28:1 Argintul are o mina de unde se scoate, si aurul are un loc de unde este scos ca sa fie curatit.
Argintul are o mina. [Este un filon de argint, KJV]. Capitolul acesta este unul dintre cele mai vechi si mai alese lucrari de istorie naturala din lume. El este totodata unul dintre cele mai mari poeme ale literaturii. Capitolul acesta nu e un argument, ci o meditatie. Intentia lui pare sa fie aceea de a arata ca omul trebuie sa accepte providenta divina, chiar daca este posibil sa n-o inteleaga. Iov arata ca omul a facut descoperiri surprinzatoare cu privire la natura, dar adevarata cunoastere se gaseste doar in temerea de Domnul.
Saparea de mine de argint si de aur e mentionata ca un exemplu de iscusinta a omului. In Vechiul Testament mineritul mai este pomenit doar in Deuteronom 8:9, unde Canaanul e descris ca
o tara cu fier si arama. Diodorus descrie astfel cum se facea mineritul in vechime: Se sapa puturi care inainteaza adanc in munte pe urma filoanele de cuart. Focul este folosit pentru a face piatra sa se sfarame, apoi aceasta este carata afara de oameni care poarta candele. Cuartul este faramitat, facut pulbere si spalat pana cand ramane aurul (vezi Erman, Life in Ancient Egypt, p. 463). Cartea lui Iov descopera ca, pana si in acele vremuri indepartate, metodele acestea de lucru erau cunoscute (vezi Genesa 2:11.12; 4:22).