27:1 Iov a luat din nou cuvantul, a vorbit in pilde, si a zis:
Iov. Capitolul acesta poate fi impartit in trei parti distincte. In prima parte (v. 1-6), Iov isi sustine integritatea si hotararea de a ramane credincios pana la capat. In cea de-a doua (v. 7-12), el ii acuza pe dusmanii lui. In cea de-a treia (v. 13-23), se reintoarce la felul cum trateaza Dumnezeu pe cei nelegiuiti si recunoaste pedepsirea si nimicirea lor finala. Cuvantarea aceasta are forma unei serii de proverbe pe care le citeaza, unul dupa altul.
Pilde. [Parabole, KJV]. Ebr. mashal, folosit pentru a descrie (1) o zicala (1 Samuel 10:12; Ezechiel 18:2.3); (2) un proverb [de pomina, trd. Cornil.] (Deuteronom 28:37; 1 Regi 9:7); (3) un discurs profetic, metaforic (Numeri 23:7.18; Isaia 14:4; Mica 2:4); (4) o pilda (Ezechiel 17:2; 20:49); 5) un poem (Numeri 21:27-30); (6) scurte enunturi de intelepciune etica (1 Regi 4:32; Proverbe 10:1). Termenul acesta sugereaza o noua directie in cuvintele lui Iov. Exprimarea polemica si emotionala face loc cuvintelor bine gandite si rationale. Observati repetarea termenului in Iov 29:1.
27:2 Viu este Dumnezeu, care nu-mi da dreptate! Viu este Cel Atotputernic, care imi amaraste viata,
Viu este Dumnezeu. Acesta este unicul loc unde Iov recurge la un juramant. In imprejurarile solemne in care se afla, cand face ultimul apel catre prietenii sai, Iov socoteste de bine sa-si inceapa observatiile cu un apel la Dumnezeu ca martor al lui (vezi Judecatori 8:19; Rut 3:13; 1 Samuel 14:39; 2 Samuel 4:9; 12:5; 1 Regi 2:24; 2 Regi 5:20; 2 Cronici 18:13; Ieremia 38:16). De asa natura este increderea lui Iov in propria lui sinceritate, incat se simte liber sa apeleze la Dumnezeul care se parea ca il tratase ca si cum ar fi fost vinovat.
27:3 ca atata vreme cat voi avea suflet, si suflarea lui Dumnezeu va fi in narile mele,
Suflet. [Rasuflarea, KJV]. Ebr. neshamah, din radacina nasham, "a gafai".
Suflarea. [duhul, KJV]. Ebr. ruach. Un cuvant sinonim uneori cu neshamah, dar avand si alte sensuri, ca de pilda "vant" (vezi la cap. 26:13) si principiul insufletitor al vietii (vezi la Eclesiastul 3:19).
27:4 buzele mele nu vor rosti nimic nedrept, limba mea nu va spune nimic neadevarat.
Neadevarat. [Nelegiuire, KJV]. Prietenii lui Iov cautasera sa obtina de la el o marturisire a vinovatiei. Iov nu numai ca sta tare constient de integritatea lui, dar face si un legamant clar cu privire la loialitatea lui viitoare. Fara sa tina seama de presiune sau de traditie, Iov e hotarat sa fie cinstit.
27:5 Departe de mine gandul sa va dau dreptate! Pana la cea din urma suflare imi voi apara nevinovatia.
Sa va dau dreptate. Prietenii lui Iov sustinusera cu hotarare vinovatia lui. Intr-un limbaj hotarat, Iov refuza sa admita corectitudinea pozitiei lor. Unii oameni, constransi fiind, admit ca au facut de care nu sunt vinovati. Iov refuza cu incapatanare sa faca lucrul acesta.
27:6 Tin sa-mi scot dreptatea, si nu voi slabi; inima nu ma mustra pentru nici una din zilele mele.
Tin. Cineva ar putea sa piarda averea, familia, prietenii, sanatatea si totusi sa aiba un izvor nesecat de mangaiere - o constiinta curata (vezi Fapte 23:1; 24:16; 1 Corinteni 4:3.4; 2 Timotei 1:3; 1 Ioan 3:21).
27:7 Vrajmasul meu sa fie ca cel rau, si potrivnicul meu ca cel nelegiuit!
Vrajmasul. Versetul acesta, cu imprecatiile asupra dusmanilor lui Iov, constituie inceputul celei de a doua parti a capitolului.
27:8 Ce nadejde-i mai ramane celui nelegiuit; cand ii taie Dumnezeu firul vietii, cand ii ia sufletul?
Nelegiuit. [Fatarnic, KJV]. Sau "celui necredincios". Vezi Marcu 8:36.37. Afirmatia aceasta concorda cu cele spuse de Bildad la cap 8:13 si de Tofar la cap. 20:5.
27:9 Ii asculta Dumnezeu strigatele, cand vine stramtoarea peste el?
Stramtorare. Fatarnicia constienta si impietatea continua il separa pe om de Dumnezeu, adesea facand imposibil raspunsul la cererile lui de ajutor. Prietenii lui Iov facusera afirmatii asemanatoare, aplicandu-le la Iov.
27:10 Este Cel Atotputernic desfatarea lui? Inalta el in tot timpul rugaciuni lui Dumnezeu?
Inalta el tot timpul rugaciuni? Pacatosul se roaga numai cu ocazii speciale. El nu cultiva deprinderea de a se ruga. El ingaduie treburilor sale zilnice sa ocupe timpul sau de rugaciune, neglijeaza inchinarea tainica pentru cel mai mic pretext si curand o paraseste de tot.
27:11 Va voi invata caile lui Dumnezeu, nu va voi ascunde planurile Celui Atotputernic.
Va voi invata. Vezi la v. 13.
27:12 Dar voi le cunoasteti, si sunteti de acelasi gand; pentru ce dar vorbiti asa de prosteste?
Voi. Iov nu intentioneaza sa spuna prietenilor lui ca nu au avut prilejul de a cunoaste.
27:13 Iata soarta pe care o pastreaza Dumnezeu celui rau, mostenirea pe care o hotaraste Cel Atotputernic celui nelegiuit.
o hotaraste Cel Atotputernic celui nelegiuit.
Soarta. [Partea, KJV]. Versetele 13-23 prezinta tratarea unei probleme total diferit de pozitia anterioara a lui Iov privitoare la pedepsirea nelegiuitilor in viata aceasta (vezi 9:22-24; 21; 24). S-au facut diferite incercari pentru a explica aparenta schimbare de teoriei presupunandu-se:
(1) ca acest pasaj este de fapt o cuvantare tinuta de Tofar. Teoria aceasta este imposibil de sustinut, deoarece pentru a o sustine trebuie sa presupunem omiterea a doua versete, unul intre v. 10 si 11, introducandu-l pe Tofar ca vorbitor, si unul la inceputul capitolului 28, reintroducandu-l pe Iov. Se cere totodata schimbarea tuturor pronumelor din v. 11 si 12 de la persoana a doua plural la cea de-a doua singular, intrucat s-ar considera ca Tofar adresa cuvintele acestea lui Iov.
(2) ca Iov se straduieste sa retracteze afirmatiile anterioare rostite cam pripit in focul controversei si nu prea bine gandite. Opinia aceasta are de partea ei faptul ca il pastreaza pe Iov ca orator, dar are impotriva ei pe acela ca il face pe Iov sa-i invete pe prietenii sai ceea ce ei deja credeau si ceea ce afirmasera de repetate ori (vezi v. 12). In plus il face sa le impute prietenilor sai nesabuinta de a nu cunoaste ceea ce ei incercasera sa-i recomanda atat de staruitor (vezi v. 13).
(3) ca Iov repeta argumentul pe care el il anticipeaza ca prietenii sai il vor folosi ca raspuns la cuvantarea lui prezenta. Totusi nu exista nimic care sa indice o astfel de intentie si nu e nici o replica la argument, asa cum ar fi de asteptat, daca Iov ar fi atras atentia asupra unui argument anticipat.
(4) ca Iov vorbeste despre judecata finala. Ideea aceasta este inlaturata printr-o analiza atenta a nenorocirilor, care descopera ca toate urmeaza sa vina in viata aceasta prezenta. Moartea de care se vorbeste este moartea intai, nu a doua.
(5) ca Iov intoarce aici armele lor impotriva prietenilor lor si invoca asupra lor nenorocirile despre care ei declarasera ca sunt partea celor nelegiuiti. Acest punct de vedere pare sa se integreze in succesiunea de idei. Iov isi reafirmase nevinovatia (v. 1-6). Implicit, prietenii lui sunt acuzati, deoarece aduc marturie mincinoasa impotriva cuiva. Iov ii ameninta cu aceleasi grozavii cu care incearcasera ei sa-l intimideze. Le reproseaza ca au inteles greu ca au vorbisera chiar impotriva lor insisi. Ideea aceasta, ca si celelalte, este ipotetica, dar pare sa ceara minimum de ajustari pentru a o face sa se incadreze in tabloul general.
27:14 Daca are multi fii, ii are pentru sabie, si odraslele lui duc lipsa de paine.
Fii. Iov isi pierduse fiii, lucru care pentru prietenii lui era un indiciu al pacatoseniei lui. Iov insusi sustinuse ca copiii celui nelegiuit prospera (28:8.11).
27:15 Cei ce scapa din ai lui, sunt ingropati de ciuma, si vaduvele lor nu-i plang.
Cei ce scapa. Supravietuitorii vor fi nimiciti de ciuma, vor fi ingropati si uitati (vezi Levitic 26:25; 2 Samuel 24:13; Ieremia 14:12; 15:2).
27:16 Daca strange argint ca tarana, daca ingramadeste haine ca noroiul,
Verset ce nu a fost comentat.
27:17 el le strange, dar cel fara vina se imbraca in ele, si de argintul lui omul fara prihana are parte.
Verset ce nu a fost comentat.
27:18 Casa lui este ca aceea pe care o zideste molia, ca o coliba pe care si-o face un strajer.
Molia. Un simbol al fragilitatii, stricaciunii si slabiciunii.
Coliba. Aceasta se refera la colibe sau la adaposturi din crengi, facute in vii sau livezi ca locuinte temporare (vezi Isaia 1:8; Plangeri 2:6). Ele erau locuintele cele mai slabe si perisabile. Nelegiuitii nu au stabilitate, constanta si siguranta.
27:19 Se culca bogat, si moare despuiat; deschide ochii, si totul a pierit.
Bogat. Expresia poate fi redata, "el se culca bogat".
Moare despuiat. [Nu va fi adunat, KJV]. LXX reda: "nu va adauga", adica experienta nu va fi repetata.
Totul a pierit. [El nu este, KJV]. Sau, "ea nu e". Fie omul se scoala si se trezeste ruinat sau in mainile ucigasilor, fie se trezeste pentru a vedea ca averea lui a disparut.
27:20 Il apuca groaza ca niste ape; si noaptea, il ia vartejul.
Groaza. Compara cu Iov 18:14; 20:25; Psalm 18:4.
27:21 Vantul de rasarit il ia, si se duce; il smulge cu putere din locuinta lui.
Vantul de rasarit. Compara cu Iov 1:19; 9:17; 15:2; 38:24; Isaia 27:8; Ezechiel 27:26. Venind din desertul arabic, vantul de rasarit aducea arsita si seceta, asa cum cel de apus aducea ploaia.
27:22 Dumnezeu arunca fara mila sageti impotriva lui, si cel rau ar vrea sa fuga sa scape de ele.
Dumnezeu. Cuvantul acesta este adaugat. E logic sa consideram furtuna ca fiind in continuare subiectul. "Ea [furtuna] se va arunca asupra lui si nu va cruta."
27:23 Oamenii bat din palme la caderea lui, si-l fluiera la plecarea din locul lui.
Bat din palme. E tot neclar daca subiectul propozitiei este in continuare "vantul de rasarit", "Dumnezeu" sau "oamenii". In orice caz, omul nelegiuit este victima batjocurii.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 5 �
AA 575; 3T 311; 4T 525