42:1 Iov a raspuns Domnului, si a zis:
Iov a raspuns. Iov a urcat continuu pe lunga scara de la deznadejde la credinta. El a avut parte de o descoperire a lui Dumnezeu asa cum putini oameni au avut. Dumnezeu i-a vorbit in parabole luate din natura. Iov a ascultat glasul Aceluia pe care acum Il cunoaste, Il iubeste si in care Se increde. E randul lui Iov sa vorbeasca. Ce spune el e raportat in v. 2-6.
42:2 Stiu ca Tu poti totul, si ca nimic nu poate sta impotriva gandurilor Tale.
Tu poti. Iov recunoaste atotputernicia lui Dumnezeu.
Nu poate sta impotriva. [Nu poate fi ascuns, KJV]. Iov recunoaste atotstiinta lui Dumnezeu (vezi Psalm 44:21; 139:2).
42:3 Cine este acela care are nebunia sa-Mi intunece planurile? Da, am vorbit, fara sa le inteleg, de minuni, care sunt mai presus de mine si pe care nu le pricep.
Cine este acela. Intrebarea aceasta repeta prin cuvinte aproape identice pe cea pusa de Dumnezeu in cap. 38:2. Daca intrebarea aceasta se referea la Elihu sau la Iov nu poate fi stabilit cu exactitate (vezi la cap. 38:2). Iov o aplica acum la sine. La inceput recunoaste limitele stiintei sale. Concluziile lui erau bazate pe ignoranta, prin urmare, chiar daca ar fi fost sincer, era gresit.
Pe care nu le pricep. [Pe care nu le stiam, KJV]. Cat de necorespunzatoare si partiala apar cunostintele cand lumina unui adevar mai mare se revarsa asupra lor! Cand Iov isi prezenta plangerile, argumentatia lui i se parea imbatabila. El credea ca atitudinea lui era suficient de justificata. Dar cand a ajuns sa inteleaga mai bine pe Dumnezeu, argumentatia lui anterioara si-a pierdut forta de convingere. Argumentatia omeneasca s-a dovedit atat de des gresita. Idei care astazi par un semn de mare intelepciune, pot ajunge maine o pura absurditate.
Bunavointa lui Iov de a-si recunoaste ignoranta este vrednica de lauda. El nu incearca sa se scuze sau sa-si apere pozitia. E tot atat de cinstit in marturisire, cum fusese in argumentare. Aceasta trasatura este o parte din integritatea pe care raportul o pune in seama lui Iov de la inceput (1:1).
42:4 Asculta-Ma, si voi vorbi; te voi intreba, si Ma vei invata.
Voi vorbi. Asa cum in v. 3 Iov se referea la intrebarea din cap. 38:2, tot asa acum repeta intrebarea din cap. 38:3. El e gata sa raspunda la provocarea lui Dumnezeu. El e pregatit sa vorbeasca. El stie, in cele din urma, ce doreste sa spuna.
42:5 Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a vazut.
Dar acum. Iov admite ca ceea ce stiuse el inainte despre Dumnezeu era intemeiat doar pe lucruri auzite. Acum el ajunsese direct la sursa. Cea mai importanta invatatura din cartea lui Iov se afla in versetul acesta. In afirmatia aceasta Iov da pe fata trecerea de la o experienta religioasa influentata de traditie la una bazata pe legatura personala cu Dumnezeu. Potrivit cu traditia in care fusese crescut, se presupunea ca nu trebuia sa sufere. Din tineretea lui, Iov auzise ca Dumnezeu scapa pe cei drepti de orice rau in aceasta viata. Dar cand a trebuit sa treaca prin suferinte a fost pus in incurcatura, deoarece aceasta era contrar cu ceea ce auzise despre Dumnezeu. Confuzia lui a fost sporita de atitudinea prietenilor lui. Acum Iov L-a vazut pe Dumnezeu. El stie ca Dumnezeu are putere si indurare fara margini si mai stie ca, desi s-ar putea sa sufere, este copil al lui Dumnezeu. Dumnezeu nu facuse nici o incercare de a explica de ce sufera, dar Iov e convins ca, indiferent care ar fi fost cauza, nu trebuia sa aiba nici o teama.
Experienta prin care a trecut l-a invatat pe Iov importanta credintei. Faptul ca L-a vazut pe Dumnezeu l-a facut in stare sa se predea vointei divine. Predarea fiintei sale lui Dumnezeu nu mai e afectata acum de imprejurarile in care se gaseste. El nu mai asteapta binecuvantari trecatoare ca dovada a bunavointei Cerului. Legatura lui cu Dumnezeu este acum pe o temelie mai tare, mai sigura decat inainte. Iov a gasit o solutie la problemele sale cand a descoperit ca Dumnezeu nu era limitat de traditiile pe care oamenii le tesusera cu privire la El. Aceasta intelegere mai larga pe care Iov o da pe fata cand zice: "Ochiul meu Te-a vazut", ["Ochiul meu Te vede", KJV] este inrudita cu experienta credintei, care este accentuata atat de puternic pretutindeni in Scripturi, indeosebi in Evanghelia dupa Ioan si in epistolele lui Pavel catre Romani si catre Galateni (Ioan 1:12-17; Romani 8:1-8; Galateni 4:3-7).
42:6 De aceea mi-e scarba de mine si ma pocaiesc in tarana si cenusa.
Pocaiesc. Probabil ca Iov era inca pe gramada de cenusa pe care se asezase de cand il lovise boala prima data (cap. 2:8). Prietenii lui il indemnasera sa se pocaiasca, dar invitatia lor era bazata pe sustinerea ca el savarsise pacate de care nu era vinovat. Pocainta lui de mai tarziu a fost pentru gresita lui atitudine fata de Dumnezeu. Compara pocainta lui Iov cu aceea a lu1 Petru (Luca 5:8) si a lui Isaia (Isaia 6:5). In fiecare caz manifestarea lui Dumnezeu a realizat ceea ce argumentatia intemeiata pe traditie omeneasca nu putea sa realizeze.
42:7 Dupa ce a vorbit Domnul aceste cuvinte lui Iov, a zis lui Elifaz din Teman: Mania Mea S-a aprins impotriva ta si impotriva celor doi prieteni ai tai, pentru ca n-ati vorbit asa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.
Mania Mea s-a aprins.[E aprinsa, KJV]. In versetul acesta incepe parte de incheiere in proza a cartii. Dumnezeu Isi indreapta atentia spre cei trei prieteni ai lui Iov, adresandu-se lui Elifaz, care se pare ca era conducatorul grupului. Dumnezeu il mustrase pe Iov pentru lipsa de intelegere, dar manifesta manie pentru prieteni din cauza incapacitatii lor de a spune ceea ce era "drept". Aceasta ridica problema interesanta a deosebirii dintre greselile lui Iov si greselile prietenilor lui. O analiza atenta releva faptul ca Iov gresise din cauza suferintei, apasarii, descurajarii si disperarii. El au fost victima unei situatii care-l supara si pe care n-o putea intelege. Afirmatiile lui au fost uneori indraznete, uneori aproape hulitoare. Totusi, tot timpul a pastrat o incredere fundamentala in Dumnezeu. Prietenii nu sufereau ca Iov. Cuvintele lor gresite erau expresia unei filozofii false. Ei au ingaduit traditiei sa puna in umbra compatimirea. Ei credeau ca sunt indreptatiti sa fie duri, deoarece conceptia lor despre Dumnezeu parea sa ceara o astfel de atitudine. Elifaz si prietenii sai au multi corespondenti in vremurile moderne - oameni buni, da, dar cu idei gresite pe care se simt obligati de constiinta sa le apere. Iov a facut greseli, dar, in comparatie cu prietenii lui, a vorbit ce era "drept". Strigatele lui disperate, vrednice de mila erau mai placute lui Dumnezeu decat logica rece a prietenilor lui.
42:8 Luati acum sapte vitei si sapte berbeci, duceti-va la robul Meu Iov, si aduceti o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov sa se roage pentru voi, si numai in vederea lui nu va voi face dupa nebunia voastra; caci n-ati vorbit asa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.
Sa se roage pentru voi. Un exemplu de rugaciune de mijlocire (vezi Iacov 5:16; 1 Ioan 5:16). Dumnezeu gaseste uneori de bine sa ofere iertarea si binecuvantarile Lui ca raspuns la rugaciunea de mijlocire. In cazul acesta semnificatia acestei rugaciuni este sporita de faptul ca Iov se roaga pentru aceia care nu-l tratasera cinstit si amabil.
Nebunia. Asa caracterizeaza Dumnezeu cuvantarile prietenilor. Cat de nebunesti apar in ochii lui Dumnezeu traditiile si teoriile favorite ale omului! Cat de surprinsi trebuie sa fi fost Elifaz si tovarasii sai avand in vedere ca dadusera atat de multa importanta apararii lui Dumnezeu! Oamenii trebuie sa invete ca Il apara cel mai bine pe Dumnezeu infatisandu-L asa cum este, un Dumnezeu al iubirii si al indurarii.
42:9 Elifaz din Teman, Bildad din Suah, si Tofar din Naama s-au dus si au facut cum le spusese Domnul. Si Domnul a ascultat rugaciunea lui Iov.
A ascultat rugaciunea lui Iov. [A primit pe Iov, KJV]. Omul pe care incercasera sa-l corecteze a devenit mijlocitorul lor pentru mantuire si pocainta. Ar fi fost interesant de stiut daca acesti trei barbati si-au revizuit filozofia de viata in armonie cu ceea ce incercase Dumnezeu sa-i invete.
42:10 Domnul a adus pe Iov iarasi in starea lui de la inceput, dupa ce s-a rugat Iov pentru prietenii sai. Si Domnul i-a dat inapoi indoit decat tot ce avusese.
A adus pe Iov iarasi la starea lui de la inceput. [A rasturnat captivitatea, KJV]. Noul Testament invata ca iertarea lui Dumnezeu este acordata in masura in care oamenii iarta unii altora (Matei 6:12.14.15; 18:32-35). Principiul acesta pare sa fi fost anticipat in experienta lui Iov. Atunci cand el se roaga pentru prietenii sai se schimba si sortii lui. Aceasta nu trebuie sa fie interpretata ca insemnand ca rugaciunea de mijlocire, oricat de sincera ar fi, va garanta prosperitatea materiala. Cartea lui Iov, ca intreg, contesta aceasta sustinere. Experienta aceasta indica in mod hotarat aprobarea lui Dumnezeu fata de omul care se roaga pentru aceia care s-au purtat dispretuitor cu el.
42:11 Fratii, surorile, si vechii prieteni ai lui Iov au venit toti sa-l vada, si au mancat cu el in casa. L-au plans si l-au mangaiat pentru toate nenorocirile, pe care le trimisese Domnul peste el, si fiecare i-a dat un chesita si un inel de aur.
Fratii. Rudele lui Iov il uitasera, il parasisera si se ridicasera impotriva lui (cap. 19:13.14.19). Acum cand soarta lui s-a schimbat, ei vin sa-l ajute sa sarbatoreasca. Ei nu pareau dispusi sa-si manifeste simpatia pana n-au avut dovada ca lucrurile se rezolva cu bine. Prin aceasta trasatura de caracter ei reflecta o defect omenesc obisnuit.
Chesita. [O moneda de bani, KJV]. Ebr. qeśitah, care apare doar aici, in Genesa 33:19 si Iosua 24:32. Qeśitah era probabil o masura de greutate. Aici este o dovada cu privire la vechimea cartii.
Inel [Cercel, KJV]. Ebr. nezem, folosit pentru tot felul de verigi ca si pentru cercei (vezi Genesa 24:47; 35:4; Judecatori 8:24.25; Proverbe 11:22; 25:12; Isaia 3:21; Osea 2:13).
42:12 In cei din urma ani ai sai, Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvantari decat primise in cei dintai. A avut patrusprezece mii de oi, sase mii de camile, o mie de perechi de boi, si o mie de magarite.
Mai multe binecuvantari. [Domnul a binecuvantat, KJV]. Toti cei trei prieteni prezisesera ca daca Iov se va pocai, va fi binecuvantat (cap. 5:18-26; 8:20.21; 11:13-19). Prezicerile lor s-au adeverit, dar pocainta lui Iov era de o natura deosebita de cea pe care si-o inchipuisera ei. Si e sigur ca nu anticipasera ca ei insisi trebuiau sa se pocaiasca de parerile si purtarea lor gresita.
42:13 A avut sapte fii si trei fete;
Verset ce nu a fost comentat.
42:14 celei dintai i-a pus numele Iemima, celei de a doua Chetia, si celei de a treia Cheren-Hapuc.
Verset ce nu a fost comentat.
42:15 In toata tara nu erau femei asa de frumoase ca fetele lui Iov. Tatal lor le-a dat o parte de mostenire printre fratii lor.
Verset ce nu a fost comentat.
42:16 Iov a mai trait dupa aceea o suta patruzeci de ani, si a vazut pe fiii sai si pe fiii fiilor sai pana la al patrulea neam.
Verset ce nu a fost comentat.
42:17 Si Iov a murit batran si satul de zile.
16. Iov mai tarziu. Omul care era atat de sigur ca in fata ii statea mormantul a continuat sa traiasca inca aproape un secol si jumatate! Viata care parea ca palise a inceput sa infloreasca din nou cu si mai mare stralucire. Binecuvantarile care pareau ca pierisera pentru totdeauna au revenit, mai minunate ca inainte. Si-a recapatat proprietatile, familia, prietenii, reputatia. Dar mai mare decat toate aceste binecuvantari a fost amintirea unei experiente prin care a ajuns fata in fata cu Dumnezeu si a cules invataturi mai pretioase decat averile pamantesti. In providenta Sa, Dumnezeu a gasi de bine sa le impartaseasca omenirii intregi. De aceea, cartea lui Iov a fost pastrata ca una din marile mosteniri spirituale ale unui trecut indepartat. Este privilegiul nostru astazi sa scoatem din experienta lui Iov invataturi de incredere deplina in Dumnezeu.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 6 �
GC 471; 3T 509
10-12 �
Ed 156