1:20 Atunci Iov s-a sculat, si-a sfasiat mantaua, si si-a tuns capul. Apoi, aruncandu-se la pamant, s-a inchinat,
Si-a sfasiat mantaua. Gestul obisnuit al durerii (vezi Genesa 37:29.34; 44:13; 1Regi 21:27; Isaia 15:2; Ieremia 47:5).
S-a inchinat. Ebr. shachah, "a se pleca pana la pamant", "a se prosterna". Iov ar fi putut sa-i blesteme pe sabeeni si pe haldeeni. El ar fi putut sa blesteme focul si vantul. Ar fi putut sa-L blesteme pe Dumnezeu care a ingaduit asemenea catastrofe. El insa "s-a inchinat". Compara cu experienta lui David, care dupa moartea fiului sau "s-a dus in casa Domnului si s-a inchinat" (2 Samuel 12:20).