el corespunzator efectele celei de-a patra din ultimele sapte plagi (Apocalipsa 16,8.9; comp. GC 628).
1:13 Incingeti-va, preoti, si plangeti! Bociti-va, slujitori ai altarului; veniti si petreceti noaptea imbracati cu saci, slujitori ai Dumnezeului meu! Caci au incetat darurile de mancare si jertfele de bautura din Casa Dumnezeului vostru.
Incingeti-va. Adica cu sac, normal, un simbol al doliului (v. 8), aici al pocaintei pe care trebuie sa o dea pe fata Israel (1Regi 21,27). Slujitori. De la ebraicul sharath, ,,a sluji”. Cuvantul este folosit aici sinonim cu ,,preoti”.
1:14 Vestiti un post, chemati o adunare de sarbatoare; strangeti pe batrani, pe toti locuitorii tarii, in Casa Domnului, Dumnezeului vostru, si strigati catre Domnul.
Vestiti. Sau ,,Sfintiti”. Ebr. qadas, ,,a consacra”, ,,a dedica”, aici, probabil, in sensul consacrarii cu rituri religioase sau cel putin cu proclamare oficiala.
Adunare de sarbatoare. Sau ,,solemna”. Ebraicul ’asarah, de la radacina asar, ,,a retine”, ,,a restrange”, aici in sensul de a inceta orice lucrare in scopul de a convoca o adunare.
1:15 Vai! ce zi! Da, ziua Domnului este aproape, vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic.
Ziua Domnului. O expresie obisnuita la profeti (Isaia 2,12; 13,6; Ezechiel 30,3; Amos 5,18; Tefania 1,14; etc.). Cu privire la semnificatia expresiei, vezi comentariul la Isaia 13,6. In primul rand Ioel se refera la judecatile iminente asupra lui Iuda. In principiu, prezicerile lui se aplica si la ziua finala a judecatii care urmeaza sa vina asupra lumii. (Vezi p. 37, 38).
Cel Atotputernic. Ebr. Shaddai, (vezi Vol. I, p. 171).
1:16 Nu s-a prapadit hrana sub ochii nostri? Si n-a pierit bucuria si veselia din Casa Dumnezeului nostru?
Hrana. Ebr. ’okel, hrana de orice fel.
Din Casa. Intrucat recoltele fusesera distruse, nu se puteau infatisa la Templu daruri din primele roade sau de multumire. Cand evreii din vechime aduceau darurile acestea si altele la Domnul, era un timp de bucurie (vezi Deuteronom 12,5-7). Plaga a pus capat acestei bucurii.
1:17 S-au uscat semintele sub bulgari; granarele stau goale, hambarele sunt stricate, caci s-a stricat semanatura!
S-au uscat semintele. Ebraica primei propozitii a acestui verset este incerta. Cuvintele traduse aici ,,seminte” ,,uscat” si ,,bulgari” apar numai aici in Vechiul Testament, iar sensul lor este obscur. In loc de ,,seminte” unii cred ca trebuie sa se traduca ,,smochine uscate”, altii ,,cursuri de ape”. Cuvantul pentru ,,s-au uscat”, abash, daca trebuie sa fie comparat cu arabul ’abisa, inseamna ,,a se sfriji”. In loc de ,,bulgari”, unii spun ,,lopeti”. LXX nu sustine nici una din aceste sugestii. Ea zice ,,juncile sar la ieslele lor”. Dar aceasta nu reduce catusi de putin obscuritatea pasajului
1:18 Cum gem vitele! Cirezile de boi umbla buimace, caci nu mai au pasune; chiar si turmele de oi sufera!
Gem vitele. Aici este aratat efectul napadirii insectelor si al secetei asupra regnului animal.
1:19 Catre Tine, Doamne, strig, caci a mancat focul islazurile pustiei, si para focului a parlit toti copacii de pe camp!
Doamne. Dupa cate se pare o izbucnire a profetului, datorita intensitatii necazului si suferintei pricinuita de invazia insectelor si de seceta. Focului. Para focului este probabil un simbol al caldurii dogoratoare a soarelui.
1:20 Chiar si fiarele campului se indreapta doritoare catre tine, caci au secat paraiele, si a mancat focul islazurile pustiei.
Fiarele. Vezi comentariul la v. 18.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
10–12GC 628
12 PK 538
12, 15–18Ed 180; PK 726; 9T 15
15–18PK 537
17–20GC 628