7:1 Soarta omului pe pamant este ca a unui ostas, si zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua.
Soarta omului pe pamant este ca a unui ostas. [Nu e timp randuit pentru om pe pamant, KJV]. Literal, "razboi", "lupta". Descrierea vietii facuta de Iov se afla intr-un contrast impresionant cu tabloul fascinant a lui Elifaz din cap. 5:17-27. Iov sustine ca e tot pe atat de natural si bine pentru om in situatia lui sa-si doreasca eliberarea prin moarte, cum e pentru un ostas sa doreasca sa termine stagiul militar (vezi Iov 14:14; Isaia 40:2).
7:2 Cum suspina robul dupa umbra, cum isi asteapta muncitorul plata,
Suspina robul dupa umbra. Dupa cum un slujitor asteapta cu nerabdare umbra serii, cand va incheia munca, tot asa Iov doreste cu infocare moartea.
7:3 asa am eu parte de luni de durere, si partea mea sunt nopti de suferinta.
Am eu parte. [Facut sa posed, KJV]. Sau "facut sa mostenesc". Iov nu era in stare sa gaseasca macar un lucru bun in toate aceste luni. Aceasta nu vrea sa spuna neaparat ca boala lui este de luni de zile. El poate a privit inainte, la zilele care ii stateau in fata.
7:4 Ma culc, si zic: Cand ma voi scula? Cand se va sfarsi noaptea? Si ma satur de framantari pana in revarsatul zorilor.
Cand ma voi scula? Oricine a suferit de o boala grea poate sa inteleaga referirea lui Iov la noptile lui lungi, care pareau ca nu se mai termina, pline de durere si lipsite de odihna.
7:5 Trupul mi se acopera cu viermi si cu o coaja pamantoasa, pielea-mi crapa si se desface.
Viermi. Viermii se inmultesc in ranile lui. Eruptiile de pe piele se acopera cu o crusta. Ulceratiile se sparg, si survine o supuratie dezgustatoare.
7:6 Zilele mele zboara mai iuti decat suveica tesatorului, se duc si nu mai am nici o nadejde!
Suveica tesatorului. El nu se refera aici atat de mult la repeziciunea cu care treceau zilele sale cat la faptul ca in curand ele se vor duce. Nici o nadejde. Iov nu impartaseste nadejdea pe care o prezinta Elifaz (cap. 5:17-27). El nu vede nici o umbra de speranta, ci numai moartea.
7:7 Adu-Ti aminte, Dumnezeule, ca viata mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.
Adu-ti aminte. Aici incepe un mesaj adresat lui Dumnezeu, care continua pana la sfarsitul prezentei cuvantari (v. 21). Iov isi inalta ochii si inima catre Facatorul sau si arata motivele pentru care Dumnezeu ar trebui sa puna capat vietii servului Sau cuprins de disperare.
7:8 Ochiul, care ma priveste, nu ma va mai privi; ochiul tau ma va cauta, si nu voi mai fi.
Ochiul. Observati repetarea cuvantului acestuia in v. 7 si 8. Intai, Iov vorbeste despre "ochii mei", apoi despre "ochiul care ma priveste", referindu-se la semenii sai, apoi despre "ochiul tau" cu referire la ochii lui Dumnezeu.
Nu voi mai fi. [Nu mai sunt, KJV]. Literal, "lipsea mea de valoare". Iov vorbeste despre moarte (vezi v. 9).
7:9 Cum se risipeste norul si trece, asa nu se va mai ridica cel ce se pogoara in Locuinta mortilor!
Cum se risipeste norul. Iov compara moartea cu risipirea unui nor pe cer, cand umezeala lui e absorbita de aerul dimprejur.
Locuinta mortilor. [Mormant, KJV]. Ebr. she'ol. Imparatia simbolica a mortilor, unde mortii sunt zugraviti ca dorm si se odihnesc laolalta (vezi cap. 3:13-19).
Nu se va mai ridica. Afirmatia aceasta nu reprezinta tagaduirea invierii. Sensul lui este delimitat de observatia din versetul urmator. Mortii nu mai invie ca sa revina in vechile lor gospodarii. Chiar luate independent, cuvintele ebraice traduse "nu se va mai ridica" nu exprima o finalitate, ci doar actiune incompleta.
7:10 Nu se va mai intoarce in casa lui, si nu-si va mai cunoaste locul in care locuia.
Verset ce nu a fost comentat.
7:11 De aceea nu-mi voi tine gura, ci voi vorbi in nelinistea inimii mele, ma voi tangui in amaraciunea sufletului meu.
Nu-mi voi tine gura. Suferinta lui Iov este atat de intensa, incat el se simte indreptatit sa se planga fara masura (vezi Psalmi 55:2; 77:3; 142:2).
7:12 Oare o mare sunt eu, sau un balaur de mare, de-ai pus straja in jurul meu?
O mare. Iov intreaba: Sunt eu asemenea unei mari infuriate si zgomotoase ca trebuiasca sa-mi pui stabila si hotar?
Balaur de mare. Ebr. tannin, "monstru marin" (vezi Genesa 1:21), "balaur" (LXX). Posibil, crocodil. Iov intreaba: Sunt eu asemenea un monstru primejdios care sa fie tinut sub paza?
7:13 Cand zic: Patul ma va usura, culcusul imi va alina durerile,
Verset ce nu a fost comentat.
7:14 atunci ma inspaimanti prin visuri, ma ingrozesti prin vedenii.
Ma inspaimantati. Cand Iov cauta alinare si odihna in somn, e ingrozit de visuri. El Il face pe Dumnezeu responsabil de aceasta stare.
7:15 Ah! as vrea mai bine gatuirea, mai bine moartea decat aceste oase!
Gatuirea. E posibil ca suferinta lui Iov sa fi fost insotita de o senzatie de sufocare. In orice caz, el considera sugrumarea mai de dorit decat viata. Aceste oase. [Viata mea, KJV]. Literal, "oasele mele", o expresie echivalenta probabil cu "un schelet viu".
7:16 Le dispretuiesc! nu voi trai in veci Lasa-ma, caci doar o suflare mi-i viata!
Le dispretuiesc. Ebr. ma'as, "a respinge", "a dispretui", "a refuza". Probabil "viata mea" ["aceste oase"] ar trebui introdus ca subiect (vezi cap. 9:21, unde ma'as este tradus "dispretuiesc" si in text apare "viata mea").
Lasa-ma. Acestea erau cuvinte prea indraznete ca sa fie adresate lui Dumnezeu de catre un muritor, oricine ar fi fost el. Iov e profund deznadajduit. El crede ca Atotputernicul a pus ochii pe el si cere ca Dumnezeu sa nu Se mai amestece in viata lui. Cat de cu totul alte simtaminte ar fi avut el daca ar fi putut sa priveasca dincolo de scena si sa vada pe Tatal sau ceresc cum priveste la el cu mila duioasa si cu iubire neclintita! Dumnezeu suferea impreuna cu servul Sau, dar Iov nu stia lucrul acesta.
O suflare. Literal, "suflare", "abur", un simbol pentru ceva trecator. Iov socoteste ca viata sa nu are nici o valoare. El nu era in stare sa aprecieze cat de mult valora in ochii lui Dumnezeu.
7:17 Ce este omul, ca sa-Ti pese atat de mult de el, ca sa iei seama la el,
Ce este omul? Psalmistul foloseste cuvinte asemanatoare ca sa inalte iubirea si purtarea de grija a lui Dumnezeu (Psalmi 8:3-8). In suferinta sa, Iov transforma grija neobosita a lui Dumnezeu intr-un amestec nedorit al Acestuia in viata lui. De fapt, Iov spune lui Dumnezeu: "De ce necajesti pe om punandu-l la incercare? Priveste in alta parte. Da-mi timp 'sa-mi inghit scuipatul'" (Iov 17:19). Necuviincioase cuvinte! Si totusi Dumnezeu nu l-a doborat la pamant pentru declaratia lui indrazneata.
7:18 sa-l cercetezi in toate diminetile, si sa-l incerci in toate clipele?
Verset ce nu a fost comentat.
7:19 Cand vei inceta odata sa ma privesti? Cand imi vei da ragaz sa-mi inghit scuipatul?
Verset ce nu a fost comentat.
7:20 Daca am pacatuit, ce pot sa-Ti fac, Pazitorul oamenilor? Pentru ce m-ai pus tinta sagetilor Tale, de am ajuns o povara chiar pentru mine insumi?
Am pacatuit. Probabil, nu o marturisire, ci cu sensul "chiar daca am pacatuit" sau "admitand ca am pacatuit".
Pazitorul. Sau "veghetorul". Aici nu intr-un sens bun, ci sensul pare sa fie "si ce daca am pacatuit - ce conteaza pentru Tine, Veghetor al omenirilor?"
Tinta. [Semn, KJV]. Ebr. miphga', ceva ce trebuie sa fie lovit. Unii interpreteaza cuvantul ca "tinta". Altii vad ideea de "piatra de poticnire" sau "obstacol".
Tale. [In fata Ta, KJV]. Literal, "cu privire la Tine", adica Iov se socotea un obiect care sa-L loveasca Dumnezeu.
O povara chiar pentru mine. LXX spune: "povara pentru tine". Traditia iudaica pretinde ca acesta a fost intelesul original, dar ca a fost corectat de carturari, deoarece parea lipsit de nereverentios.
7:21 Pentru ce nu-mi ierti pacatul, si pentru ce nu-mi uiti faradelegea? Caci voi adormi in tarana, si cand ma vei cauta, nu voi mai fi!
Ierti. Iov socotea ca in scurt timp avea sa moara, ca va "adormi in tarana". De aceea pentru ce nu l-ar ierta Dumnezeu? Ce ar castiga Dumnezeu daca-l chinuieste, cand viata aproape s-a scurs? Daca iertarea nu vine curand, ea va fi inutila.
Sunt unii care cred ca v. 20 si 21 au fost adresate nu lui Dumnezeu, ci lui Elifaz. Potrivit cu opinia aceasta, Iov s-a intors de fapt catre Elifaz si i-a zis: "Tu spui ca eu trebuie sa fi fost pacatos. Ei si? N-am pacatuit impotriva ta, o, tu, cel care spionezi omenirea! De ce m-ai transformat intr-o tinta in care sa tragi? De ce nu am devenit o povara pentru tine? De ce sa nu treci mai bine cu vederea faradelegile mele si pacatul meu cel mare? Poate ca maine voi fi cautat in zadar!" O astfel de interpretare e posibila, dar in text nu apare in mod evident o schimbare de persoana.
Cuvantarea lui Iov, raportata in cap. 6 si 7, expune anumite primejdii: 1) Primejdia accentuarii excesive a zadarniciei vietii. Oamenii ar trebui sa-si aduca aminte de valoare nepretuita pe care o au inaintea lui Dumnezeu. 2) Primejdia exprimarii nestapanite a emotiei. Cand Iov si-a eliminat inhibitiile, s-a plans cu asprime, a pus intrebari lipsite de respect, a acuzat in mod nesabuit si a cerut manifestand nerabdare. 3) Tendinta inimii omenesti, cand e orbita de durere sau framantata de patima, sa interpreteze gresit purtarea lui Dumnezeu. 4) Certitudinea ca in oamenii buni poate sa salasluiasca mult din firea lor nerenascuta, care nu da de banuit ca ar mai exista pana cand apare ocazia care o scoate la iveala. Nimeni n-ar fi putut sa anticipeze explozia patimasa a lui Iov.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
11.15.16 PK 163