30:1 Si acum! Am ajuns de rasul celor mai tineri decat mine, pe ai caror parinti nu-i socoteam vrednici sa-i pun printre cainii turmei mele.
Si acum! Acesta este unul dintre cele mai emotionante capitole din carte. Iov zugraveste in el contrastul dintre starea lui prezenta si cea trecuta.
Celor mai tineri. Se pare ca prin locurile unde traia Iov existau niste oameni ticalosi si decazuti, considerati hoti de catre vecinii lui, care vedeau in nenorocirile lui Iov un prilej de a-si bate joc de un membru al unei grupe superioare. Oamenii acestia erau atat de josnici si de stricati incat erau evaluati ca fiind mai prejos decat cainii de la stana. Orientalii nu puteau folosi un limbaj care sa exprime mai bine dispretul fata de cineva decat numindu-l caine (vezi Deuteronom 23:18; 1 Samuel 17:43; 24:14; 2 Samuel 3:8; 9:6; 16:9; 2 Regi 8:13.)
30:2 Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mainilor lor, cand ei nu erau in stare sa ajunga la batranete?
Mi-ar fi folosit. Iov pare sa-i descrie pe cei care fusesera adusi prin injosire si saracie in postura de a nu avea nici o valoare pentru un angajator. Acum, el insusi, care candva fusese onorat de mai mari si de conducatori (cap. 29:9-10) a fost adus in postura in care oamenii din clasele cele mai injosite ale societatii sa nu-i arate nici un respect.
30:3 Sfrijiti de saracie si foame, fug in locuri uscate, de multa vreme parasite si pustii.
Saracie si foame. Pentru ca sa scoata in evidenta propria sa soarta, Iov intra in amanunte pentru ca sa arate ticalosia acestor oameni care isi bat joc de el.
Fug. Aceasta reprezinta traducerea LXX. Cuvantul ebraic tradus astfel apare doar de doua ori, aici si in v. 17, unde forma participiala este redata "roade" ["tendoane", KJV]. Mai corecta ar fi traducerea "rozator" care de asemenea pare sa fie intelesul lui de aici. Acesti oameni erau de fapt, "rozatoare ale pustiului". Ei erau adusi in postura sa roada radacinile si arbusti aflati in desert.
30:4 Smulg ierburile salbatice de langa copacei, si n-au ca paine decat radacina de bucsau.
Ierburile salbatice. Cuvantul tradus astfel se considera in general ca descrie o planta care are frunze mici, dese, cu gust acrisor. Acesta era comestibila, dar nu era de dorit ca hrana.
Radacina de bucsau. [Radacini de ienupar, KJV]. Cuvantul tradus bucsau ["ienupar", KJV] apare doar aici in 1 Regi 19:4.5 si in Psalm 120:4 [KJV]. Nu putem fi siguri ca e vorba de ienupar. Probabil se are in vedere o planta de matura care creste pe valea Iordanului si in Arabia. Nu trebuie confundata ca ienuparul de azi. Beduinii isi aseaza tabara acolo unde creste aceasta plata pentru a fi feriti de vant si de soare. Era folosita ca hrana doar de cei care ajungeau foarte saraci. Acesta este "ienuparul" sub care a cautat odihna Ilie cand fugea de razbunarea Izabelei.
30:5 Sunt izgoniti din mijlocul oamenilor, striga lumea dupa ei ca dupa niste hoti.
Izgoniti. Triburile nomade devin, aproape fara deosebire, triburi de jefuitori. Lipsite de sursele obisnuite de intretinere, recurgeau la jaf si talharii. Era exasperant pentru Iov sa ajunga obiectul batjocurii unor haimanale ca acestea.
30:6 Locuiesc in vai ingrozitoare, in pesterile pamantului si in stanci.
Vai. Asia apuseana este plina de tinuturi stancoase, brazdate de prapastii si crapaturi, pesteri si scobituri. Tinutul din jurul Petrei este probabil cea mai remarcabila dintre aceste regiuni, dar mai sunt multe altele care seamana mult cu el. Cuvantul redat "stanci" in KJV poate fi tradus "ingrozitoare" [ca in trd. Cornil.) cu sensul ca acesti nomazi locuiau prin cele mai ingrozitoare prapastii din munti, locuri aspre si izolate, locuite doar de fiare salbatice.
30:7 Urla printre stufisuri, si se aduna sub maracini.
Urla. Glasurile acestor ratacitori erau ca strigatele magarilor salbatici.
Se aduna. Oamenii acestia de cea mai joasa speta prin felul lor de vietuire, si cu toate acestea Iov ajunsese de jos incat devenise obiectul batjocurii lor. Faptul ca el manifesta intelegere fata de acesti oameni este aratat de descrierea pe care o face, pe cat se pare, aceluiasi grup in capitolul 24:4-8. El nu-i dispretuieste, dar e descumpanit si jignit de faptul ca a ajuns mai injosit decat ei.
30:8 Fiinte marsave si dispretuite, sunt izgoniti din tara.
Fiinte marsave. Literal, "oameni fara nume". Toata descrierea arata catre o intoarcere la o viata precum animalele. Ei nu aveau mostenire de familie, nu cunosteau nici unul din lucrurile mai bune ale vietii, cu toate acestea erau gata sa-si bata joc de un om care avusese candva toate acestea.
30:9 Si acum, astfel de oameni ma pun in cantecele lor, am ajuns de batjocura lor.
Cantecele lor. Oamenii decazuti se distreaza inventand cantece obscene despre aceia pe care ii dispretuiesc. Iov era victima unor asemenea injosiri (vezi Iov 17:6; Psalm 69:12; Plangeri 3:14).
30:10 Ma urasc, ma ocolesc, ma scuipa in fata.
Ma urasc. E greu pentru Iov sa-si imagineze ca insisi oamenii care, in general, erau urati de semeni il urau pe el. Oamenii de cea mai joasa speta se socoteau acum mult mai presus de el. Ma scuipa in fata. Expresia ebraica poate sa insemne fie a scuipa in fata pe cine, fie a scuipa in fata cuiva. Primul pare sa fie modul cel mai natural de a traduce expresia ebraica.
30:11 Nu se mai sfiiesc si ma injosesc, nu mai au nici un frau inaintea mea.
Nu se mai sfiiesc. [Pentru ca mi-a slabit coarda, KJV]. Comparatia pare sa fie aceea a unui arc. Aplicatia nu e clara in totalitate. S-ar putea ca Iov sa spuna ca Dumnezeu i-a slabit coarda arcului sau, adica i-a luat vigoarea. El e acum victima celor mai slabi vrajmasi ai sai, care se arunca asupra lui cu ferocitate fara frau. Ei nu tin cont de nici o restrictie ce vine din respectul pentru rangul lui si pozitia lui in societate si din valoarea lui morala si-l insulta in tot felul.
30:12 Ticalosii acestia se scoala la dreapta mea, si imi imping picioarele, si isi croiesc carari impotriva mea ca sa ma piarda.
Ticalosii. [Tineri, KJV]. Ebr. pirchach. Substantivul acesta nu mai apare in Vechiul Testament, dar radacina de la care deriva este obisnuita si inseamna "a inmuguri", "a odrasli", "a rasari". De aceea, pirchach a fost tradus "pui" sau "progenitura" si a fost aplicat gloatei deja descrise.
Imi imping. Iov pare sa zica: "ei se arunca asupra mea si ma imping de pe carare. Pe vremuri batranii si oamenii onorabili se ridicau si stateau in picioare inaintea mea, iar tinerii se trageau inapoi; dar acum ticalosii ma imping cu coatele si ma dau la o parte. Ma lovesc cu picioarele, calca peste mine, ma inghesuie."
30:13 Imi nimicesc cararea si lucreaza ca sa ma prapadeasca, ei, carora nimeni nu le-ar veni in ajutor.
Nimicesc cararea. Adica imi nimicesc toate planurile. Prietenii de dinainte ai lui Iov nu s-au dovedit a fi prieteni in ceasul incercarii lui. Dimpotriva, au fost o dezamagire pentru el. Au facut ca povara suferintei lui sa fie si mai mare prin lipsa lor de intelegere. In loc sa-i ingreuieze viata, ei ar fi trebuit sa faca exact contrariul. Ei au fost prieteni de vremuri bune, iar acum cand furtunile vietii se abateau asupra sufletului lui, nu-i aduceau nici o incurajare. "Prietenul la nevoie se cunoaste."
In ajutor. [Ei nu au ajutor, KJV]. Aceasta ar putea sa spuna ca oamenii acestia sunt atat de dispretuiti si de decazuti, incat nimeni nu le vine in ajutor.
30:14 Ca printr-o larga spartura strabat spre mine, se napustesc sub pocnetul daramaturilor.
Spartura. Aceasta s-ar putea referi la o spartura facuta de un dusman in zidurile unei cetati. Cand un asemenea zid este afectat, armata dusmana se revarsa inauntru (vezi Isaia 30:13).
30:15 Ma apuca groaza. Slava imi este spulberata ca de vant, ca un nor a trecut fericirea mea.
Groaza. Nenorocirile lui, dusmanii lui si pana si prietenii lui conspira pentru a umple sufletul lui Iov de groaza. Contrastul viu dintre trecutul plin de slava si prezentul intunecat tinde sa sporeasca groaza.
Slava. [Sufletul, KJV]. Ebr. nedibah, "caracterul nobil", "nobletea".
Ca de vant. Comparatia aceasta descopera cat de nemiloasa era urmarirea. E greu sa gasesti in pustiu un adapost impotriva vantului.
Fericirea. Ebr. yeshu'ah, "mantuire", "scapare", aici probabil "prosperitate". Imprastierea unui nor sub actiunea vantului este un simbol potrivit pentru disparitia prosperitatii si bunastarii anterioare a lui Iov.
30:16 Si acum, mi se topeste sufletul in mine, si m-au apucat zilele suferintei.
Mi se topeste sufletul. [Mi se varsa sufletul, KJV]. Iov pare sa fi trecut printr-o descompunere a vietii sale ce cu greu poate fi exprimata in cuvinte. Nenorocirile l-au afectat. El fusese greu ranit si inca nu e vindecat. El e zdrobit, lovit si prapadit.
30:17 Noaptea ma patrunde si-mi smulge oasele, durerea care ma roade nu inceteaza.
Oasele. Adesea prezentate in Scriptura ca fiind sediul unor dureri mari (vezi Psalm 6:2; 22:14; 31:10; 38:3; 42:10; Proverbe 14:30). Ma roade. Literal, "rozatoare" (vezi la v. 3). Ziua si noaptea Iov suferea pustiirile unor dureri neincetate.
30:18 De taria suferintei haina isi pierde fata, mi se lipeste de trup ca o camasa.
Haina isi pierde fata. Interpretarea obisnuita a acestui pasaj este ca, din cauza naturii bolii lui, haina lui Iov isi stricase fata si era murdara. Ar putea de asemenea sa insemne ca in loc de a fi imbracat cu un vesmant obisnuit ca pana aici, acum e imbracat cu un vesmant de bube scarboase un vesmant chinuitor, care se lipeste de el la fel de strans ca si gulerul tunicii sale.
30:19 Dumnezeu m-a aruncat in noroi, si am ajuns ca tarana si cenusa.
Verset ce nu a fost comentat.
30:20 Strig catre Tine, si nu-mi raspunzi; stau in picioare, si nu ma vezi.
Verset ce nu a fost comentat.
30:21 Esti fara mila impotriva mea, lupti impotriva mea cu taria mainii Tale.
Fara mila [Crud, KJV]. Afirmatia aceasta trebuie inteleasa ca reflectand punctul de vedere al lui Iov sub presiunea suferintei lui si nu adevaratul caracter al lui Dumnezeu.
30:22 Ma ridici, imi dai drumul pe vant, si ma nimicesti cu suflarea furtunii.
Pe vant. Iov pare sa zica: "sunt ca paiele luate de furtuna si purtate incoace si incolo, pana cand dispar."
30:23 Caci stiu ca ma duci la moarte, in locul unde se intalnesc toti cei vii.
La moarte. Acesta e limbajul disperarii. Iov se clatina intre nadejde si deznadejde.
30:24 Dar cel ce se prabuseste nu-si intinde mainile? Cel in nenorocire nu cere ajutor?
Nu-si intinde mainile? [Nu-si va intinde mainile spre mormant?, KJV]. LXX ofera un sens cu totul diferit: "Oh, de as putea sa ma tin cu mainile, sau cel putin sa rog pe altul sa faca aceasta pentru mine."
30:25 Nu plangeam eu pe cel amarat? N-avea inima mea mila de cel lipsit?
Nu plangeam eu? Din nou Iov face un apel pe temeiul vietii lui de dinainte. El se simte indreptatit sa strige dupa ajutor, deoarece fusese totdeauna plin de compatimire fata de altii.
30:26 Ma asteptam la fericire, si cand colo, nenorocirea a venit peste mine; trageam nadejde de lumina, si cand colo, a venit intunericul.
Ma asteptam. [Cand asteptam, KJV]. Iov nu poate sa inteleaga de ce, atunci cand fusese atat de plin de compatimire cu altii, sa fie fortat sa se lupte cu raul si cu intunericul.
30:27 Imi fierb maruntaiele fara incetare, m-au apucat zilele de durere.
M-au apucat. Adica, m-au confruntat.
30:28 Umblu innegrit, dar nu de soare. Ma scol in plina adunare, si strig ajutor.
Verset ce nu a fost comentat.
30:29 Am ajuns frate cu sacalii, tovaras cu strutii.
Sacalii. [Balaurii, KJV]. Ebr. tannim, care este cuvantul si pentru sacali sau lupi (vezi Psalm 44:19; Isaia 13:22; 34:13; 35:7; 43:20; Ieremia 9:11; 10:22; 51:37; Mica 1:8; Maleahi 1:3). Iov compara plangerile sale cu urletele animalelor salbatice.
Strutii. Plangerea lui Iov se aseamana cu zgomotul jalnic facut de strut in locurile singuratice.
30:30 Pielea mi se innegreste si cade, iar oasele imi ard si se usuca.
Pielea mi se innegreste. Din simptomele acestea, precum si din altele, unii au incercat sa puna diagnosticul bolii lui Iov (vezi la cap. 2:7).
30:31 Harfa mea s-a prefacut in instrument de jale, si cavalul meu scoate sunete plangatoare.
Instrument de jale. Ceea ce inainte scotea sunete vesele, acum scoate melodii de jale si plangere. Aici este un contrast evident intre experienta trecuta a lui Iov si cea prezenta.