26:5 Inaintea lui Dumnezeu tremura umbrele sub ape si sub locuitorii lor;
Umbrele. [lucruri moarte, KJV]. Ebr. repha'im, un termen aplicat (1) unui neam stravechi de uriasi (Genesa 14:5; 15:20; Deuteronom 3:11; Iosua 17:15); (2) unei vai din exteriorul Ierusalimului (Iosua 15:8; 18:16; 2 Samuel 5:18.22; 23:13; 1 Cronici 11:15; 14:9; Isaia 17:5); si
(3) mortilor (Psalm 88:10; Proverbe 2:18; 9:18; 21:16; Isaia 14:9; 26:14.19). Provenienta cuvantului e nesigura si cum ar putea acest cuvant sa se refere in acelasi timp la un neam de oameni si la morti nu se stie cu exactitate. Poate ca repha'im care denumeste un neam de oameni este derivat dintr-o alta radacina decat repha'im care denumeste morti. Unii au combinat cele doua idei observand ca repha'im ca neam de oameni disparuse si era fara autoritate. Falnicii lui reprezentanti zaceau intinsi in she'ol. Amintirea despre ei ajunsese vaga si obscura. Drept pentru care devenisera un simbol potrivit al celor morti.
Altii deriva intelesul de "morti" din radacina raphah, care inseamna "a se cufunda", "a relaxa". Mortii sunt socotiti cufundati si fara putere.
Faptul ca repha'im era un neam de uriasi e subinteles in Deuteronom 2:11.20; 3:11.13. Ideea de statura e derivata probabil nu dintr-un radacina inerenta din cuvantul insusi, ci din context.
Contextul lui Iov 26:5 pare sa dea de inteles ca este vorba de morti. Bildad scosese in evidenta suveranitatea lui Dumnezeu in ceruri. Iov adauga ca puterea lui Dumnezeu se extinde asupra celor ce locuiesc in she'ol (vezi v. 6).
Tremura. [Se formeaza, KJV]. Literal, "sunt facute sa tremure", din radacina chil, "a tremura", "sa se clatine". In forma simbolica mortii sunt prezentati ca fiind constienti (vezi Isaia 14:9.10), desi in fapt nu sunt (Psalm 146:4; Eclesiastul 9:5.6).