42:3 Cine este acela care are nebunia sa-Mi intunece planurile? Da, am vorbit, fara sa le inteleg, de minuni, care sunt mai presus de mine si pe care nu le pricep.
Cine este acela. Intrebarea aceasta repeta prin cuvinte aproape identice pe cea pusa de Dumnezeu in cap. 38:2. Daca intrebarea aceasta se referea la Elihu sau la Iov nu poate fi stabilit cu exactitate (vezi la cap. 38:2). Iov o aplica acum la sine. La inceput recunoaste limitele stiintei sale. Concluziile lui erau bazate pe ignoranta, prin urmare, chiar daca ar fi fost sincer, era gresit.
Pe care nu le pricep. [Pe care nu le stiam, KJV]. Cat de necorespunzatoare si partiala apar cunostintele cand lumina unui adevar mai mare se revarsa asupra lor! Cand Iov isi prezenta plangerile, argumentatia lui i se parea imbatabila. El credea ca atitudinea lui era suficient de justificata. Dar cand a ajuns sa inteleaga mai bine pe Dumnezeu, argumentatia lui anterioara si-a pierdut forta de convingere. Argumentatia omeneasca s-a dovedit atat de des gresita. Idei care astazi par un semn de mare intelepciune, pot ajunge maine o pura absurditate.
Bunavointa lui Iov de a-si recunoaste ignoranta este vrednica de lauda. El nu incearca sa se scuze sau sa-si apere pozitia. E tot atat de cinstit in marturisire, cum fusese in argumentare. Aceasta trasatura este o parte din integritatea pe care raportul o pune in seama lui Iov de la inceput (1:1).