24:1 Pentru ce nu pazeste Cel Atotputernic vremurile de judecata, si de ce nu vad cei ce-L cunosc zilele Lui de pedeapsa?
Vremurile de judecata? [vremurile nu sunt ascunse, KJV]. Prima propozitie al acestui verset poate fi tradusa astfel: "Pentru ce nu sunt tezaurizate timpurile de catre Cel Atotputernic?" "Timpurile" acestea par sa se refere la ocaziile speciale, cand Dumnezeu Insusi Se descopera in actiune, indreptatind pe cei drepti si judecand pe pacatosi. Iov, in nedumerirea lui, nu izbuteste sa vada dovada unor astfel de timpuri de rasplatire din partea lui Dumnezeu.
De ce nu-L vad cei ce-L cunosc. Adica, "de ce aceia care-L cunosc nu vad zilele Lui?", care se refera fireste la zilele de rasplatire.
24:2 Sunt unii care muta hotarele, fura turmele, si le pasc;
Hotarele. [Semnele de hotar, KJV]. Iov incepe o expunere a ceea ce i se pare lui o dovada ca Dumnezeu nici nu rasplateste pe cei drepti si nici nu pedepseste pe cei nelegiuiti. Despre hotare, vezi Deuteronom 19:14; 27:17; Proverbe 22:28; 23:10; Osea 5:10. Acolo unde proprietatile invecinate nu erau despartite prin garduri de un fel oarecare, asa cum este in general in Orient, singurul mod de a face deosebire intre terenul unuia si al altuia era prin semnele de hotar, care erau de obicei pietre joase asezate din loc in loc pe linia de hotar. Un mod usor de jaf era acela de a muta aceste semne impingandu-le inapoi pe terenul vecinului.
Fura turmele. Ei fura turmele altora si le duc la pasune impreuna cu ale lor.
24:3 iau magarul orfanului, iau zalog vaca vaduvei;
Orfanului. Vezi 1 Samuel 12:3. Privitor la tendinta fireasca a oamenilor egoisti de a nu manifesta bunatate fata de orfani si vaduve si privitor la reglementarile care urmaresc sa invinga tendinta aceasta, vezi Exod 22:22; Deuteronom 24:17; 27,19; Psalm 94:6; Isaia 1:23; 10:2; Ieremia 5:28; Zaharia 7:10. Magarul orfanului si boii de jug ai vaduvei sunt printre cele mai valoroase bunuri ale acestor nefericiti.
24:4 imbrancesc din drum pe cei lipsiti, silesc pe toti nenorocitii din tara sa se ascunda.
Imbrancesc din drum. Cei nelegiuiti ii forteaza pe saraci sa se dea din drum cand trec ei si sa astepte pana trec. Sau afirmatia poate insemna ca cei nelegiuiti fac drumurile atat de primejdioase prin violenta lor, incat ii forteaza pe cei saraci si nevoiasi sa caute drumuri laturalnice pentru a fi in siguranta. Ca sa se protejeze, saracii acestia se arunca claie peste gramada in orice loc de adapost pe care-l gasesc (vezi cap. 30:6).
24:5 Si acestia, ca magarii salbatici din pustie, ies dimineata la lucru sa caute hrana, si in pustie trebuie sa caute painea pentru copiii lor.
Ca magarii salbatici din pustie. Aici poate se face referire la bandele de jefuitori care bantuie pustiul asemenea unei turme de magari salbatici sau la oamenii oprimati si nevoiasi alungati din societate si constransi sa duca o viata o existenta nesigura, asemenea magarilor salbatici din pustie.
Sa caute hrana. [Dupa prada, KJV]. Adica hrana pentru copiii lor. Preocuparea lui Iov pentru soarta oamenilor de rand oglindeste caracterul sau drept.
24:6 Taie nutretul care a mai ramas pe camp, culeg ciorchinele ramase pe urma culegatorilor in via celui nelegiuit.
Culeg ciorchinele. Textul poate avea doua interpretari: (1) "Ei" se refera la jefuitorii care praduiesc recoltele ca sa-si obtina hrana; (2) "Ei" se refera la saracii exploatati care "culeg via celui nelegiuit" (RSV).
24:7 Ii apuca noaptea in umezeala, fara imbracaminte, fara invelitoare impotriva frigului.
Verset ce nu a fost comentat.
24:8 Ii patrunde ploaia muntilor, si, neavand alt adapost, se ghemuiesc langa stanci.
Ii patrunde ploaia. O descriere plastica a pribegilor lipsiti de casa, care cauta un adapost in vreme de furtuna.
24:9 Aceia smulg pe orfan de la tata, iau zalog tot ce are saracul.
Smulg pe orfan. Aceasta este o referire la obiceiul incorect de a lua pe copii in robie pentru acoperirea datoriei tatalui lor (vezi Neemia 5:5; cf. 2 Regi 4:7). Iau zalog. Vezi la cap. 22:6
24:10 Si saracii umbla goi de tot, fara imbracaminte, strang snopii si-s flamanzi;
Strang snopi. Imaginea unui om flamand care cara snopi de grau, dar caruia nu i se ingaduie sa-si astampere foamea din ele, ca o descriere sugestiva a impilarii din orice epoca. Totusi, se pare ca Dumnezeu nu intervine pentru a-i pedepsi pe cei care sunt raspunzatori de astfel de cruzimi, ci mai degraba ii lasa sa-si urmeze drumul rea fara opreliste sau judecata.
24:11 in gradinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calca teascul, si le este sete;
Fac untdelemn. Aceiasi nefericiti sunt intrebuintati pe mosiile exploatatorilor lor pentru a face untdelemn din masline si vin din struguri. Ei sunt chinuiti neincetat de sete, dar nu li se ingaduie sa-si astampere setea cu produsele care sunt chiar langa ei.
24:12 in cetati se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor raniti striga Si Dumnezeu nu ia seama la aceste miselii!
In cetati. [Din cetati, KJV]. Nu numai din pustiuri si de pe mosii, dar si din cetati se aud vaietele celor impilati. Iov urmarea sa arate, in opozitie cu doctrina gresita a prietenilor sai, ca Dumnezeu nu pedepseste in graba orice fapta rea si nu rasplateste la fel orice fapta buna. Nedreptatea ramane adesea multa vreme nepedepsita si virtutea, nerasplatita; de aceea, caracterul unui om nu trebuie sa fie judecat potrivit bunastarii sau starii lui nenorocite. In aceasta consta greseala fundamentala a teoriei asa-zisilor prieteni ai lui Iov si de fapt a tuturor iudeilor ca natiune.
24:13 Altii sunt vrajmasi ai luminii, nu cunosc caile ei, nu umbla pe cararile ei.
Vrajmasi ai luminii. Versetul acesta constituie inceputul unei noi sectiuni, care se intinde intre
v. 13-17 si se ocupa de ucigasi, adulteri si hoti. Acestui fel de nelegiuire ii merge bine la adapostul intunericului. Adeptii ei "sunt dusmani ai luminii". Aici nu este vorba doar de lumina zilei, ci si de lumina ratiunii, a constiintei si a legii. Ei nu tin seama de nici o restrictie morala.
24:14 Ucigasul se scoala in revarsatul zorilor, ucide pe cel sarac si lipsit, si noaptea fura.
Verset ce nu a fost comentat.
24:15 Ochiul preacurvarului pandeste amurgul: Nimeni nu ma va vedea, zice el, si isi pune o marama pe fata.
Preacurvarului. [Adulterului, KJV]. Si el asteapta intunericul ca sa vina sa-si caute prada. El se mascheaza in taina ca sa nu poata fi recunoscut (vezi Proverbe 7:8.9).
24:16 Noaptea sparg casele, ziua stau inchisi; se tem de lumina.
Sparg casele. In vremurile stravechi, talharia lua adesea forma aceasta. Ferestrele erau putine si asezate la inaltime pe ziduri. Usile erau puternic fixate in piroane si bare, dar zidurile, fiind din lut, bolovani sau caramizi nearse, erau slabe si putea fi usor daramate. Compara cu Ezechiel
12:5.12.
Ziua stau inchisi. [Pe care si le-au insemnat ziua, KJV]. Propozitia zice literal, "ziua ei se inchid", adica stau ascunsi. Criminalii acestia urasc lumina si au placere de intuneric.
24:17 Pentru ei, dimineata este umbra mortii, si cand o vad, simt toate spaimele mortii.
Umbra mortii. Sau "intuneric dens". Cand este partea cea mai intunecata a noptii, oamenii acestia pornesc la lucru. Apropierea noptii este pentru ei ce este pentru altii ivirea zorilor. Versetul acesta incheie sectiunea care incepe cu v. 13, care subliniaza felul cum calcatorii poruncii a sasea, a saptea si a opta iubesc intunericul si urasc lumina.
24:18 Dar nelegiuitul aluneca usor pe fata apelor, pe pamant n-are decat o parte blestemata, si niciodata n-apuca pe drumul celor vii!
Aluneca usor pe fata apelor. [El e repede ca apele, KJV]. Aceasta expresie expresiva poate sugera imaginea unei barci usoare, a unei epave plutitoare sau a oricarui obiect usor care aluneca fara zgomot pe fata apelor. Miscarile lipsite de zgomot si rapide ale unui hot sunt comparate cu acestea. Sau s-ar putea sa fie ideea ca nelegiuitii vor fi dusi departe ca epavele aflate pe un rau repede.
O parte. Adica felul lor de viata, felul lor de a-si procura cele trebuincioase pentru hrana merita sa fie blestemate.
Drumul celor vii. [Viile, KJV]. Viile lor nu vor rodi. Ei au trait din jaf si nu merita mijloace de trai din teascurile lor pentru vin.
24:19 Cum sorb seceta si caldura apele zapezii, asa inghite locuinta mortilor pe cei ce pacatuiesc.
Seceta si caldura. Sensul pare sa fie ca, dupa cum caldura verii face ca zapada sa dispara, tot asa mormantul inghite pe cei nelegiuiti.
24:20 Pantecele mamei il uita, viermii se ospateaza cu el, nimeni nu-si mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfaramat ca un copac,
Il uita. A fi uitat chiar si de propria sa mama, a fi hrana pentru viermi, a fi doborat ca un copac, sunt idei conventional acceptate ale sortii celui nelegiuit. In versetele care preced sectiunea aceasta (v. 18-20) si in versetele urmatoare, Iov observa ca realitatea vietii nu se conformeaza tiparului acesta.
24:21 el, care prada pe femeia stearpa si fara copii, el care nu face nici un bine vaduvei!
Stearpa. In aceasta sectiune noua, Iov se reintoarce la descrierea asupririi celor slabi. Sterilitatea era considerata una din cele mai mari nefericiri posibile (1 Samuel 1:5-8). Asuprirea unei femei care era stearpa indica cea mai deplina cruzime. Femeia stearpa era in mod deosebit o victima neajutorata a oprimarii, deoarece ea nu avea un fiu care sa-i apere drepturile. Sterilitatea ei era de obicei considerata o urmare a pacatului si a dizgratiei divine.
24:22 Si totusi, Dumnezeu prin puterea Lui lungeste zilele celor silnici, si iata-i in picioare cand nu mai trageau nadejde de viata;
Silnici. [Puternici, KJV]. Multi considera ca pronumele "el" [Dumnezeu, trd. Cornil.] se refera la asupritor. Se sustina ca textul descopera ca nelegiuitii nu numai ca ii asupresc pe cei slabi, dar si ca ei fac viata neplacuta pentru cei tari. Altii considera ca "el" se refera la Dumnezeu: "Dumnezeu prelungeste viata celor tari". Daca acesta este interpretarea corecta, ea e o noua plangere a lui Iov cu privire la nepedepsirea celor nelegiuiti de catre Dumnezeu.
24:23 El le da liniste si incredere, are privirile indreptate spre caile lor.
Liniste si incredere. Dumnezeu le da celor nelegiuiti siguranta. Aceasta este convingerea lui Iov, bazata pe propria lui observatie.
24:24 S-au ridicat; si intr-o clipa nu mai sunt, cad, mor ca toti oamenii, sunt taiati ca spicele coapte.
S-au ridicat. Aceasta este concluzia cu privire la purtarea lui Dumnezeu cu cei nelegiuiti. Prietenii lui afirma ca ei sunt pedepsiti pentru pacatele lor in viata acesta si ca delictele lor grozave vor fi curand urmate de nenorociri mari. Lucrul acesta este insa negat de Iov, care spune ca de fapt ei sunt privilegiati. Totusi el stie ca va veni timpul cand acestia vor fi rasplatiti dupa faptele lor rele. El sustine, totusi, ca moartea lor s-ar putea sa fie linistita si usoara, fara sa fie insotita de o dovada extraordinara a dizgratiei divine.
24:25 Nu este asa? Cine ma va dovedi de minciuna, cine-mi va nimici cuvintele mele?
Ma va dovedi de minciuna. Iov ii provoaca pe prietenii lui sa dovedeasca neadevarul sustinerii lui. El e convins ca are de partea sa experienta omeneasca, pe care prietenii lui nu o pot tagadui.