22:1 Elifaz din Teman a luat cuvantul si a zis:
Elifaz. Partea distinctiva a acestei a treia cuvantare a lui Elifaz este ca el il acuza pe Iov de anumite pacate specifice fata de semenii lui. Desi Elifaz este cel mai bland dintre prietenii lui, in discursul acesta pare sa fie disperat in efortul lui de a-si apara pozitia. El isi incheie cuvantarea, asa cum a incheiat-o si pe prima, cu un apel catre Iov de a-si schimba purtarea pentru ca sa fie eliberat de suferintele sale.
22:2 Poate un om sa aduca vreun folos lui Dumnezeu? Nu; ci inteleptul nu-si foloseste decat lui.
Sa aduca vreun folos. [Sa fie de folos, KJV]. Acest verset cuprinde prima dintre cele patru intrebari care, luate impreuna, au fost privite ca un silogism. Potrivit unei astfel de scheme, primele doua intrebari (v. 2.3) constituie premiza majora; intrebarea a treia (v. 4), premiza minora, iar intrebarea a patra (v. 5), concluzia. In v. 2, Elifaz admite ca un om intelept poate sa-si promoveze propriile interese, dar tagaduieste faptul ca vreun om ar putea aduce un serviciu lui Dumnezeu. El trage concluzia ca Iov Il considera pe Dumnezeu ca fiindu-i dator, o concluzie pe care o crede neindreptatita.
22:3 Daca esti fara prihana, are Cel Atotputernic vreun folos? Si daca traiesti fara vina, ce va castiga El?
Are Cel Atotputernic vreun folos? [E vreo placere pentru Atotputernicul? KJV]. Elifaz face ca Dumnezeu sa apara total impersonal. El afirma ca dreptatea sau desavarsirea omului nu aduce nici placere, nici folos lui Dumnezeu. El pare ca incearca sa arate ca motivele care Il indeamna pe Dumnezeu nu sunt nici egoiste, nici arbitrare. Totusi, straduindu-se sa sustina teoria sa, Elifaz nu reuseste sa faca dreptate caracterului lui Dumnezeu. Psalmistul a avut o conceptie mai corecta despre Dumnezeu (Psalm 147:11; 149:4).
22:4 Pentru evlavia ta te pedepseste El oare, si intra la judecata cu tine?
Pentru evlavia ta? [Din frica de tine?, KJV]. Pasajului acestuia i s-au dat doua interpretari diferite: (1) Elifaz il intreaba pe Iov daca gandeste ca lui Dumnezeu ii e frica de el; (2) Elifaz intreaba: "Pentru temerea ta de El te mustra Dumnezeu?" Urmatoarea intrebare implica un raspuns negativ: "Sigur ca nu! Daca te mustra, aceasta trebuie sa fie pentru ca nu te temi de El. Faptul ca esti mustrat e dovada clara a vinovatiei tale". "Frica" este folosit in intelesul de evlavie: "Fara indoiala Dumnezeu nu trimita suferinta asupra unui om pentru ca este evlavios!"
Judecata. Iov exprimase de nenumarate ori dorinta de a aduce cazul sau direct la Dumnezeu (vezi 13:3). Elifaz considera absurda o astfel de idee.
22:5 Nu-i mare rautatea ta? Si faradelegile tale fara numar?
Nu-i mare rautatea ta? Aceasta e inceputul lui Elifaz la o enumerare a ceea ce considera el a fi pacatele lui Iov.
22:6 Luai fara pricina zaloage de la fratii tai, lasai fara haine pe cei goi.
Luai... zalog. Un "zalog" este ce da debitor unui creditor ca garantie. Pacatul pus aici in seama lui Iov era ca el ceruse astfel de garantii fara motive indreptatite: adica in cazul in care nu exista nici o datorie, in cazul in care datoria era platita sau cand garantia era mult prea mare fata de valoarea datoriei (vezi Neemia 5:2-11). Dupa codul levitic, imbracamintea luata ca zalog trebuia sa fie data inapoi la apusul soarelui (Exod 22:26,27). De asemenea, era interzisa luarea ca zalog a pietrele de rasnita (Deuteronom 24:6). Obtinerea de profituri necinstite de la sarac a fost un pacat obisnuit al omenirii in toate timpurile.
Pacatele de care-l acuza Elifaz pe Iov sunt cele care sunt adesea savarsite de oamenii bogati si influenti. Cele mai multe dintre verbele din v. 6-9 sunt la un timp care sugereaza ideea frecventei, aratand ca Elifaz prezenta pacatele acestea ca un practica obisnuita in viata lui Iov. Unica dovada pe care el o avea ca Iov savarsise aceste pacate era realitatea suferintei lui. Nenorocirea groaznica, dupa filozofia lui Elifaz, indica pacate groaznice.
22:7 Nu dadeai apa omului insetat, nu voiai sa dai paine omului flamand.
Apa. A da apa celui insetat era privit in Orient ca una dintre celea mai elementare indatoriri ale omului fata de semenul sau (Proverbe 25:21). Isaia ii lauda pe locuitorii Temei (cei din neamul lui Elifaz) pentru ca "au dus apa celor ce le era sete, au aprovizionat cu painea lor pe fugari" (Isaia 21:14; KJV).
22:8 Tara era a ta, fiindca erai mai tare, te asezai in ea, fiindca erai cu vaza.
Tare. Literal, "om cu brat". "Bratul" in Scriptura este un simbol al puterii (Psalm 10:15; 89:13; 98:1; Ezechiel 30:21). Unii iau versetul acesta ca o referire intentionata la Iov. Daca aceasta a fost intentia, Elifaz a vrut sa spuna ca Iov ii alungase pe saraci si le ocupase pamantul cu forta. Altii cred ca oamenii "tari" si "cu vaza" s-ar putea referi la prietenii si angajatii lui Iov.
22:9 Dadeai afara pe vaduve cu mainile goale, si bratele orfanilor le frangeai.
Dadeai afara pe vaduve. Oprimarea acestor categorii de oameni este considerata in Scripturi un delict ingrozitor (Deuteronom 27:19; Ieremia 7:6; 22:3). Iov nu putea sa lase o astfel de acuzatie sa treaca fara sa o tagaduiasca (vezi replica lui in 29:13; 31:21.22).
22:10 Pentru aceea esti inconjurat de curse, si te-a apucat groaza dintr-o data.
Pentru aceea. Elifaz nu se foloseste deloc de faptul ca Iov interpretase gresit afirmatiile lui. El trage propriile sale concluzii specifice. Nenorocirile lui Iov, subliniaza Elifaz, sunt rezultatul direct al purtarii urate cu cei slabi si nevoiasi.
Curse. Compara cu amenintarea lui Bildad din cap. 18:8-10 si cu propria recunoastere a lui Iov din 19:6.
Groaza dintr-o data. Vezi 7:14; 13:21.
22:11 Nu vezi dar acest intuneric, aceste ape multe care te napadesc?
Intuneric. Un simbol al confuziei si al nenorocirii (vezi 19:8; 23:17).
Ape. Un simbol biblic obisnuit pentru nenorociri (vezi Iov 27:20; Psalm 42:7; 69:1.2; 124:4.5; Isaia 43:2; Plangeri 3:54).
Versetele 10 si 11 sunt o pasaj de trecere de la acuzatia din partea precedenta la avertizarea care urmeaza.
22:12 Nu este Dumnezeu sus in ceruri? Priveste varful stelelor, ce inalt este!
Sus in ceruri. Elifaz atrage atentia la transcendenta si atotputernicia lui Dumnezeu. Aceasta este doar o repetare a argumentului des amintit al prietenilor lui Iov. Ei au pus un accent puternic asupra suveranitatii lui Dumnezeu. Pana la un anumit punct, multe din afirmatiile lor au fost corecte, dar ulterior, Insusi Dumnezeul pe care ei Il descrisesera in cuvinte atat de inaltatoare i-a mustrat cu privire la ceea ce ei au spus (42:7). Afirmarea lucrurilor abstracte nu e suficienta. Este absolut necesara aplicarea corecta a acestor fapte. In cap. 21, Iov si-a sprijinit cauza pe fapte ce puteau fi observate si care erau de netagaduit. In loc sa raspunda la aceste realitati, Elifaz ii reproseaza lui Iov ca neaga providenta divina, si cauta sa puna in umbra ceea ce face Dumnezeu in realitate, atragand atentia asupra a ceea ce e capabil El sa faca.
Multi, incepand din vremea lui Elifaz, au cazut intr-o greseala asemanatoare. Ceea ce Dumnezeu alege sa faca este mult mai important decat ceea ce este capabil sa faca teoretic vorbind. Iov cauta sa-L inteleaga pe Dumnezeu, in timp ce Elifaz cauta doar sa-L apere. Ca rezultat final, cel care cauta sa clarifice tainele metodelor Sale Il apara pe Dumnezeu si nu cel se multumeste cu simple enunturi de supunere. Fara indoiala ca mintea omeneasca nu poate patrunde toate caile lui Dumnezeu, dar ceea ce poate fi inteles cu privire la El ar trebui sa fie cercetat cu sarguinta.
E doar drept si potrivit sa ne folosim energiile cele mai alese pentru a intelege ceea ce a gasit Dumnezeu de bine sa descopere cu privire la felul Lui de purtare cu fapturile Sale. Faptul ca a gasit potrivit sa puna la indemana anumite informatii este o dovada ca El intentioneaza ca acestea sa fie cunoscute. Omul porneste pe un drum plin de primejdii cand se incumeta sa inteleaga ceea ce Dumnezeu n-a gasit de cuviinta sa descopere. Aici multi au gresit drumul si sufletul lor a naufragiat. De aceea, sa fim multumiti cu ceea ce Dumnezeu a considerat de cuviinta sa descopere, dar sa fim sarguinciosi in eforturile noastre de a intelege ceea ce mintea noastra marginita poate sa inteleaga.
22:13 Si tu zici: Ce stie Dumnezeu? Poate sa judece El prin intunericul de nori?
Intunericul de nori. In v. 13.14, Elifaz pune cuvinte in contul lui Iov. El n-a pricepe cum putea Iov sa-si sustina parerile fara sa tagaduiasca faptul ca Dumnezeu cunoaste starile de lucruri de pe pamant (vezi Psalm 10:11; 73:11; 94:7; Isaia 29:15; Ezechiel 8:12). Iov e acuzat ca crede ca Dumnezeu n-ar putea sa vada prin intunericul de nori care-L inconjoara (vezi Psalm 18:11; 97:2).
22:14 Il infasoara norii, nu vede nimic, bolta cereasca abia daca o strabate!
Bolta cereasca abia daca o strabate. [Merge in circuitul cerului, KJV]. Ebr. chug, "cerc", ca in Isaia 40:22.
22:15 Ce! vrei s-apuci pe calea straveche, pe care au urmat-o cei nelegiuiti,
Vrei sa apuci pe calea straveche? [Ai marcat tu calea cea veche?, KJV]. Literal, "vrei sa umbli pe calea cea veche?" Elifaz presupune ca Iov intentioneaza sa-si lege soarta de cei a caror nelegiuire prospera a descris-o in capitolul precedent (v. 7-15). Unii cred ca e o referire la antediluvieni (22:16).
22:16 care au fost luati inainte de vreme, si au tinut cat tine un parau care se scurge?
Un parau. Elifaz accentueaza nesiguranta celui nelegiuit.
22:17 Ei ziceau lui Dumnezeu: Pleaca de la noi! Ce ne poate face Cel Atotputernic?
Pleaca de la noi. Iov pusese aceasta vorba in seama nelegiuitului care prospera (21:14.15). Ne. [Le, KJV]. LXX si Siriaca traduc aici, "noua" transformand astfel propozitia intr-o noua dovada de aroganta.
22:18 Si totusi Dumnezeu le umpluse casele de bunatati. Departe de mine sfatul celor rai!
Le umpluse casele. Poate ca expresia se doreste a fi ironica: "Vrei sa zici ca El le-a umplut casele cu bunatati?" Sau poate ca Elifaz incearca sa exprime ceea ce lui i se pare a fi contrastul dintre pedeapsa imediata ce se abate asupra celor nelegiuiti si perioada lunga de prosperitate care
o preceda si care le da aparenta ca vor fi scutiti de pedeapsa. In cap. 21, Iov scoate in evidenta prosperitatea celui nelegiuit. Elifaz scoate in evidenta nimicirea lor sigura.
Sfatul. Ultimul rand din versetul 18 face sa rasune din nou, asemenea unui ecou, afirmatia lui Iov din 21:16. Iov folosise expresia aceasta dupa ce ii descrisese pe pacatosii care infloresc. Dupa ce a descris la fel pe cei nelegiuiti, in randul carora se pare ca-l plaseaza si pe Iov, Elifaz repeta expresia printr-o afirmare a evlaviei sale.
22:19 Cei fara prihana vor fi martori ai caderii lor si se vor bucura, cel nevinovat va rade de ei
Se vor bucura. Cei drepti sunt descrisi ca bucurandu-se de nimicirea nelegiuitilor. Daca aceasta e o reactie corespunzatoare, de ce nu se bucura prietenii lui Iov ca Dumnezeu alege sa pedepseasca pe cineva atat de pacatos, asa cum presupuneau ei ca este Iov?
Exista un sens indreptatit in care oamenii buni se pot bucura de pedepsirea nelegiuitilor. Ei nu se bucura ca pacatul a fost comis. De asemenea, nu se bucura de incidentul nenorocit a pedepsirii. Ei se bucura de faptul ca raul este starpit si ca in cele din urma binele va invinge.
22:20 si va zice: Iata pe potrivnicii nostri nimiciti! Iata-le bogatiile arse de foc!
Protivnicii. [Bogatia noastra, KJV]. Ebr. qimanu, literal "ridicarea noastra". Unii traduc "potrivnicii nostri". Ei considera versetul o afirmatie a celor "fara prihana" din versetul precedent si-i fac sa declare: "Sigur aceia care s-au ridicat impotriva noastra sunt nimiciti". Traducerea "bogatia" adopta LXX.
Foc. Un alt simbol al nimiciri nelegiuitilor.
22:21 Imprieteneste-te dar cu Dumnezeu, si vei avea pace; te vei bucura astfel iarasi de fericire.
Imprieteneste-te.[Fa cunostinta, KJV]. Versetul acesta este inceputul apelului lui Elifaz adresat lui Iov de a-si indrepta caile. Elifaz ia ca de la sine inteles faptul ca Iov e pacatos, care nu este deloc impacat si impacat cu Dumnezeu. Apelul este foarte frumos, dar e gresit aplicat.
Pace. Vezi Romani 5:1.
Fericire. [Binele, KJV]. O analiza a "fericirii" "binelui", care vine din comuniunea cu Dumnezeu arata ca inseamna urmatoarele: (1) iertarea de pacat; (2) asigurarea mantuirii; (3) pacea constiintei; (4) biruinta asupra pacatului; (5) sprijin la necaz; (6) bucuria slujirii; (7) cetatenia in imparatia slavei.
22:22 Primeste invatatura din gura Lui, si pune-ti la inima cuvintele Lui.
Invatatura. [Legea. KJV]. Ebr. torah. Aceasta este singura aparitie a acestui cuvant in cartea lui Iov. Torah inseamna in general "invatatura". Ca parte a experientei locuirii cu Dumnezeu este primirea invataturii lui si pretuirea cuvintelor Lui.
22:23 Vei fi asezat iarasi la locul tau, daca te vei intoarce la Cel Atotputernic, daca departezi faradelegea din cortul tau.
Asezat iarasi. Aceasta pare sa fie o fagaduinta de zidire si asezare din nou, conditionate de reintoarcerea la Dumnezeu. Unii adopta modul exprimare al LXX si traduc prima parte a frazei: "Daca te vei intoarce si te vei smeri inaintea Domnului".
Cortul tau. Compara cu cap. 11:4, unde Tofar a sugerat ca in corturile lui Iov existau castiguri obtinute pe nedrept.
22:24 Arunca dar aurul in tarana, arunca aurul din Ofir in prundul paraielor!
Arunca dar aurul in tarana. [Atunci vei gramadi aur ca tarana, KJV]. Fie o descriere a binecuvantarilor de care Elifaz credea ca va fi urmata pocainta lui Iov, fie ca aurul era mai putin important - ca ceva ce putea fi aruncat in tarana - in comparatie cu Cel Atotputernic.
22:25 Si atunci Cel Atotputernic va fi aurul tau, argintul tau, bogatia ta.
Aurul tau. [Apararea ta. KJV]. Ebr. beser, cuvantul tradus "aur" in v, 24. Cuvantul mai inseamna "fortareata", dar intrucat este atat de strans legat cu gandul precedent, e mai natural sa fie tradus "aur". Afirmatia ar suna atunci: "Cel Atotputernic sa fie aurul tau si argintul tau pretios". Compara cu raspunsul lui Iov din capitolul 31:24-25.
22:26 Atunci Cel Atotputernic va fi desfatarea ta, si iti vei ridica fata spre Dumnezeu.
Va fi desfatarea ta. In loc sa se planga de Dumnezeu o astfel de comuniune va aduce fericire si incredere. Compara cu plangerile lui Iov cu privire la Dumnezeu din cap.7:17-20; 9:17.34; 10:15-17; 13:21; 14:6-13.
22:27 Il vei ruga, si te va asculta, si iti vei putea implini juruintele.
Te va asculta. Iov simte ca intre el si Dumnezeu e o prapastie ciudata. In vremurile trecute, el se ruga si Dumnezeu il asculta. Acum Dumnezeu pare sa fie foarte departe. Elifaz fagaduieste ca vechea legatura stransa va fi refacuta daca Iov se pocaieste.
22:28 Pe ce vei pune mana iti va izbuti, pe cararile tale va straluci lumina.
Verset ce nu a fost comentat.
22:29 Vina smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajuta pe cel cu ochii plecati.
Smerirea. Vezi Matei 23:12.
22:30 El va izbavi chiar si pe cel vinovat, care isi va datora scaparea curatiei mainilor tale.
El va izbavi chiar si pe cel vinovat.[El va izbavi insula celui inocent, KJV]. Ebr. 'i, ]nseamn[ uneori "insula". Este si o particula negativa. Dand lui 'i functia negativa, rezulta traducerea: "El izbaveste pe neinocent". Intelesul pare sa fie ca Dumnezeu va izbavi la cererea lui Iov chiar si pe cel vinovat.
LXX prefera un inteles cu totul diferit: "El va elibera pe cel inocent". Potrivit cu aceasta, Elifaz afirma simplu una din fagaduintele fundamentale, si anume ca Dumnezeu da prosperitate celui drept.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 12 �
MH 434
21 �
�
AA 126; Ed 14; MB 188; ML 336; 5T 742
21.22 �
ML 28
25-29 �
MH 410