35:8 Rautatea ta nu poate vatama decat semenului tau, dreptatea ta nu foloseste decat fiului omului.
Nu poate vatama decat semenului tau. Potrivit cu rationamentul lui Elihu, rezultatele nelegiuirii sau dreptatii sunt simtite nu de Dumnezeu, ci de om. Dumnezeu este atat de departe de efectele pacatului sau ale neprihanirii, incat nu are de ce sa abata de la o dreptate stricta. Asadar, acolo unde ar trebui sa existe rasplata, va fi, iar unde ar trebui sa existe pedeapsa, va fi. Prin urmare, merita sa fii drept. Dumnezeu e prea sus pentru a modifica lucrarile cauzei si ale efectului, care, dupa aprecierea lui Elihu, cer rasplata pentru cel drept si pedeapsa pentru facatorul de rele. Cu alte cuvinte, nelegiuirea sau dreptatea unui om il afecteaza numai pe el, nu si pe Dumnezeu. Teoria lui Elihu in aceasta privinta nu izbuteste vada stransa legatura dintre Dumnezeu si fapturile Sale. Elihu vede transcendenta lui Dumnezeu, dar nu e in stare sa vada cat de aproape este El de fapturile Sale. Evanghelia prezinta in invatatura ei un Dumnezeu care este afectat de ceea ce fac fapturile Lui si care Se ocupa de ele in mod personal (Evrei. 4:15).