Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Iov

Iov, 14


14:1 Omul nascut din femeie, are viata scurta, dar plina de necazuri.

Viata scurta. [De putine zile, KJV]. Literal, "scurt de zile" (vezi Psalmi 90:10; Genesa 47:9).

Plina de necazuri. Acest text repetat deseori introduce un pasaj graitor despre slabiciunea si fragilitatea omului.



14:2 Se naste si e taiat ca o floare; fuge si piere ca o umbra.

O floare. Scriitori biblici aseamana adesea viata cu o floare sau cu iarba (vezi Psalmi 37:2; 90:5.6; 103:15; Isaia 40:6; Iacob 1:10.11; 1 Petru 1:24).

"Iata ce-i omul: azi odrasleste

Dulci frunze ale nadejdii; maine-nfloreste

Si poarta-ale cinstirii mii cununi;

A treia zi vine-un inghet, omorator inghet,

Si - cand se crede, tihnitul om, mai sigur,

Marirea lui la culme, - mor radacinile,

Si atunci el cade." - Shakespeare.

O umbra. Nimic nu e mai lipsit de substanta ca umbra (vezi 1Cronici 29:15; Psalmi 102:11; 144:4; Eclesiastul 6:12).



14:3 Si asupra lui ai Tu ochiul deschis! Si pe mine ma tragi la judecata cu Tine!

Ochiul deschis. [Iti deschizi ochiul, KJV]. Adica "cercetezi atent o fiinta atat de neinsemnata cu scopul de a o pedepsi?"

Ma tragi la judecata. Adica sa fie chemat la judecata cineva atat de slab inaintea Cuiva atat de puternic?



14:4 Cum ar putea sa iasa dintr-o fiinta necurata un om curat? Nu poate sa iasa nici unul.

Dintr-o fiinta necurata. Iov isi recunoaste greselile, dar intreaba: "Cum poate cineva sa se astepte ca eu sa fiu fara greseala? Fac parte dintr-un neam de pacatosi. Atunci de ce ma urmareste Dumnezeu cu atata inversunare?"



14:5 Daca zilele lui sunt hotarate, daca i-ai numarat lunile, daca i-ai insemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,

Zilele lui sunt hotarate. Scopul textului e de a arata slabiciunea omului. Viata lui e marginita. In cativa ani trece.



14:6 intoarce-Ti macar privirile de la el, si da-i ragaz, sa aiba macar bucuria pe care o are simbriasul la sfarsitul zilei.

Intoarce-Ti...privirile de le el. Iov staruie pe langa Dumnezeu sa inceteze de a-l mai urmari atat de aproape, ca sa aiba un scurt ragaz sa rasufle inainte de a pleca de pe pamant. Ragaz. Literal, "incetare". Ideea nu este aceea de odihna, ci ca Dumnezeu sa nu-l mai supuna suferintei. Iov dorea ca Dumnezeu sa-l lase in pace (cap. 10:20). Simbriasul. Simbriasul se bucura cu adevarat de ziua lui atunci cand umbrele serii aduc cu ele odihna pe care o doreste si plata pe care a castigat-o. Tot astfel, Iov isi doreste multumirea pe care

o va aduce sfarsitul trudei si al intristarii sale.



14:7 Un copac, si tot are nadejde: caci cand este taiat, odrasleste din nou, si iar da lastari.

Un copac. Iov vazuse copaci taiati si-i vazuse cum odraslesc din nou si cresc la fel de mult ca inainte. Dar un om nu are nici nadejdea pe care o are un copac.



14:8 Cand i-a imbatranit radacina in pamant, cand ii piere trunchiul in tarana,

Verset ce nu a fost comentat.

14:9 inverzeste iarasi de mirosul apei, si da ramuri de parca ar fi sadit din nou.

Apei. Cand cade pe neasteptate, ploaia trezeste la viata radacina aparent moarta, care odrasleste din nou ramuri.



14:10 Dar omul cand moare, ramane intins; omul, cand isi da sufletul, unde mai este?

Omul. Ebr. geber, "razboinic", "om tare".

Isi da sufletul. Literal, "moare" sau "isi da duhul" (vezi la cap. 3:11).

Unde mai este? Iov nu reuseste sa patrunda viitorul. Amanuntele unei invieri a corpului n-au fost clar dezvaluite decat pe timpul lui Hristos (vez1 Ioan 5:28.29; 1 Corinteni 15:12-56; 1 Tesaloniceni 4:13-18; 2 Timotei 1:10).



14:11 Cum pier apele din lacuri, si cum seaca si se usuca raurile,

Pier apele. Scena se schimba. Omul nu este ca un copac care ar putea odrasli din nou, ci ca un lac sau ca un rau care seaca si dispare. Efectele mortii par irevocabile, ca si cerurile neschimbatoare.



14:12 asa se culca si omul si nu se mai scoala; cat vor fi cerurile, nu se mai desteapta, si nu se mai scoala din somnul lui.

Verset ce nu a fost comentat.

14:13 Ah! de m-ai ascunde in locuinta mortilor, de m-ai acoperi pana-Ti va trece mania, si de mi-ai randui o vreme cand Iti vei aduce iarasi aminte de mine!

Locuinta mortilor. [Mormant, KJV]. Ebr. she'ol. Somnul fara vise al mortii nu era un subiect inspaimantator pentru Iov. In starea in care se afla, el i-ar fi zis "bun venit". Ea ar fi fost un adapost de mania lui Dumnezeu. Vezi la Proverbe 15:11.

De mi-ai randui o vreme. Acesta este momentul crucial al pasajului. Iov exprima dorinta ca dincolo de somnul mortii, intr-o vreme cand mania divina va fi trecut, Dumnezeu sa-Si aduca aminte de el. Mintea omului nu poate fi multumita cu gandul desfiintarii inevitabile. Un asemenea gand duce la concluzia ca viata e fara rost.



14:14 Daca omul odata mort ar putea sa mai invie, as mai trage nadejde in tot timpul suferintelor mele, pana mi se va schimba starea in care ma gasesc.

Sa mai invie? [Va mai trai el din nou? KJV]. Iov pare sa-si incordeze privirea catre orizonturile de dincolo de viata aceasta. El nu vedea turnurile acelei cetati indepartate a vietii perpetue atat de clar ca scriitorii Noului Testament, dar vedea indeajuns ca sa-i inspire nadejde.

Tot timpul suferintei mele. [Timpul randuit mie, KJV]. Literal, "razboirii mele". Limbajul pare sa fie imprumutat din viata unui ostean. Razboinicul lupta pana cand e lasat la vatra.



14:15 Atunci m-ai chema, si Ti-as raspunde, si Ti-ar fi dor de faptura mainilor Tale.

M-ai chema. O descriere a invierii. Dupa cum cel ce doarme e chemat sa se trezeasca dimineata, tot asa Iov are increderea ca intr-o zi va fi chemat la o viata noua. Ti-ar fi dor. [Vei avea o dorinta, KJV]. Sau "ai dori [dupa]". Iov crede ca Dumnezeu nu va uita lucrarea mainilor Sale. Acesta e temeiul conform caruia asteapta invierea si nemurirea.



14:16 Dar astazi imi numeri pasii, ai ochiul asupra pacatelor mele;

Numeri pasii. Iov intrezarise o zi cand Dumnezeu Isi va aduce aminte de el cu indurare. Dar viziunea piere si Iov vede din nou suferinta sa prezenta si pe Dumnezeu cercetandu-i cu atentie viata.



14:17 calcarile mele de lege sunt pecetluite intr-un manunchi, si nascocesti faradelegi in sarcina mea.

Pecetluite. Asa cum un casier isi numara banii, ii coase intr-o punga si pune un sigiliu pe ea indicand suma, tot asa Dumnezeu tine socoteala de fiecare pacat al lui Iov.

Unii interpreteaza v. 16.17 ca o descriere nu a supravegherii lui Dumnezeu, ci a fagaduintei

Lui de iertare si traduc versetele acestea in felul urmator:

"Caci atunci Tu ai numara pasii mei,

nu ai veghea asupra pacatului meu;

faradelegile mele ar fi pecetluite intr-o punga,

si tu ai acoperi nelegiuirea mea."



14:18 Cum se prabuseste muntele si piere, cum piere stanca din locul ei,

Piere. Odata cu versetul acesta incepe ultima strofa a cuvantarii lui Iov. Iov isi exprimase nadejdea - chiar daca vedea in chip intunecos ca intr-o oglinda (vezi 1 Corinteni 13:12). Acum Il acuza pe Dumnezeu ca il trateaza astfel in viata aceasta incat piere orice urma de nadejde. Tragediile vietii sunt asemenea unui munte care cade si a unei stanci care se prabuseste.



14:19 cum este mancata piatra de ape, si cum este luat pamantul de rau: asa nimicesti Tu nadejdea omului.

Nimicesti Tu nadejdea. Asa cum stancile care se prabusesc si raurile infuriate distrug pamantul, tot asa nenorocirile vietii, pe care Iov le atribuie lui Dumnezeu, nimicesc nadejdea din om.



14:20 Il urmaresti intr-una, si se duce; Ii schimonosesti fata, si apoi ii dai drumul.

Intr-una. Adica fara incetare. Suferinta neincetata aduce in final moartea.



14:21 De ajung fiii lui la cinste, el nu stie nimic; de sunt injositi, habar n-are.

Fiii lui. Textul acesta este o dovada evidenta ca Iov considera moartea ca un somn (vezi la Ioan 11:11).



14:22 Numai pentru el simte durere in trupul lui, numai pentru el simte intristare in sufletul lui.

Simte durere. Prin personificare poetica se spune ca trupul are dureri in mormant si despre suflet se spune ca se intristeaza. Acesta e un tablou viu al ravagiilor mortii. Pasajul acesta nu trebuie sa fie interpretat ca insemnand ca mortii simt ceva. In limbaj poetic adesea se atribuie inteligenta, personalitate si sentimente obiectelor sau conceptiilor lipsite de aceste atribute (vezi Judecatori 9:8-15).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 2 �

PP 754

4 �



DA 172; FE 173; MH 443; SC 20; 8T 306

10-12 �

GC 550

13 �



Ed 155

14 �



6T 230

21 �



GC 550