9:1 Iov a luat cuvantul si a zis:
Iov a luat cuvantul si a zis. Capitolele 9 si 10 vorbesc despre a treia cuvantare a lui Iov, in care el recunoaste atotputernicia lui Dumnezeu si, prin contrast, propria sa neputinta. Apoi se lanseaza intr-o noua plangere plina de tristete cu privire la propriile sale suferinte.
9:2 Stiu bine ca este asa. Si cum ar putea omul sa-si scoata dreptate inaintea lui Dumnezeu?
Este asa. Iov recunoaste corectitudinea argumentelor lui Bildad.
Cum ar putea omul sa-si scoata dreptatea? Problema lui Iov nu e dreptatea lui Dumnezeu, pe aceasta el o recunoaste. El doreste sa stie cum el, un om, poate fi drept inaintea lui Dumnezeu. Imprejurarile il invinovatesc ca fiind vinovat, in timp ce constiinta sa marturiseste nevinovatia sa. Intrebarea lui Iov a primit raspuns complet doar prin descoperirea planului de mantuire. Prin prevederile planului acestuia e cu putinta ca Dumnezeu "sa fie neprihanit si totusi sa socoteasca neprihanit pe cel ce crede in Isus" (Romani 3:26).
9:3 Daca ar voi sa se certe cu El, din o mie de lucruri n-ar putea sa raspunda la unul singur.
Din o mie de lucruri. Omul nu e egal lui Dumnezeu. El nu poate raspunde la intrebarile sau la acuzatiile Lui.
9:4 A Lui este intelepciunea, si atotputernicia: cine I s-ar putea impotrivi fara sa fie pedepsit?
Fara sa fie pedepsit. [Si a prosperat, KJV]. Ebr. shalam, "a fi deplin, temeinic, sigur". Shalam e inrudit cu o radacina araba care adauga ideea de a fi supus.
9:5 El muta deodata muntii, si-i rastoarna in mania Sa.
Muta deodata muntii. Fiinta omeneasca priveste muntii ca simboluri ale marimii nemasurate si ale stabilitatii, totusi Dumnezeu poate sa-i mute si sa-i rastoarne.
9:6 Zguduie pamantul din temelia lui, de i se clatina stalpii.
Zguduie pamantul. Fara indoiala o referire la cutremure (1Regi 19:11; vezi Psalmi 104:32; Zaharia 14:45; Matei 24:7).
Se clatina stalpii. O descriere poetica a cutremurelor. Nu e necesar sa se gaseasca o explicatie literala pentru "stalpi".
9:7 Porunceste soarelui, si soarele nu mai rasare; si tine stelele sub pecetea Lui.
Porunceste soarelui. Dumnezeu este prezentat ca avand putere absoluta asupra naturii. Scripturile mentioneaza adesea fenomenele naturale ca o desfasurare a puterii lui Dumnezeu (vezi Exod 10:21; Ezechiel 32:7; Ioel 2:31; Matei 24:29; Apocalipsa 6:12; 16:10).
9:8 Numai El intinde cerurile, si umbla pe inaltimile marii.
Intinde cerurile. Vezi Psalmi 104:2; Isaia 40:22; Ieremia 10:12. Vorbirea aceasta figurata preamareste atotputernicia lui Dumnezeu, atragand atentia asupra lucrarii mainilor Sale. Inaltimile marii. [Valurile marii, KJV]. Literal, "inaltimile marii". Dumnezeu e zugravit ca cineva care are putere sa supuna semeata putere a valurilor.
9:9 El a facut Ursul mare, luceafarul de seara si Ralitele, si stelele din tinuturile de miazazi.
Ursul mare. [Arcturus, KJV]. Ebr. 'ash ('ayish, cap. 38:32). Identificarea nu e absolut sigura. Multi gandesc ca e vorba de Urs Mare sau Ursul mare (vezi la cap. 38:32).
Luceafarul de seara. [Orion, KJV]. Ebr. kesil; literal, "un nebun", cu toate ca nu e sigur ca numele dat constelatiei deriva din aceeasi radacina ca aceea care da definitia "nebun". Exista un acord general ca kesil aici inseamna Orion (vezi la cap. 38:31).
Ralitele. [Pleiade, KJV]. Ebr. kimah. Unii interpreteaza 'ash ca fiind Pleiade si fac ca kimah sa se refere la o alta stea stralucitoare, precum Sirius. LXX foloseste pentru cei trei termeni ebraici "Pleiade, Hesperus si Arcturus" (vezi la cap. 38:31).
Stele din tinuturile de miazazi. Probabil constelatii nenumite ale cerurilor sudice sau poate spatiile imense de dincolo de orizontul de sud.
9:10 El face lucruri mari si nepatrunse, minuni fara numar.
Lucruri mari. Versetul acesta este aproape cuvant cu cuvant ca acela de la cap. 5:9, unde vorbea Elifaz. Elifaz vede in minunile creatiunii lui Dumnezeu o expresie a bunatatii Sale, in timp ce Iov pare ca vede numai puterea lui Dumnezeu. Poate ca aceste cuvinte erau folosite in mod obisnuit de oamenii din vechime.
9:11 Iata, El trece pe langa mine, si nu-L vad, se duce si nu-L zaresc.
Nu-L vad. O linie precisa desparte lumea vizibila de cea invizibila; si linia aceasta e rareori depasita. Iov poate reflecteaza asupra sustinerii lui Elifaz de a fi avut perceptia fizica a vizitei unui duh (cap. 4.15.16), si sustine ca lucrurile stau altfel cu el - lumea duhurilor trece pe langa el, si el nu primeste nici o lumina, nici o iluminare, nici o calauzire supranaturala din partea acesteia.
Se duce. Ebr. chalaph, acelasi cuvant pe care l-a folosit Elifaz (cap. 4:15) cand vorbea despre vizita duhului.
Nu-L zaresc. Elifaz a declarat ca simtise acut prezenta duhului (cap. 4.15.16) si ca i-a auzit glasul (cap. 4:16-21). Iov arata aici ca el nu avusese favoarea aceasta.
9:12 Daca apuca El, cine-L va opri? Cine-I va zice: Ce faci?
Cine-L va opri? [Cine-L poate opri? KJV]. Compara cu cap. 11:10 si 23:13. Cand s-au abatut nenorocirile asupra Iov, raspunsul lui a fost: "Domnul a dat, si Domnul a luat, - binecuvantat fie Numele Domnului" (cap. 1:21). Acesta a fost un raspuns al increderii. Trecerea timpului si impactul durerilor necontenite slabisera sufletul lui Iov. Increderea facuse loc unui sentiment de neajutorare. In loc sa recunoasca intelepciunea si iubirea lui Dumnezeu, el vede propria sa slabiciune. Adesea dezastrul neasteptat nu zdrobeste duhul omului cum fac suferinta monotona si persistenta.
9:13 Dumnezeu nu-Si intoarce mania; sub El se pleaca toti sprijinitorii mandriei.
Sprijinitorii mandriei. Ebr. 'ozre rahab, literal, "sprijinitorii lui Rahab." Rahab apare in cap. 26:12, unde e tradus "furia" ["mandru" KJV] si in Isaia 51:9, unde este nume propriu [Egiptul, trd. Cornil.; Rahab, KJV]. Unii cred ca Rahab era denumirea veche a unei mari puteri a raului. Daca lucrurile stau asa, Iov pare ca spune aici ca Dumnezeu supune nu numai oameni, dar si fiinte mai tari ca omul, precum Rahab si sprijinitori lui. Intrucat Rahab inseamnna "mandrie", ar putea fi un nume potrivit pentru Lucifer, iar "sprijinitorii", numele fiintelor care l-au urmat pe Lucifer (vezi Isaia 14:12-14; Apocalipsa 12:7-9). Iov, insa, prin cuvantarile lui, arata ca nu cunostea prea mult despre marea lupta dintre Dumnezeu si Satana.
9:14 Si eu, cum sa-I raspund? Ce cuvinte sa aleg?
Sa-I raspund? Versetele 14-16 sugereaza limbajul unei curti de judecata. Iov recunostea incapacitatea sa de a produce o aparare reusita.
9:15 Chiar daca as avea dreptate, nu I-as raspunde. Nu pot decat sa ma rog judecatorului.
Chiar daca as avea dreptate. Iov recunoaste suveranitatea lui Dumnezeu. Chiar daca e sigur de nevinovatia sa, totusi face apel la indurare, cand se apropie de Judecatorul sau.
9:16 Si chiar daca m-ar asculta, cand Il chem, tot n-as putea crede ca mi-a ascultat glasul;
Il chem. Ebr. qara'. Aici, evident, cu intelesul de "somatie in sens legal". Iov zice: Daca L-as provoca pe Dumnezeu la o dezbatere in contradictoriu si El ar fi aprobat-o si m-ar fi invatat sa-mi apar cauza in fata Sa, totusi nu as putea sa cred ca intr-adevar asta intentioneaza si ca mi-ar fi ingaduit sa stau inaintea Lui si sa-I contest faptele. O astfel de bunavointa din partea lui Dumnezeu parea de neconceput pentru Iov.
9:17 El, care ma izbeste ca intr-o furtuna, care imi inmulteste fara pricina ranile,
Ma izbeste. [Ma zdrobeste, KJV]. In versetele 17-21 Iov incearca sa-si imagineze ce s-ar intampla daca L-ar provoca pe Dumnezeu si Dumnezeu ar raspunde provocarii lui. El Il imagineaza pe Dumnezeu ca actionand fata de el nu ca un judecator, stabilind faptele pe temeiul legii, ci ca un suveran, stabilindu-le pe temeiul propriei Sale vointe. Iov pare ca pierde din vedere faptul ca suveranitatea suprema nu este incompatibila cu iubirea si dreptatea supreme.
Fara pricina. Ebr. chinnam, tradus la fel in cap. 2:3, dar redat "degeaba" in cap. 1:9. Iov Ii atribuie lui Dumnezeu ceea ce era in mod clar lucrarea si planul lui Satana (cap. 2:3). Vezi la Psalmi 38:3; 39:9.
9:18 care nu ma lasa sa rasuflu, ma satura de amaraciune.
Nu ma lasa sa rasuflu. [Imi ia suflarea, KJV]. Judecatile lui Dumnezeu sunt descrise ca fiind atat de intense si grele incat Iov nu poate sa-si traga suflarea.
9:19 Sa alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine ma va apara?
Atotputernic. [Puternic, KJV]. El nu se indoieste deloc de puterea lui Dumnezeu. El intelegea mai bine puterea lui Dumnezeu decat bunatatea Sa.
Cine ma va apara? [Cine imi va fixa un timp? KJV]. Sau "cine ma va convoca?" LXX spune: "cine va rezista atunci la judecata lui?"
9:20 Oricata dreptate as avea, gura mea ma va osandi; si oricat de nevinovat as fi, El ma va arata ca vinovat.
Oricata dreptate as avea. [Daca ma justific, KJV]. Propozitia este adevarata daca sunt aplicate corect cuvintele (vezi 1 Corinteni 4:4). Dar Iov se gandea la ele intr-o lumina cu totul deosebita. El staruia asupra gandului ca faptura nu avea nici o sansa cand era in opozitie cu Carmuitorul universului.
9:21 Nevinovat! Sunt; dar nu tin la viata, imi dispretuiesc viata.
Nevinovat. [Chiar daca as fi desavarsit, KJV]. Literal, versetul acesta zice: "Sunt desavarsit; nu ma cunosc; imi dispretuiesc viata." Ideea pare sa fie ca Iov isi sustinea nevinovatia, dar nu putea intelege nici propria fiinta, nici imprejurarile in care se afla, iar conflictul sau era atat de puternic, incat isi dispretuia viata.
9:22 Ce-mi pasa la urma urmei? Caci, indraznesc s-o spun: El nimiceste pe cel nevinovat ca si pe cel vinovat.
Ce-mi pasa. [E un singur lucru, KJV]. Sau "o singura chestiune". Adica toti sunt la fel inaintea lui Dumnezeu. Nu e deosebire intre cei drepti si cei nelegiuiti.
S-o spun. [Am zis-o, KJV]. Iov este pe punctul de a face o afirmatie indrazneata.
El nimiceste. Iov e convins ca nu se poate deduce nimic sigur cu privire la caracterul unui om din felul cum se poarta Dumnezeu cu el. Dumnezeu ingaduie ca cei drepti si cei nelegiuiti sa fie maturati odata.
9:23 Si daca biciul ar pricinui macar indata moartea! Dar El rade de incercarile celui nevinovat.
Biciul. Iov se refera probabil la razboi, plaga sau molima. Daca una din acestea e aruncata asupra oamenilor, ea ucide fara deosebire. In astfel de cazuri, Dumnezeu nu intervine mereu pentru a-l pe cel drept.
Rade. Sau "isi bate joc", "ia in ras". O remarca indrazneata, lipsita de respect si inversunata, pe care unii au cautat s-o scuze sustinand ca e o afirmatie retorica, dar scuza pare insuficienta. Este, evident, una dintre afirmatiile acelea de care Iov s-a cait mai tarziu "in tarana si cenusa" (cap. 42:6).
9:24 Pamantul este dat pe mainile celui nelegiuit; El acopera ochii judecatorilor; de nu El, apoi cine altul?
De nu. Propozitia poate fi tradusa: "Daca nu, atunci cine e?" In pasajul acesta Iov lasa sa se vada poate cea mai adanca descurajare si mai intunecata neincredere care poate fi observata in oricare din cuvantarile lui. El sustine ca starea de lucruri stabilita in societatea omeneasca trebuie sa fie pusa in seama lui Dumnezeu; nu e nimeni altul caruia sa i se poata pune in seama.
9:25 Zilele mele alearga mai iuti decat un alergator; fug fara sa fi vazut fericirea;
Zilele mele alearga mai iuti. Prin trei imagini sugestive Iov ilustreaza rapiditatea cu care viata lui se apropie de sfarsit. Alergator. Un mesager sau curier care alearga repede.
9:26 trec ca si corabiile cele iuti, ca vulturul care se repede asupra prazii.
Corabiile cele iuti. Sau "corabii de trestie". Corabii construite pentru a fi usoare si rapide, dar care nu sunt solide.
Vulturul. Iov a indreptat atentia catre ce era cel mai rapid pe pamant, catre ce era cel mai rapid pe apa si acum indreapta atentia catre ce este cel mai rapid in aer. Prin comparatiile acestea el arata rapiditatea cu care viata lui se apropie de incheiere.
9:27 Daca zic: Vreau sa-mi uit suferintele, sa-mi las intristarea, si sa fiu voios,
Intristare. Literal, "fata mea" sau "infatisarea mea", adica mina trista pe care o avea Iov. El sugereaza o incercare de adunare a puterii si de aflarea a fericirii in ciuda suferintelor sale, dar considera zadarnice astfel de incercari.
9:28 sunt ingrozit de toate durerile mele. Stiu ca nu ma vei scoate nevinovat.
Ingrozit. Suferinta lui Iov era sporita de teama ca Dumnezeu urma sa-l osandeasca. Dezamagirea, indoiala, teama il apasau pe Iov la fel de mult ca si suferinta fizica.
9:29 Si daca voi fi judecat vinovat, pentru ce sa ma mai trudesc degeaba?
Judecat vinovat. Literal, "sunt nelegiuit" sau "sunt vinovat". Adica Iov crede ca suferintele sale arata ca asa e considerat.
Pentru ce sa ma mai trudesc? O atitudine defetista bantuia mintea lui Iov. Ca si multi altii care sufera, el zicea in fond: "Ce folos!"
9:30 Chiar daca m-as spala cu zapada, chiar daca mi-as curati mainile cu lesie,
Zapada. [Apa de zapada, KJV]. Simbolizand o curatire deplina.
Mainile. Expresia zice literal: "mi-as face mainile curate cu lesie [potasa]".
9:31 Tu tot m-ai cufunda in mocirla, de s-ar scarbi pana si hainele de mine!
In mocirla. Nu conteaza, spune Iov, cat de curat si de nepatat as cauta sa ma fac, Dumnezeu ma va scufunda din nou in noroi. Hainele. Hainele lui Iov sunt personificate si infatisate ca demne de scarba pentru el.
9:32 Caci El nu este un om ca mine, ca sa-I pot raspunde, si sa mergem impreuna la judecata.
El nu este un om. Iov vede ca nu exista speranta de a ajunge la o intelegere cu Dumnezeu, din cauza prapastiei dintre ei. Dumnezeu e nemarginit, iar Iov e dureros de constient de propria sa viata marginita si pieritoare.
9:33 Nici nu este vreun mijlocitor intre noi, care sa-si puna mana peste noi amandoi.
Mijlocitor. Sau "arbitru". In discutia lui cu Dumnezeu, Iov crede ca nu exista nimeni care sa poata fi considerat arbitru. Numai intr-una din urmatoarele conditii, gandeste el, disputa dintre el si Dumnezeu putea sa fie mai echitabila: (1) Daca Dumnezeu, renuntand de Sine si la toate atributele Sale divine, ar deveni om; sau (2) daca s-ar putea gasi un mijlocitor sau arbitru, care sa decida in disputa aceasta. Totusi, gandea Iov, nici una din conditii nu este posibila. Evanghelia asigura implinirea ambelor conditii. "EU SUNT este Arbitrul dintre Dumnezeu si neamul omenesc, asezandu-Si mainile peste amandoi" (DA 25). Nu ca noi trebuie sa ne inchipuim pe Isus ca rezolvand o disputa dintre om si Dumnezeu, ci ca El este Acela care ii reprezinta pe Dumnezeu si pe om, Acela prin care omul poate sa-L inteleaga pe Dumnezeu si sa se apropie de El. Vezi Evrei 2:17.18.
Sa-si puna mana. S-a sugerat ca aceasta s-ar putea referi la vreo ceremonie straveche in care, pentru o oarecare cauza, mijlocitorul sau arbitrul isi aseza mainile pe ambele parti intr-o disputa judecatoreasca. Ar putea sa insemne ca arbitrul avea putere de control asupra ambelor parti, ca era datoria lui sa le stabileasca anumite limite, sa impiedice folosirea de cuvinte nelalocul lor si sa supravegheze ca argumentarea sa fie facuta in mod cinstit de ambele parti. Fireste, ilustratia aceasta nu putea fi aplicata la Dumnezeu ca fiind una dintre parti, desi in conceptia lui Iov aplicatia era valabila.
9:34 Sa-Si traga insa varga deasupra mea, si sa nu ma mai tulbure spaima Lui.
Sa-si traga insa varga. Iov se umileste inaintea mustrarilor lui Dumnezeu. El este ingrozit. El crede ca ar putea sa se apere, daca Dumnezeu ar inceta sa-i trimita suferinte.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 2 �
GC 254
5 �
�
PP 328
9 �
�
EW 41
9:35 Atunci voi vorbi si nu ma voi teme de El. Altfel, nu sunt stapan pe mine.
Verset ce nu a fost comentat.