7:29 Acum, tunde-ti parul, Ierusalime, si arunca-l departe; suie-te pe inaltimi, si fa o cantare de jale! Caci Domnul leapada si indeparteaza neamul de oameni, care I-a atatat urgia.
TUNDE-TI PARUL. Verbul ca si pronumele posesiv ,,ti” [al tau] sunt feminine in ebraica, aratand ca se adreseaza unei femei. In KJV genul este indicat prin cuvintele, ,,O, Ierusalime,” care sunt adaugate. Cetatea era asemuita cu o femeie care, in adancimea amaraciunii ei din cauza pierderii copiilor ei, isi tunde parul si se indreapta spre inaltimi spre a-si jeli pierderea (vezi Judecatori 11,37; Plangeri 1,1–3). Taierea parului era un semn de mahnire nemarginita (Iov 1,20; Isaia 15,2; Ieremia 16,6; 48,37; Mica 1,16). Unii au socotit ca o referire la pletele de par pe care nazireii le lasau sa le atarne ca semn sau dovada a consacrarii lor lui Dumnezeu (Numeri 6,19), plete pe care, atunci cand un nazireu se facea necurat din pricina ca se atinsese de un mort, trebuia sa le tunda (Numeri 6,21).
INALTIMI. Ebr. Shephaim, ,,varfuri inalte sterpe.”