7:31 Au zidit si locuri inalte la Tofet, in valea Ben-Hinom, ca sa-si arda in foc pe fiii si fiicele lor: lucru pe care Eu nu-l poruncisem, si nici nu-Mi trecuse prin minte.
LOCURI INALTE. Cuvantul ebraic folosit aici bamoth, se deosebeste de cel tradus prin inaltimi in v. 29; si se refera la locuri statornicite pentru inchinare idolatra (vezi 1Regi 11,7; 2Regi 17,9; Ezechiel 16,16).
TOFET. Un loc in valea Ben-Himon, unde copiii erau sacrificati lui Moloh. Nu se stie sigur de unde deriva cuvantul ,,tofet.” Unii socotesc ca acest cuvant deriva de la ebraicul tuph, care inseamna ,,a scuipa” sau ,,a varsa” si il privesc ca un termen de uraciune sau scarba. Tofet se poate sa fi fost un nume de ocara dat acestui centru de idolatrie dupa cum bosheth, ,,rusine” era pentru Baal (vezi comentariul la Judecatori 6,32; 2Samuel 2,8). Baal este chiar pus in locul lui Tofet in Ieremia 19,5; 32,35. Altii cred ca Tofet deriva de la toph, ,,toba” (vezi Vol. III, p. 30, 31), si afirma ca numele s-a dat locului aceluia din pricina obiceiului de a folosi toba care sa astupe strigatele copiilor care erau jertfiti lui Moloh. In Paradisul pierdut (cartea I, 11, 391-396) Milton face aluzie la
o atare practica, ,,Intai Moloh, rege ingrozitor, manjit de sange De jertfe omenesti si lacrimi de parinti; Desi prin uruit de tobe si de dairele A pruncilor strigare-nspaimantata nu se mai auzea. Cand erau trasi prin foc pentru al sau Oribil idol.”
HINOM. O vale la sud-vestul Ierusalimului numita acum Wadi-er-Rababeh. In vechime probabil ca a fost o vale adanca cu pereti prapastiosi si stancosi insa coroziunile din cursul secolelor au facut depresiunile mai putin pronuntate. In timpul perioadei regilor lui Iuda valea a ajuns sa fie cunoscuta ca inchinata cultului lui Moloh. Solomon a fost cel dintai care a inaugurat acest uracios rit (vezi 1Regi 11,7; 2Regi 23,13). Cultul lui Moloh a ajuns sa devina deosebit de proeminent in zilele lui Ahaz (vezi 2Cronici 28,3) si ale lui Manase (vezi 2Cronici 33,6). Pentru a pune capat acestor uraciuni Iosia a ,,pangarit” valea (2Regi 23,10.14) facand din ea, potrivit traditiei, locul unde se aduceau hoiturile si gunoaiele. Cartea lui Enoh (27,1) aminteste locul acesta numindu-l ,,valea blestemata.” Numele grecesc gehenna din Noul Testament este o transcriere a ebraicului ge Himon, numele dat acestei vai.
SA-SI ARDA IN FOC COPIII. Sacrificarea de copii facea parte din cultul idolatru al fenicienilor, moabitilor, amonitilor si al altora. Acest inspaimantator obicei a fost adoptat de Ahaz (vezi comentariul la 2Regi 16,3) si de Manase Diodorus Siculus (xiii. 37, 39; xx. 14) descrie un astfel de sacrificiu adus lui ,,Cronus din Tir” (Baal sau Moloh) asa cum avea loc in zilele lui, in colonia feniciana Cartagina. Zeul era infatisat printr-o statuie de arama in forma unei figuri omenesti cu cap de taur si cu bratele intinse. Copilul sacrificat, atunci cand era pus pe brate, se rostogolea intr-o gaura in flacari. Diodorus nu spune clar daca acel copil era ars de viu sau mai intai ucis, asa cum se intampla de obicei cu o ardere de tot (vezi Ieremia 19,5; Ezechiel 16,20.21) Dupa Plutarh (On Superstition, 13), descriind si el astfel de ritualuri, spune ca copilului i se taia gatul. Mamelor care asistau, le era interzis sa planga; instrumentele de suflat si tobele acopereau sunetul plangerii. Insa se poate ca in zilele lui Ieremia copiii sa fi fost mai intai ucisi. Asemenea jertfe, declara psalmistul, erau aduse ,,demonilor” (Psalmi 106,37.38).
NU-L PORUNCISE. Vezi cap. 19,5; 32,25. Nu numai ca Dumnezeu nu poruncise asemenea ritualuri, dar interzicea cu strictete asemenea practici sub pedepse aspre (vezi Levitic 18,21; 20,1–5; Deuteronom 12,31; 18,9,10).