23:1 Iov a luat cuvantul si a zis:
Iov a luat cuvantul. Acesta raspunde lui Elifaz printr-o cuvantare care ocupa doua capitole (23 si 24) de patruzeci si doua de versete. Spre deosibire de raspunsurile anterioare ale lui Iov, cuvantarea aceasta este sub forma de monolog, fara o adresare directa la prietenii sai. El incepe prin justificarea impetuozitatii plangerilor sale. In cap. 24 repeta argumentele anterioare, sustinand ca nelegiuitii se bucura de prosperitate. El incheie provocandu-i pe potrivnicii sai sa dovedeasca ce nu era adevarat in ceea ce spusese el.
23:2 Si acum plangerea mea este tot o razvratire. Dar suferinta imi inabuse suspinele.
Razvratire. [Indarjita, KJV]. Literal, "razvratita". "Indarjita" este traducerea versiunilor Siriaca, Vulgata si a Targumilor. Iov nu-si cere iertare pentru plangerile sale. El recunoaste ca, in ciuda tuturor celor spuse de impotrivitorii sai cu privire la dreptul lui de a se plange, el continua sa se plange tot atat de indarjit ca mai inainte.
Suferinta imi inabuse suspinele. [Lovitura mea e mai grea decat gemetele mele, KJV]. Literal, "mana". Expresia poate fi tradusa "mana mea este [apasa] grea asupra gemetelor mele", insemnand ca Iov incearca sa-si opreasca gemetele care nu reflecta in mod corespunzator nenorocirile lui. LXX reda propozitia: "Mana Lui a fost facuta grea asupra gemetelor mele".
23:3 Oh! daca as sti unde sa-L gasesc, daca as putea sa ajung pana la scaunul Lui de domnie,
Pana la scaunul Lui de domnie. Adica la locuinta Lui. Iov e chinuit de simtamantul departarii si inaccesibilitatii lui Dumnezeu. El e stapanit de gandul ca trebuie sa-L gaseasca cumva pe Dumnezeu. Repeta dorinta de a-si prezenta cauza direct inaintea lui Dumnezeu.
23:4 mi-as apara pricina inaintea Lui, mi-as umple gura cu dovezi.
Verset ce nu a fost comentat.
23:5 As sti ce poate sa raspunda, as vedea ce are sa-mi spuna.
Ce poate sa raspunda. Iov e satul de rationamente omenesti. El este nerabdator sa cunoasca pozitia lui Dumnezeu.
23:6 Si-ar intrebuinta El toata puterea ca sa lupte impotriva mea? Nu; ci m-ar asculta negresit.
Si-ar intrebuinta El toata puterea ca sa lupte? Iov manifesta incredere in dreptatea divina.
23:7 Doar un om fara prihana ar vorbi cu El, si as fi iertat pentru totdeauna de Judecatorul meu.
Un om fara prihana [Cel drept, KJV]. Constiinta lui Iov da marturie despre integritatea si neprihanirea lui. El simte ca daca va putea capta atentia lui Dumnezeu va fi reabilitat odata pentru totdeauna. Plangerea lui de baza din v. 1-7 e ca nu stie cum sa gaseasca drumul spre Dumnezeu. El se pare ca simte ca Dumnezeu va fi bun cu el, numai de ar putea ajunge in prezenta Lui.
23:8 Dar, daca ma duc la rasarit, nu este acolo; daca ma duc la apus, nu-L gasesc:
Daca ma duc la rasarit. [Merg inainte, KJV]. Aici incepe o noua strofa. V. 8.9 descriu in mod plastic cautarea inutila a lui Dumnezeu de catre Iov. Acesta merge spre toate punctele cardinale in cautarea lui Dumnezeu, dar in zadar. Geografii orientali se orientau privind estul si nu nordul, asa cum procedam noi. Vestul era in spatele lor. Sudul era in dreapta si nordul in stanga.
23:9 daca are treaba la miazanoapte, nu-L pot vedea; daca se ascunde la miazazi, nu-L pot descoperi.
Verset ce nu a fost comentat.
23:10 Dar El stie ce cale am urmat; si, daca m-ar incerca, as iesi curat ca aurul.
As iesi. Acesta este unul dintre versetele cele mai importante ale cartii. Cu toate ca Iov pare ca nu poate sa-L gaseasca pe Dumnezeu, el crede ca Acesta cunoaste caile lui si ca urmareste un scop prin modul cum proceda cu el. Iov incepe sa inteleaga ca este pus la incercare. El nu cunoaste inca provocarea lui Satana legata de el. Una etapele procesului prin care Iov s-a ridicat de la disperare la credinta a fost recunoasterea ca nu este pedepsit sau tratat in mod nedrept, ci mai degraba ca este pus la proba pentru ca sa iasa din cuptor asemenea aurului curat.
23:11 Piciorul meu s-a tinut de pasii Lui; am tinut calea Lui, si nu m-am abatut de la ea.
Verset ce nu a fost comentat.
23:12 N-am parasit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.
Mi-am plecat voia la cuvintele gurii Tale. [Am pretuit cuvintele gurii sale mai mul decat hrana mea necesara, KJV]. Ebr. chuqqi, literal, "partea mea randuita". S-ar putea sa fie hrana (vezi Genesa 47:22, unde choq e tradus "portie") [in KJV] sau orice altceva randuit, precis. Choq este tradus adesea "randuieli" (Exod 15:25.26; 18:16 etc.) [in KJV] si uneori "lege" (Genesa 47:26; 1 Cronici 16:17; Psalm 94:20; 105:10) [in KJV]. De aceea, unii interpreteaza expresia "mai mult decat [sau mai presus de] propria mea lege" ca insemnand ca el prefera voia lui Dumnezeu si nu propriilor sale inclinatii. Altii adopta exprimarea LXX, "in sanul meu". Asiaticii poarta in san tot ce e pretios sau valoros; daca aceasta este ilustratia intentionata, Iov vrea sa spuna ca cuvintele gurii lui Dumnezeu sunt pentru el cea mai scumpa comoara.
23:13 Dar hotararea Lui este luata, cine i se va impotrivi? Ce-I doreste sufletul, aceea face.
Hotararea Lui este luata. Vezi Iacov 1:17. Iov a inteles lamurit suveranitatea lui Dumnezeu.
23:14 El Isi va implini dar planurile fata de mine, si va mai face si multe altele.
Planurile fata de mine. [Ce mi-este randuit, KJV]. Ebr. chuqqi, literal, "partea mea prescrisa" [KJV]. Compara cu folosire acestui cuvant in v. 12. Faptul ca traducerea din v. 14 cere in mod atat de clar sensul de "randuit" si nu "san" pare sa indreptateasca faptul ca aceeasi traducere sa fie adoptata in ambele versete (vezi la v. 12).
23:15 De aceea tremur inaintea Lui, si cand ma gandesc la lucrul acesta, ma tem de El.
Tremur. Frica lui Iov era pricinuita de suferinta sa si de viitorul lui nesigur. Unul dintre marile scopuri ale mesajului lui Dumnezeu adresat lui Iov (cap. 38-41) era acela de a imprastia frica si nesiguranta. Dumnezeu nu-i lasa pe copiii Lui sub povara fricii.
23:16 Dumnezeu mi-a taiat inima, Cel Atotputernic m-a umplut de groaza.
Mi-a taiat inima. [Imi inmoaie inima, KJV]. Sau "nu va inspaimantati" (vezi Deuteronom 20:3).
23:17 Caci nu intunericul durerii mele ma nimiceste, nici negura in care sunt infasurat.
Intunericul. Ceea ce il zdrobea pe Iov nu era atat de mult suferinta cat gandul ca Dumnezeu, pe care-L iubise si slujise, facuse ca suferinta sa vina asupra lui. El recunoaste intunericul care-l impresoara si se intreaba de ce Dumnezeu nu l-a nimicit inainte de nenorocirea sa sau de ce nu o ia de la el. Iov isi continua plangerile in cap. 24.COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
3-10 Ed 156
10 �
�
CH 300; EV 632; TM 355; 1T 83; 7T 210,274