35:1 Elihu a luat din nou cuvantul, si a zis:
Elihu a luat din nou cuvantul. Vezi la cap. 32:2
35:2 Iti inchipui ca ai dreptate, si crezi ca te indreptatesti inaintea lui Dumnezeu,
Te indreptatesti inaintea lui Dumnezeu. [Dreptatea mea este mai multa decat a lui Dumnezeu, KJV]. Iov nu ridicase astfel de pretentii. El pusese la indoiala dreptatea lui Dumnezeu (cap. 9:22-24;10:3;12:6), dar acuzatia lui Elihu, asa cum e redata aici, contine un factor care depaseste tot ce a intentionat Iov in cuvantarile lui.
35:3 cand zici: La ce-mi foloseste, ce castig am ca nu pacatuiesc?
La ce-mi foloseste. Elihu neaga aici dreptul lui Iov de a sustine ca un om drept poate sa sufere la fel ca un pacatos. Un asemenea punct de vedere e la fel de suparator pentru el ca si pentru cei trei prieteni. Totusi, el trage concluzii nejustificate din afirmatiile lui Iov. Acesta n-a sustinut ca cei drepti n-au, pana in final, un avantaj in plus fata de cei pacatosi. Lucrul asupra caruia a insistat mult a fost ca metodele Providentei cu lumea aceasta nu erau totdeauna in acord cu caracterul oamenilor.
35:4 Iti voi raspunde si la aceasta, tie, si prietenilor tai totodata.
Voi raspunde. Raspunsul lui Elihu dezvolta argumentul lui Elifaz din cap. 22:2.3.
Prietenilor. [Tovarasilor, KJV]. Ebr. re'im, tradus "prieteni" in cap, 2:11; 19:21; 42:7. Sunt scosi in evidenta cei trei prieteni ai lui Iov.
35:5 Uita-te spre ceruri, si priveste! Vezi norii, cat de sus sunt fata de tine?
Uita-te spre ceruri. Obiectivul afirmatiei lui Elihu este acela de a arata ca Dumnezeu este asa de mare, incat nu poate fi afectat de purtarea oamenilor. Maretia lui Dumnezeu este ilustrata prin inaltimea si grandoarea cerurilor si a norilor.
35:6 Daca pacatuiesti, ce rau Ii faci Lui? Si cand pacatele ti se inmultesc, ce-I faci Lui?
Lui. Argumentul este ca Dumnezeul care a creat cerurile nu este influentat sau constrans intr-un fel oarecare de pacatul omului. Nu au de suferit nici persoana, nici demnitatea Lui.
35:7 Daca esti drept, ce-I dai Lui? Ce primeste El din mana ta?
Ce-I dai Lui? Dimpotriva, Elihu sustine ca dreptatea omului nu poate aduce vreun folos lui Dumnezeu si nici nu-L face pe Dumnezeu in vreun fel obligat fata de om.
35:8 Rautatea ta nu poate vatama decat semenului tau, dreptatea ta nu foloseste decat fiului omului.
Nu poate vatama decat semenului tau. Potrivit cu rationamentul lui Elihu, rezultatele nelegiuirii sau dreptatii sunt simtite nu de Dumnezeu, ci de om. Dumnezeu este atat de departe de efectele pacatului sau ale neprihanirii, incat nu are de ce sa abata de la o dreptate stricta. Asadar, acolo unde ar trebui sa existe rasplata, va fi, iar unde ar trebui sa existe pedeapsa, va fi. Prin urmare, merita sa fii drept. Dumnezeu e prea sus pentru a modifica lucrarile cauzei si ale efectului, care, dupa aprecierea lui Elihu, cer rasplata pentru cel drept si pedeapsa pentru facatorul de rele. Cu alte cuvinte, nelegiuirea sau dreptatea unui om il afecteaza numai pe el, nu si pe Dumnezeu. Teoria lui Elihu in aceasta privinta nu izbuteste vada stransa legatura dintre Dumnezeu si fapturile Sale. Elihu vede transcendenta lui Dumnezeu, dar nu e in stare sa vada cat de aproape este El de fapturile Sale. Evanghelia prezinta in invatatura ei un Dumnezeu care este afectat de ceea ce fac fapturile Lui si care Se ocupa de ele in mod personal (Evrei. 4:15).
35:9 Oamenii striga impotriva multimii apasatorilor, se plang de silnicia multora;
Multimii apasatorilor. Elihu se confrunta cu faptul real al asupririi. El nu putea tagadui faptul ca multimile strigau din pricina tratamentul la care erau supusi de cei mai puternici decat ei. Unde isi gasea loc acest fapt in cadrul filozofiei sa? Pentru ce acesti oameni apasati nu erau eliberati?
35:10 dar nici unul nu zice: Unde este Dumnezeu, Facatorul meu, care ne insufla cantari de veselie noaptea,
Nici unul nu zice. Motivul de sfada al lui Elihu este ca cei apasati continua sa sufere din cauza ca se plang in necazurile lor, dar nu-L cheama pe Dumnezeu in mod corespunzator. Daca ei s-ar apropia in felul acesta de Dumnezeu, El le-ar da "cantari de veselie noaptea" sau fericire in ceasul trist si intunecat al necazului (vezi Psalm 30:5; 77:6; 90:14; 143:8). Partea slaba a acestei sustineri este ca presupune ca cei care continua sa sufere nu cheama pe Dumnezeu asa cum trebuie.
35:11 care ne invata mai mult decat pe dobitoacele pamantului, si ne da mai multa pricepere decat pasarilor cerului?
Mai mult decat pe dobitoacele pamantului. Fiarele si pasarile striga din instinct cand trec prin durere si suferinta, dar ele nu stiu cum sa faca o cerere Creatorului lor. Dumnezeu l-a invatat pe om sa faca mai mult decat sa se planga. El trebuie sa aduca durerea sa la Dumnezeu intr-un spirit de credinta, evlavie, smerenie si resemnare. Dupa Elihu, daca Dumnezeu nu raspunde unui astfel de apel, trebuie sa lipseasca adevaratul spirit.
35:12 Sa tot strige ei atunci, caci Dumnezeu nu raspunde, din pricina mandriei celor rai.
Sa tot strige ei. Evident, Elihu are ochiul indreptat spre Iov. Dumnezeu raspunde la strigat sincer. Lucrul acesta este adevarat, dar rezulta de aici ca se raspunde la toate strigatele sincere imediat sau asa cum vrem noi? Aceasta este o simplificare exagerata a suferintei. Ea arata cum o pozitie aparent logica poate sa fie extrem de inselatoare.
Nu raspunde. Elihu spune ca Dumnezeu nu raspunde oamenilor rai pentru ca ei cer cu mandrie, nu cu smerenie. Ei pretind eliberarea de suferinta ca pe un drept. Ei se apropie de Dumnezeu din motive egoiste.
35:13 Degeaba striga, caci Dumnezeu n-asculta, Cel Atotputernic nu ia aminte.
Verset ce nu a fost comentat.
35:14 Macar ca zici ca nu-L vezi, totusi pricina ta este inaintea Lui: asteapta-L!
Macar ca. Propozitia aceasta ar trebui probabil sa fie tradusa astfel: "Cu atat mai putin cand zici ca nu-L poti vedea". Adica daca Dumnezeu nu asculta un strigat desert, cu cat mai putin va asculta El un strigat al cuiva care zice ca nu-L poate vedea pe Dumnezeu. Elihu pare sa se refere la afirmatii descurajatoare facute de Iov, ca de pilda in cap. 9:11; 13:24; 23:3.8.9; 30:20; 33:10.
35:15 Dar, pentru ca mania Lui nu pedepseste inca, nu inseamna ca putin Ii pasa de nelegiuire.
Dar pentru ca. Prima parte a acestui verset poate fi tradusa literal: "si acum, pentru ca el n-a cercetat mania lui [a lui Iov]." Ideea poate fi ca Dumnezeu n-a trimis suferinte noi din cauza cuvintelor arogante ale lui Iov. In felul acesta Iov era incurajat sa-si continue plangerile.
35:16 Asa ca Iov isi deschide gura degeaba, si spune o multime de vorbe fara rost.
Degeaba. Elihu trage concluzia ca Iov nu are o cauza dreapta pentru care sa se plange. El da de inteles ca Iov nu suferise atat de mult cat merita - ca de fapt el nu stie despre ce vorbeste. Fara indoiala ca o astfel de cuvantarea n-avea cum sa aduca vreo mangaiere!