7:21 Pentru ce nu-mi ierti pacatul, si pentru ce nu-mi uiti faradelegea? Caci voi adormi in tarana, si cand ma vei cauta, nu voi mai fi!
Ierti. Iov socotea ca in scurt timp avea sa moara, ca va "adormi in tarana". De aceea pentru ce nu l-ar ierta Dumnezeu? Ce ar castiga Dumnezeu daca-l chinuieste, cand viata aproape s-a scurs? Daca iertarea nu vine curand, ea va fi inutila.
Sunt unii care cred ca v. 20 si 21 au fost adresate nu lui Dumnezeu, ci lui Elifaz. Potrivit cu opinia aceasta, Iov s-a intors de fapt catre Elifaz si i-a zis: "Tu spui ca eu trebuie sa fi fost pacatos. Ei si? N-am pacatuit impotriva ta, o, tu, cel care spionezi omenirea! De ce m-ai transformat intr-o tinta in care sa tragi? De ce nu am devenit o povara pentru tine? De ce sa nu treci mai bine cu vederea faradelegile mele si pacatul meu cel mare? Poate ca maine voi fi cautat in zadar!" O astfel de interpretare e posibila, dar in text nu apare in mod evident o schimbare de persoana.
Cuvantarea lui Iov, raportata in cap. 6 si 7, expune anumite primejdii: 1) Primejdia accentuarii excesive a zadarniciei vietii. Oamenii ar trebui sa-si aduca aminte de valoare nepretuita pe care o au inaintea lui Dumnezeu. 2) Primejdia exprimarii nestapanite a emotiei. Cand Iov si-a eliminat inhibitiile, s-a plans cu asprime, a pus intrebari lipsite de respect, a acuzat in mod nesabuit si a cerut manifestand nerabdare. 3) Tendinta inimii omenesti, cand e orbita de durere sau framantata de patima, sa interpreteze gresit purtarea lui Dumnezeu. 4) Certitudinea ca in oamenii buni poate sa salasluiasca mult din firea lor nerenascuta, care nu da de banuit ca ar mai exista pana cand apare ocazia care o scoate la iveala. Nimeni n-ar fi putut sa anticipeze explozia patimasa a lui Iov.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
11.15.16 PK 163