36:1 Elihu a urmat si a zis:
Elihu a urmat. Capitolele 36 si 37 alcatuiesc un singur discurs. Ele constituie un apel final catre Iov sa fie resemnat si rabdator inaintea lui Dumnezeu.
36:2 Asteapta putin, si voi urma, caci mai am inca de vorbit pentru Dumnezeu.
Pentru Dumnezeu. Motivul lui declarat de a-si continua cuvantarea este ca mai sunt multe lucruri pe care se simte constrans sa le rosteasca in apararea lui Dumnezeu. Elihu crede ca e aparatorul Lui, in cazul Dumnezeu versus Iov.
36:3 Imi voi lua temeiurile de departe, si voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.
De departe. Elihu nu are de gand sa repete argumente vechi. El doreste sa aduca ceea ce cunoaste din domeniul lucrurilor care au scapat atentiei lor. Din vastul domeniu al istoriei si al naturii, Elihu intentioneaza sa scoata argumente pentru a apara dreptatea lui Dumnezeu (vezi cap. 8:8).
36:4 Fii incredintat, cuvantarile mele nu sunt minciuni, ci ai a face cu un om cu simtaminte curate.
Ai de a face. Cuvintele acestea suna cam arogant, dar probabil Elihu nu intentioneaza sa fie asa. Iov ii acuzase pe prietenii sai ca foloseau argumente netemeinice in apararea lui Dumnezeu (vezi cap. 13:7.8). Elihu fagaduieste aici ca vorbele lui vor fi sincere. El isi va intemeia afirmatiile pe ceea ce considera ca sunt cunostinte desavarsite si nu pe prejudecata.
36:5 Dumnezeu este puternic, dar nu leapada pe nimeni; si este puternic prin taria priceperii Lui.
Este puternic. Versetul acesta introduce tema cuvantarii lui Elihu, puterea si priceperea lui Dumnezeu.
36:6 El nu lasa pe cel rau sa traiasca, si face dreptate celui nenorocit.
El nu lasa. Elihu sustine in esenta aceeasi teorie ca si cei trei prieteni ai lui Iov. El crede ca purtarea lui Dumnezeu fata de om in viata aceasta e determinata de caracterul omului. Iov observase ca oamenii nelegiuiti par sa fie feriti de nenorocire (cap. 21:7).
36:7 Nu-Si intoarce ochii de asupra celor fara prihana, si-i pune pe scaunul de domnie cu imparatii, ii aseaza pentru totdeauna ca sa domneasca.
Nu-Si intoarce. Elihu declara ca desi cei drepti sunt supusi suferintei, ei nu sunt parasiti. Dumnezeu Isi tine privirea indreptata asupra lor, ca sunt fie pe scaune de domnie, fie in inchisoare
(v. 8). Iov sugerase ca Dumnezeu il parasise (cap. 29:2). Elihu nu este de acord insa (Psalm 34:15). El crede cu tarie in inaltarea celor drepti.
36:8 Se intampla sa cada in lanturi, si sa fie prinsi in legaturile nenorocirii?
In lanturi. Vezi Genesa 39:20; Ieremia 40:1; Daniel 3:21; Matei 14:3; Fapte 12:1-6; 16:24;
24:27.
36:9 Le pune inainte faptele lor, faradelegile lor, mandria lor.
Le pune inainte. Elihu sustine ca suferinta vine peste cei drepti cu scopul de a le descoperi slabiciunile din caracterul lor si natura vinovatiei lor.
36:10 Ii instiinteaza ca sa se indrepte, ii indeamna sa se intoarca de la nelegiuire.
Ii instiinteaza. [Le deschide urechea, KJV]. Elihu pretinde ca Dumnezeu ii face pe oameni sa fie dispusi sa invete si sa asculte ingaduind sa fie loviti cu suferinta. Asa, zice el, a fost cu Iov.
Ii indeamna. [Le porunceste, KJV]. Suferintele de la Dumnezeu sunt porunci de tipul "du-te si sa nu mai pacatuiesti". Elihu dezvolta aici teoria lui cu privire la suferinta ca metoda disciplinara si nu penala. In loc sa priveasca la Iov asa cum au facut-o ceilalti prieteni ai lui, ca la un pacatos pe care Dumnezeu Se razbuna, el il priveste ca pe o persoana care e mustrata din iubire pentru greselile ei.
36:11 Daca asculta si se supun, isi sfarsesc zilele in fericire, si anii in bucurie.
Daca asculta. Elihu subliniaza fagaduinta ca prosperitatea si placerea vor veni in viata aceasta, daca cei mustrati raspund asa cum trebuie (vezi Iov 33:23-28; Ieremia 7:23; 26:13). Reintoarcerea prosperitatii in viata lui Iov, sustine el, va avea loc doar daca el se pocaieste de pacatele sale si asculta de Dumnezeu. Iov se afla sub disciplina. Dar cei drepti trebuie sa se astepte la necazuri si persecutii (vezi Ioan 16:33; Fapte 14:22; 2 Timotei 3:12; Evrei 12:1-11; 1 Petru 4:12.13).
36:12 Daca n-asculta, pier ucisi de sabie, mor in orbirea lor.
N-asculta. Versetul acesta prezinta alternativa v. 11. Nu asculta si vei muri, aceasta e ideea. Exista elemente adevarate in teoria lui Elihu.
36:13 Nelegiuitii se manie, nu striga catre Dumnezeu cand ii inlantuie;
Verset ce nu a fost comentat.
36:14 isi pierd viata in tinerete, mor ca cei desfranati.
Isi pierd viata in tinerete. Elihu vede un sfarsit grabnic pentru cei nelegiuiti. Varsta inaintata era respectata foarte mult la cei din vechime si a muri in tinerete era considerat o mare tragedie.
Desfranati. [Necurati, KJV]. Ebr. qedeshim, "desfranati de Templu". Acelasi cuvant ebraic apare in Deuteronom 23:18; 1 Regi 14:24; 15:12; 22:46; 2 Regi 23:7. Ideea pare sa fie ca cei nelegiuiti urmeaza sa aiba parte de soarta celor mai parasiti si mai ticalosi oameni. Declaratiile lor religioase nu le vor servi ca ocrotire in fata pedepsei.
36:15 Dar Dumnezeu scapa pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, si prin suferinta il instiinteaza.
Prin nenorocirea lui. Ideea pare sa fie ca Dumnezeu foloseste suferinta ca pe un mijloc de eliberare pentru cei drept (vezi Psalm 119:67.71).
Il instiinteaza. [Le deschide urechile, KJV]. Urechile care erau surde la glasul lui Dumnezeu ajung sensibile in urma necazului.
36:16 Si pe tine te va scoate din stramtoare, ca sa te puna la loc larg, in slobozenie deplina, si masa ta va fi incarcata cu bucate gustoase.
Te va scoate. [Te-ar fi scos, KJV]. Elihu ii spune lui Iov ca si el ar fi fost eliberat si repus in drepturi daca ar fi acceptat suferintele cu o dispozitie corespunzatoare si ar fi tras invataturile dorite.
36:17 Dar daca-ti aperi pricina ca un nelegiuit, pedeapsa este nedezlipita de pricina ta.
Pedeapsa este nedezlipita. Dupa Elihu, Iov nu raspunsese asa cum ar fi trebuit la disciplina aplicata de Dumnezeu, intrucat venisera asupra lui judecatile lui Dumnezeu, pastrate pentru cei nelegiuiti.
36:18 Supararea sa nu te impinga la batjocura, si marimea pretului rascumpararii sa nu te duca in ratacire!
Supararea. Elihu pare sa zica: "Iov, pentru ca esti maniat, ia seama ca nu cumva sa suferi pedeapsa lui Dumnezeu pentru mania ta. Intr-un astfel de caz, nu ar mai fi cale de scapare pentru tine".
36:19 Oare ar ajunge strigatele tale sa te scoata din necaz, si chiar toate puterile pe care le-ai putea desfasura?
Strigatele. [Bogatiile, KJV]. Cuvantul ebraic shua' este luat de unii ca referindu-se la bogatii [ca in, KJV]; de altii, la strigate dupa ajutor. Ambele idei sunt posibile.
36:20 Nu suspina dupa noapte, care ia popoarele din locul lor.
Nu suspina. [Nu dori, KJV]. O aluzie la dorinta repetata a lui Iov de a fi lovit de indata si pus in mormant (vezi cap. 6:9; 7:15; 14:13). Elihu sustine ca aceasta dorinta este gresita.
36:21 Fereste-te sa faci rau, caci suferinta te indeamna la rau.
Fereste-te sa faci rau. Elihu il acuza pe Iov ca alege sa dea frau liber plangerii in loc sa suporte incercarile cu resemnare.
36:22 Dumnezeu este mare in puterea Lui; cine ar putea sa invete pe altii ca El?
Dumnezeu este mare in puterea Lui. Aceasta propozitie a fost numit punctul esential al intregului discurs al lui Elihu. El se straduieste sa dezvolte ideea despre Dumnezeu ca mare invatator (vezi cap. 33:14.16; 35:11; 36:10). Se presupune ca actiunile Lui sunt considerate invataturi, care, daca sunt luate in serios, vor aduce ca rezultat bunastarea, dar daca sunt lepadate vor aduce nenorocirea.
36:23 Cine Ii cere socoteala de caile Lui, si cine indrazneste sa-I spuna: Faci rau?
Cine Ii cere socoteala de caile Lui? [Cine I-a impus caile Sale? KJV]. Desi Dumnezeu este un Invatator desavarsit; sunt unii care cauta sa-L invete, sa-I dicteze drumul pe care ar trebui sa-l urmeze si sa imbunatateasca si sa indrepte universul Lui. Elihu vrea sa spuna ca ceva din acest spirit a aparut in plangerile lui Iov (vezi cap. 9:22-24; 10:3; 12:20-25; 16:11-17). Iov ajunsese intrun punct periculos, aproape sa-L acuze pe Dumnezeu de nedreptate. El ii daduse pretext lui Elihu sa-i aduca o astfel de acuzatie.
36:24 Nu uita sa lauzi faptele Lui, pe care toti oamenii trebuie sa le mareasca!
Sa lauzi faptele Lui. In loc sa-L invinuiasca pe Dumnezeu, Iov ar fi trebuit sa-L laude, asa cum altii canta laudele Lui.
36:25 Orice om le priveste, fiecare muritor le vede de departe.
Verset ce nu a fost comentat.
36:26 Iata ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu-L putem pricepe, numarul anilor Lui nimeni nu l-a patruns.
Ce mare e Dumnezeu. In aceste verset, sunt puse in antiteza maretia lui Dumnezeu si slabiciunea omului.
36:27 Caci El trage la El picaturile de apa, le preface in abur si da ploaia,
Da ploaia. Elihu face apel la natura in apararea maretiei lui Dumnezeu. El descrie fenomenele evaporarii si distilarii care fac posibila ploaia.
36:28 pe care norii o strecoara, si o picura peste multimea oamenilor.
Verset ce nu a fost comentat.
36:29 Si cine poate pricepe ruperea norului, si bubuitul cortului Sau?
Bubuitul. Elihu introduce descrierea unei furtuni cu tunete.
36:30 Iata, El Isi intinde lumina in jurul Lui, si acopera adancimile marii.
Lumina. Probabil aici o referire la fulger.
36:31 Prin aceste mijloace, El judeca popoarele, si da belsug de hrana.
Prin aceste mijloace. Probabil, antecedentul este "nori". Prin norii Sai se spune ca Dumnezeu realizeaza doua efecte contrarii. Pe de o parte, El aduce pedeapsa asupra popoarelor, distrugandule recoltele, producand un prapad mare, lovind si omorand cu trasnete. Pe de alta parte, El da hrana din belsug facand posibila vegetatia prin ploile pe care le aduc norii.
36:32 Ia fulgerul in mana, si-l arunca asupra potrivnicilor Lui.
Si-l arunca. [porunceste, KJV]. Se pare ca Dumnezeu ia fulgerul in mainile Sale si-l indreapta acolo unde-I place. Expresia: "sa nu lumineze prin norul care se interpune", este traducerea prepozitiei ebraice be, "prin" sau "cu" si a unui singur cuvant maphgia', "cotropitor". Unii schimba punctuatia masoretica pentru a citi miphga', "semn".
36:33 Da de veste ca e de fata printr-un bubuit, si pana si turmele Ii simt apropierea.
Bubuitul. Zgomotul unui tunet.
Si turmele. O traducere literala a textului masoretic este "si vitele cu privirea spre ceea ce se ridica [sau acela care se ridica]". KJV este o traducere fidela a expresiei ebraice, asa cum este redata aici, interpretand expresia "ceea ce se ridica" ca fiind aburul, evident din context, dar intelesul e obscur. Unii, printr-o schimbare a punctarilor masoretice, au obtinut o traducere foarte diferita, de pilda, "care este gelos cu manie impotriva nelegiuirii". Asemenea redari variate sunt, bineinteles, pur ipotetice.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 18 �
3T 549