42:6 De aceea mi-e scarba de mine si ma pocaiesc in tarana si cenusa.
Pocaiesc. Probabil ca Iov era inca pe gramada de cenusa pe care se asezase de cand il lovise boala prima data (cap. 2:8). Prietenii lui il indemnasera sa se pocaiasca, dar invitatia lor era bazata pe sustinerea ca el savarsise pacate de care nu era vinovat. Pocainta lui de mai tarziu a fost pentru gresita lui atitudine fata de Dumnezeu. Compara pocainta lui Iov cu aceea a lu1 Petru (Luca 5:8) si a lui Isaia (Isaia 6:5). In fiecare caz manifestarea lui Dumnezeu a realizat ceea ce argumentatia intemeiata pe traditie omeneasca nu putea sa realizeze.