4:1 Elifaz din Teman a luat cuvantul si a zis:
Elifaz. Primul dintre prieteni care ii raspunde lui Iov. Afirmatiile lui sunt mai adanci decat ale tovarasilor lor. Poate ca el era cel mai varstnic dintre toti. El prezinta cat se poate de limpede atitudinea care predomina pe vremea lui cu privire la raportul dintre suferinta si pacat. Exista un sambure de adevar in cuvantarea lui Elifaz. El da pe fata o intelegere adanca, dar ii lipsesc impreuna simtire si caldura si greseste cand evalueaza situatia lui Iov. Elifaz este un exemplu de felul cum oameni sinceri care nu ajung sa inteleaga pe Dumnezeu si atitudinea Lui fata de om pot sa intrebuinteze gresit adevaruri profunde.
4:2 Daca vom indrazni sa-ti vorbim, te vei supara? Dar cine ar putea sa taca?
Indrazni sa-ti vorbim. Elifaz isi incepe cuvantarea cu o intrebare. O astfel de forma este des folosita in Iov (vezi cap. 8:2; 11:2; 15:2; 18:2; 22:2). E greu de a preciza daca tonul intrebarii lui Elifaz este apologetic sau putin sarcastic.
Supara. Literal, "plictisi", "enerva". Acelasi cuvant este tradus "te tulburi" in v. 5.
Cine ar putea sa taca. [Cine s-ar putea abtine de a vorbi, KJV]. Elifaz observase suferinta lui Iov si ascultase plangerea lui. El simte ca nu poate sa mai taca. Evident, el venise pe scena cu o filozofie bine precizata cu privire la suferinta. Acum incearca sa interpreteze starea lui Iov in lumina acestei filozofii. El pare hotarat ca, cu orice pret, sa-si apere ideile preconcepute.
4:3 De multe ori tu ai invatat pe altii, si ai intarit mainile slabite.
Invatat. Poate aici intr-un sens moral, a invata pe altii sa priveasca suferintele ca o metoda de disciplinare.
Mainile slabite. Literal, "mainile care atarna". Un semn de deznadejde si descurajare. Elifaz aduce un omagiu straduintele lui Iov in favoarea semenilor sai.
4:4 Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clatinau, si ai intarit genunchii care se indoiau.
Se clatinau. [Cadeau, KJV]. Sau, "se impiedicau", "se clatinau", "erau gata sa cada".
Genunchii care se indoiau. [Genunchii slabi, KJV]. Sau, "genunchii care se indoaie" genunchii care nu sunt in stare sa poarte greutatea unei mari poveri. Iov fusese in stare sa fie de ajutor celor descurajati si suferinzi. Fara indoiala, el indrumase atentia acestor oameni spre Dumnezeu, iar sfatul lui avusese efect asupra lor.
4:5 Si acum, cand este vorba de tine, esti slab! Acum, cand esti atins tu, te tulburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tau?
Si acum. Situatia s-a schimbat. Iov nu mai poate sa ia o atitudine obiectiva fata de suferinta. Experienta personala era chemata sa puna la proba teoriile anterioare. Esti slab. [Lesini, KJV]. Sau "esti obosit", "esti lipsit de rabdare" (vezi la v. 2).
Te tulburi. [Esti tulburat, KJV]. Sau "esti agitat", "ingrozit", "inspaimantat". Elifaz face o observatie importanta. Oamenii care cauta sa-i ajute pe altii sa-si poarte suferintele ar trebui, pe buna dreptate, sa fie o pilda de tarie in incercare. Pe de alta parte, este putin probabil ca Iov a avut vreodata ocazia sa incurajeze o persoana a carei stare sa fi fost tot atat de grava ca a lui. Elifaz pare sa nu recunoasca faptul ca in cateva zile Iov suferise mai multe nenorociri decat este chemat omul obisnuit sa indure o viata intreaga. Pentru mintea legalista a lui Elifaz, necazul e necaz, si lui Iov, care pierduse totul, i se cere sa infrunte durerea cu aceeasi tarie ca cineva care, de pilda, isi pierduse unul din copii.
4:6 Nadejdea ta, nu-i neprihanirea ta?
Frica ta. Propozitia se poate traduce: "Nu este frica [de Dumnezeu] increderea ta?"
Neprihanirea. Sau "integritatea", "desavarsirea". Cuvantul ebraic vine din aceeasi radacina ca acela redat "fara prihana" ["desavarsit", KJV] din cap. 1:1. Pentru a echilibra versetul, acest al doilea verset ar trebui sa fie tradus: "[Nu e] nadejdea ta desavarsirea cailor tale?" Elifaz se refera la doua mari virtuti ale lui Iov: temerea lui de Dumnezeu si integritatea lui. Nu sunt acestea suficiente in ceasul incercarii?
4:7 Adu-ti aminte, te rog: care nevinovat a pierit? Care oameni neprihaniti au fost nimiciti?
Care nevinovat a pierit? Versetele 7-11 expun filozofia potrivit careia suferinta este pedeapsa directa pentru un anumit pacat.
4:8 Dupa cate am vazut eu, numai cei ce ara faradelegea si seamana nelegiuirea ii secera roadele!
Ara faradelegea. Concluzia avuta in vedere era inevitabila, si anume Iov culegea ceea ce semanase.
4:9 Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciti de vantul maniei Lui.
Vantul maniei Lui. [Suflarea narilor Lui, KJV]. O expresie poetica ce atribuie lui Dumnezeu caracteristici omenesti.
4:10 Mugetul leilor inceteaza, dintii puilor de lei sunt zdrobiti!
Leilor. Versetele 10 si 11 descriu cinci categorii de lei care cuprind toate etapele, de la pui pana la animalul batran si slab. Tabloul sugereaza dezintegrarea unei cete de lei. Ilustratia este semnificativa intr-o tara unde leii sunt numerosi. In mintea oamenilor leii erau sinonimi cu violenta si distrugerea. Elifaz indreapta atentia catre nimicirea tuturor categoriilor de nelegiuiti, tineri si batrani, slabi sau tari, la fel cum este imprastiata o ceata de lei. S-ar putea ca Elifaz sa fi facut aluzie la familia lui Iov.
4:11 Leul batran piere din lipsa de prada, si puii leoaicei se risipesc.
Verset ce nu a fost comentat.
4:12 Un cuvant s-a furisat pana la mine, si urechea mea i-a prins sunetele usoare.
Cuvant [lucru, KJV]. Ebr. dabar, cel mai adesea tradus "cuvant" si preferabil si aici.
Sunetele usoare. Evrei shemes, "soapta". In unul dintre cele mai impresionante pasaje ale cartii, Elifaz descrie, asa cum pretinde el, o revelatie divina.
4:13 In clipa cand vedeniile de noapte framanta gandul, cand oamenii sunt cufundati intr-un somn adanc,
Gandul. Literal, "ganduri nelinistitoare", "ganduri tulburate". Intunericul noptii naste atmosfera de frica inspaimantatoare pentru ceea ce urmeaza.
4:14 m-a apucat groaza si spaima, si toate oasele mi-au tremurat.
Oasele. Deoarece alcatuiesc structura de sustinere a scheletului omenesc, adesea oasele sunt, in mod figurat, strans legate de emotiile sufletesti (vezi Proverbe 3:8; 12:4; 15:30; 17:22; Iov 30:30; Psalmi 31:10).
Tremurat. Aplicat in mod figurat la oase, in sensul notat mai sus.
4:15 Un duh a trecut pe langa mine Tot parul mi s-a zbarlit ca ariciul
Verset ce nu a fost comentat.
4:16 Un chip cu o infatisare necunoscuta era inaintea ochilor mei. Si am auzit un glas care soptea incetisor:
Infatisare necunoscuta. [Nu I-am putut deosebi infatisarea, KJV]. Nu avem siguranta ca aceasta a fost o revelatie adevarata. Se pare ca Elifaz credea in autenticitatea ei. Biblia nu sugereaza nicaieri ca el ar fi avut darul profetic.
4:17 Fi-va omul fara vina inaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat inaintea Celui ce l-a facut?
Omul. [Omul muritor, KJV]. Evrei 'enosh. Cele doua cuvinte din versiunea engleza traduc un singur cuvant ebraic. 'Enosh inseamna simplu "om" sau "omenire". E tradus "om" de 31 de ori, "oameni" de 7 ori, "un altul" o data, si in legatura cu alte substantive, "familiar" o data si "strain" o data. [KJV]. Numai aici e tradus [KJV] cu adjectivul descriptiv "muritor". Traducerea aceasta este interpretativa, intrucat adauga un adjectiv acolo unde originalul nu are nici unul. Interpretarea este selectiva, deoarece alege unul din multele atribute ale familiei omenesti, oricare dintre ele fiind la fel de valabil daca fi nevoie sa se introduca un adjectiv. Lucru acesta insa nu e absolut necesar. De aceea textul nu vine in sprijinul doctrinei ca omul e muritor. Totusi, dovada clara ca omul e muritor se gaseste in multe texte biblice (1 Timotei 1:17; 6:16 etc.).
E cu putinta ca traducerea "om muritor" din KJV sa ne parvina prin intermediul LXX. In Iov
4:17 versiunea aceasta traduce 'enosh prin brotos, care inseamna de fapt "om muritor". Totusi, LXX are brotos si in cap. 9:2; 10:4; 15:14; 25:4; 28:4.13; 32:8; 33:12; 36:25, in nici unul dintre cazuri KJV nu traduce 'enosh prin brotos chiar si in cartea lui Iov (vezi LXX la cap. 5:17; 7:1.17; 10:5; 14:19; 25:6; 33:26).
Fara vina. [Mai drept ca Dumnezeu, KJV]. Multi traducatori redau versetul acesta astfel: "Poate un om muritor sa fie drept inaintea lui Dumnezeu? Poate un om sa fie curat inaintea Facatorului sau?" Ebraica permite oricare din traduceri. Folosirea lui "inaintea" in loc de "decat" pare sa intareasca semnificatia versetului. Nu numai ca omul nu este in stare sa depaseasca in dreptate si in curatie pe Dumnezeu, de fapt el nici nu poate sa fie drept si curat inaintea lui Dumnezeu.
4:18 Daca n-are incredere Dumnezeu nici in slujitorii Sai, daca gaseste El greseli chiar la ingerii Sai,
Slujitorii. Aici, evident, fiinte ceresti, deoarece sunt puse in contrast cu membrii neamului omenesc (v. 19). Nu trebuie sa se traga concluzia ca fiintele acestea sunt pacatoase. In limitele lor, ele sunt desavarsite, dar sfintenia lor este nimic in comparatie cu desavarsirea nemarginita a lui Dumnezeu. Istoria razvratirii din cer arata ca si fiintele ceresti pot fi influentate de ispita si sunt capabile sa se razvrateasca impotriva lui Dumnezeu. Compara cu Apocalipsa 12:3.4.
4:19 cu cat mai mult la cei ce locuiesc in case de lut, care isi trag obarsia din tarana, si pot fi zdrobiti ca un vierme!
Cu cat mai mult. Elifaz pune in contrast omul si fiintele ceresti si accentueaza slabiciunea omului.
Zdrobiti ca un vierme [Zdrobiti inaintea viermelui, KJV]. Poate ca sensul este "ca viermele" sau "mai repede ori mai usor decat viermele". Unii parafrazeaza si zic "ca si cum ar fi fost un vierme".
4:20 De dimineata pana seara sunt zdrobiti, pier pentru totdeauna, si nimeni nu tine seama de ei.
Verset ce nu a fost comentat.
4:21 Li se taie firul vietii: mor, si tot n-au capatat intelepciunea!
Firul. [meritul lor ... piere, KJV]. Ebr. yether, care inseamna si "funie" sau "franghie". Verbul tradus "piere" [KJV], ["se taie" trad. Cornilescu] are sensul de baza "a trage in sus sau afara, si deci a porni intr-o calatorie. De aceea unii traducatori redau versetul acesta astfel: "Daca funia cortului lor e smulsa impreuna cu ei, nu mor ei, si anume fara intelepciune?" (RSV). Dupa traducerea aceasta, yether se refera la funia care tine cortul.
Descoperirea pe care o descrie Elifaz poate fi intr-un cuvant o sclipire a maretiei si bunatatii lui Dumnezeu in contrast cu pacatosenia si slabiciunea omului. Dar afirmatiile lui nu sunt amestecate cu simpatie, bunatate si intelegere. Iov are nevoie sa i se spuna cum poate sa-si pastreze increderea in Dumnezeu in mijlocul suferintei ingrozitoare. Elifaz ii spune doar ceea ce el stia deja, ca trebuie sa se increada in Dumnezeu.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 35T 489