26:13 Suflarea Lui insenineaza cerul, mana Lui strapunge sarpele fugar.
Suflarea. [duhul , KJV]. Ebr. ruach, care poate fi redat si "vant" ca in 90 de cazuri din Vechiul Testament. Contextul trebuie sa determine alegerea sensului . La o suflare de la Dumnezeu, adica printr-un vant, cerurile incarcate de nori si de furtuna, se insenineaza in cele din urma. Atat furtuna cat si linistea sunt aratate ca vin de la Dumnezeu.
Sarpele fugar. [Sarpele sucit, KJV]. Literal, "sarpele fugar". Se poate ca Iov sa fi avut in minte razboiul din cer, cand Satana, "sarpele cel vechi", a fost izgonit din cer (Apocalipsa 12:7-9; cf. Romani 16:20).