21:1 Iov a luat cuvantul si a zis:
Iov a zis. Aici incepe al treilea ciclu de cuvantari (cap. 21-31), care cuprind trei ale lui Iov, una a lui Elifaz si una a lui Bildad. Tofar nu lipseste din acest ciclu.
21:2 Ascultati, ascultati cuvintele mele, dati-mi macar aceasta mangaiere.
Mangaiere. Elifaz rostise propriile sale cuvinte ca mangaiere a lui Dumnezeu (cap. 15,11). Iov cauta aici mangaiere in privilegiul de a fi ascultat. Deseori exista mai multa terapie a sufletului atunci cand esti ascultat decat atunci cand ti se vorbeste.
21:3 Lasati-ma sa vorbesc, va rog; si, dupa ce voi vorbi, veti putea sa va bateti joc.
Lasati-ma. [Ingaduiti-ma, KJV]. Adica permiteti-mi. Exista un accent pe "eu" [in rom., suinteles] din primul vers. Iov pare sa dea de inteles ca opozantii sai nu ii dau o parte egala ca sa vorbeasca, o acuzatie care nu prea poate fi justificata. De la inceperea dialogului, Iov a avut mai multe de spus decat mangaietorii lui.
Sa va bateti joc. Aceasta declaratie ar putea fi adresata expres lui Tofar, al carui ultim discurs l-a indurerat in mod special si care, dupa replica pe care o da acum Iov, nu a mai avut nimic de spus.
21:4 Oare impotriva unui om se indreapta plangerea mea? Si pentru ce n-as fi nerabdator?
Plangerea mea. Iov da de inteles ca se plange de ceva care o cauza supranaturala.
N-as fi nerabdator. Avand in vedere ca Dumnezeu este Cel care il pedepseste, de ce nu ar trebui sa fie ingrijorat?
21:5 Priviti-ma, mirati-va, si puneti mana la gura.
Mirati-va. Iov este pe punctul sa sustina ca cei nelegiuiti au o viata lunga, linistita si prospera. Stiind ca aceasta idee revolutionara va trezi groaza si indignare in ascultatorii sai, el ii pregateste dinainte.
21:6 Cand ma gandesc, ma inspaimant, si un tremur imi apuca tot trupul:
Ma inspaimant. Iov insusi este infiorat cand se gandeste ce implicatii vor avea cele spuse de el. Este o problema serioasa sa dai glas unei teorii care nu este in armonie cu gandirea contemporanilor.
21:7 Pentru ce traiesc cei rai? Pentru ce ii vezi imbatranind si sporind in putere?
Pentru ce? Versetele anterioare descopera ca Iov nu pune intrebarea de dragul argumentarii. El este cu adevarat preocupat. El observa succesul si bunastarea celor nelegiuiti. Spre deosebire de prietenii lui, el este dispus sa accepte acest fenomen ciudat. Dar chiar daca il accepta, recunoaste ca nu se poate impaca cu aceasta idee. Iov nu este singurul care a cautat raspuns la aceasta intrebare uluitoare.
Imbatranind. Tofar a sustinut ca biruinta nelegiuitilor este scurta (cap. 20,5). Cu o putere de intelegere mai mare, Iov vede ca succesul celor nelegiuiti poate continua toata viata.
21:8 Samanta lor se intareste cu ei si in fata lor, odraslele lor propasesc sub ochii lor.
Samanta lui se intareste. Prietenii lui Iov sustinusera ca fiii celor nelegiuiti sunt nimiciti (cap. 18,19). Iov contesta pozitia aceasta.
21:9 In casele lor domneste pacea, fara umbra de frica; nuiaua lui Dumnezeu nu vine sa-i loveasca.
Fara umbra de frica. Prietenii lui Iov sustinusera exact contrariul (cap.15:21-24; 20:27.28).
21:10 Taurii lor sunt plini de vlaga si prasitori, juncanele lor zamislesc si nu leapada.
Verset ce nu a fost comentat.
21:11 Isi lasa copiii sa se imprastie ca niste oi, si copiii se zbenguie in jurul lor.
Copiii se zbenguiesc. Un tablou a fericirii si prosperitatii neumbrite de griji.
21:12 Canta cu sunet de toba si de harfa, se desfata cu sunete de caval.
Toba. E vorba de dairea. Harfa, de fapt lira, era un instrument simplu constand dintr-un cadran de lemn de-a curmezisul caruia erau intinse de la patru pana la sapte coarde. Cavalul era un simplu fluier din trestie. Instrumentele acestea par sa reprezinte originalul celor trei tipuri de instrumente muzicale: de percutie, cu coarde si de suflat. Pentru informatii suplimentare despre instrumentele muzicale, vezi p. 29-42.
21:13 Isi petrec zilele in fericire, si se pogoara intr-o clipa in locuinta mortilor.
Intr-o clipa. Nelegiuitii isi traiesc viata prospera si lipsita de griji si mor fara sa sufere de boli grele. Nu trebuie sa intelegem ca Iov a vrut sa spuna ca aceasta este totdeauna experienta celor nelegiuiti. Dar el observase destul de mult existenta oamenilor ca sa stie ca asa se intampla de cele mai multe ori. Tabloul acesta al vietii se deosebeste mult de cel al prietenilor sai, care isi inchipuiau ca cei nelegiuiti sufera fara deosebire chinurile constiintei (cap.15:20), ale lipsei copiilor (cap.18:19) si ale mortii tragice (20:24).
21:14 Si totusi ziceau lui Dumnezeu: Pleaca de la noi. Nu voim sa cunoastem caile Tale.
Pleaca de la noi. Afirmatiile de aici exprima teoria necredintei din toate epocile. Omul multumit de sine nu simte deloc nevoie de Dumnezeu. El nu doreste sa cunoasca caile Lui. Nu recunoaste autoritatea Celui Atotputernic. Nu il intereseaza nimic din ceea nu-i promite un castig imediat pentru sine.
21:15 Ce este Cel Atotputernic, ca sa-I slujim? Ce vom castiga daca-I vom inalta rugaciuni?
Verset ce nu a fost comentat.
21:16 Ce! nu sunt ei in stapanirea fericirii? Departe de mine sfatul celor rai!
In stapanirea fericirii. [Binele lor in mana lor, KJV]. Unii redau aceasta propozitie ca o intrebare: "Nu e binele lor in mana lor?"
Sfatul. Expresia poate fi tradusa: "Fie sfatul celor nelegiuiti departe de mine". Satana il acuzase pe Iov ca-I slujeste lui Dumnezeu de dragul unei rasplatiri trecatoare. Iov a dovedit ca aceasta acuzatie era falsa, agatandu-se de Dumnezeu chiar daca nu putea intelege caile Lui. Acum merge mai departe si refuza intovarasirea cu cei nelegiuiti, desi recunoaste ca lor le merge mai bine si lui nu.
21:17 dar de multe ori se intampla sa li se stinga candela, sa vina saracia peste ei, sa le dea si lor Dumnezeu partea lor de dureri in mania Lui,
De multe ori. Bildad spusese: "Da, lumina celui rau se va stinge" (18:5). Iov intreaba acum: de cate ori se intampla lucrul acesta in realitate?
Sa le dea si lor Dumnezeu partea lor de dureri. Propozitia acesta ar trebui sa apara ca o intrebare paralela cu primele doua propozitii ale versetului. Ideea ar fi atunci: "Cat de des imparte Dumnezeu dureri in mania Lui?"
21:18 sa fie ca paiul luat de vant, ca pleava luata de vartej?
Paiul. Acest verset ar trebui probabil sa faca parte din seria de intrebari inceputa in versetul anterior si sa zica: "Cat de adesea sunt ei ca paiul?"
21:19 Veti zice ca pentru fiii Sai pastreaza Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui sa-l pedepseasca Dumnezeu, ca sa simta;
Pentru fiii Sai. Iov pare sa presupuna ca impotrivitorii lui ar putea aduce obiectia urmatoare la argumentele lui: "Dumnezeu, ziceti voi, pedepseste pe nelegiuit pedepsind pe copiii Sai".
Pe nelegiuit ar trebui sa-l pedepseasca. [El il rasplateste si el va sti, KJV]. Aceasta parte a versetului pare sa fie replica lui Iov: "sa le rasplateasca, ca sa stie." (RSV). Iov doreste ca pacatosii in persoana si nu copii lor sa simta apasarea propriilor fapte nelegiuite.
21:20 el ar trebui sa-si vada nimicirea, el ar trebui sa bea mania Celui Atotputernic.
El ar trebui sa-si vada. [Ochii lui vor vedea, KJV]. Versetul acesta continua ideea din versetul anterior si ar trebui sa zica : "Sa vada ochii lor proprii". Iov observase ca sunt pacatosi care mor prosperi si aparent realizati, dar el doreste ca lucrurile sa nu stea astfel. El e inclinat sa doreasca ca prietenii lui sa aiba dreptate in staruinta lor ca nelegiuirea e rasplatita in viata aceasta, dar experienta il invatase ca ei nu intelegeau corect.
Mania. "Sa bea" (Deuteronom 32:33; Isaia 51:17.22; Ieremia 25:15; Apocalipsa 14:8).
21:21 Caci, ce-i pasa lui ce va fi de casa lui dupa el, cand numarul lunilor i s-a implinit?
Casa lui. Prietenii lui Iov par sa fi sustinut ideea ca fiii celor nelegiuiti urmau sa fie pedepsiti (vezi v. 19). Iov raspunde ca nelegiuitii ar trebui sa sufere pentru propriile lor pacate, deoarece, de fapt, cat le pasa nelegiuitilor ce se intampla familiilor lor dupa ce mor? Vezi Ezechiel 18:1-23.
21:22 Oare pe Dumnezeu Il vom invata minte, pe El, care carmuieste duhurile ceresti?
Pe Dumnezeu Il vom invata minte? Iov atrage atentia asupra neputintei de a patrunde caile lui Dumnezeu si recunoaste ca este inutil ca omul sa incerce sa patrunda adancurile cailor lui Dumnezeu sau sa-I schimbe caile. Acesta este un sentiment profund.
21:23 Unul moare in mijlocul propasirii, pacii si fericirii,
Omul moare. Iov accentueaza din nou faptul clar ca nu exista o regula vrednica de incredere prin care sa se explice suferinta sau lipsa ei.
21:24 cu coapsele incarcate de grasime, si maduva oaselor plina de suc.
Coapsele. [Piepturile, KJV]. Ebr. 'atinim, doar aici in Vechiul Testament. Sensul e nesigur. In ebraica moderna, 'atan inseamna "a pune in", ca de pilda maslinele intr-un vas. De aici, unii deriva intelesul de "galeti" (vezi note KJV). LXX traduce cu "launtrul", Siriaca cu "laturile", adica "flancurile". RSV traduce: "trupul lui plin de grasime". Indiferent care ar fi traducerea corecta, ilustratia denota o prosperitate evidenta.
21:25 Altul moare, cu amaraciunea in suflet, fara sa se fi bucurat de vreo fericire,
Cu amaraciunea. In contrast cu prosperitatea unora, altii mor in amaraciune dupa o viata de chin. Iov nu incearca sa explice aceasta anomalie a vietii.
21:26 si amandoi adorm in tarana, amandoi sunt mancati de viermi.
Amandoi. [La fel, KJV]. In moarte conditia lor este identica (vezi la cap. 3:20).
21:27 Stiu eu bine care sunt gandurile voastre, ce judecati nedrepte rostiti asupra mea.
Judecatile nedrepte. [Nascociri pe care gresit le puneti pe seama mea, KJV]. Iov isi da seama ca prietenii sai cred ca el este foarte pacatos. El stie ca nu se bucura de intelegerea lor.
21:28 Voi ziceti: Unde este casa apasatorului? Unde este cortul in care locuiau nelegiuitii?
Casa. Prietenii lui Iov sustinusera ca pacatosul si casa lui vor fi nimiciti (8:15.22; 15:34; 18:15.21). Ei erau neclintiti in teoria lor. Concluziile lor erau intemeiate din cauza punctului lor de vedere, deoarece ei judecau ca oricine intampina un necaz trebuia sa fie un nelegiuit.
21:29 Dar ce! n-ati intrebat pe calatori, si nu stiti ce istorisesc ei?
Pe calatori. Iov le cere prietenilor sai sa intrebe pe calatorii care au observat viata multor oameni din multe tari si sa vada daca ei sunt sau nu de acord cu el. Iov era sigur ca observatia unor astfel de oameni va dovedi ca multi oameni buni sufera si multi nelegiuiti propasesc.
21:30 Cum in ziua nenorocirii, cel rau este crutat, si in ziua maniei, el scapa.
Cel rau este crutat. [Este pastrat, KJV]. Ebr. yechaśek de la chařac, "a retine" (vezi Genesa 20:6; 22:12.16) [KJV), ["a retine", "a cruta", trd. Cornil.]. Cuvantul este uneori tradus "a cruta" (vezi 2 Regi 5:20; Psalm 78:50). Propozitia pare sa insemne ca nelegiuitii sunt scutiti de necazuri in aceasta viata in vederea judecatii viitoare, cand isi vor primi pedeapsa. Observatia aceasta este in armonie cu afirmatia lu1 Petru (2 Petru 2:9).
In ziua maniei, el scapa. [Vor fi adusi afara la ziua maniei, KJV]. Unii traduc aceasta: "in ziua nimicirii". Ei traduc "la ziua maniei": "in ziua maniei". Aceasta se face cu o oarecare fortare a intelesului prepozitiei ebraice le, care inseamna de fapt "la" sau "pentru". Schimbarea e facuta in efortul de a aduce afirmatiile acestui verset in armonie cu contextul, deoarece se considera ca Iov continua sa sublinieze faptul ca nelegiuitii scapa de necaz.
21:31 Cine il mustra in fata pentru purtarea lui? Cine ii rasplateste tot ce a facut?
Cine il mustra? Cata vreme nelegiuitul e in putere, nimeni nu indrazneste sa-l osandeasca pe fata sau sa-l pedepseasca pentru nelegiuirea lui.
21:32 Este dus la groapa, si i se pune o straja la mormant.
Este dus. [Totusi va fi dus, KJV]. Cuvantul tradus "dus" inseamna "a conduce", "a purta" ca intr-o procesiune. Ideea pare sa fie ca nelegiuitul moare in onoare si este condus in procesiune la mormantul sau.
21:33 Bulgarii din vale ii sunt mai usori, caci toti oamenii merg dupa el, si o multime ii merge inainte.
Sunt mai usor. [Ii vor fi dulci, KJV]. un mod de exprimare care nu trebuie inteles ca sustine starea constienta in moarte (vezi Psalm 146:4).
O multime. De la crima lui Cain portile mormantului s-au deschis si s-au inchis intr-un ritm nesfarsit. Au fost doar doua exceptii, Enoh si Ilie. Femeia cu coasa - moartea - va continua sa-si ia partea pana cand, in final, moartea va fi "inghitita de biruinta" (1 Corinteni 15:54).
21:34 Pentru ce dar imi dati mangaieri desarte? Ce mai ramane din raspunsurile voastre decat viclenie?
Desarte. Teoria voastra e gresita, spune Iov prietenilor sai. Ideea voastra despre rasplatirea divina in viata aceasta nu e sustinuta de realitatile experientei omenesti. Nu exista mangaiere in ceea ce spuneti voi, deoarece voi nu rostiti adevarul. Acest capitol ar putea fi intitulat biruinta lui Iov asupra impotrivitorilor sai. El nu e atat de irascibil ca la inceput. Afirmatiile lui sunt mai putin personale si mai profunde. Cuvantarea aceasta se deosebeste prin seriozitate, incredere si respect.