7:22 Caci n-am vorbit nimic cu parintii vostri si nu le-am dat nici o porunca, cu privire la arderi de tot si jertfe, in ziua cand i-am scos din tara Egiptului.
N-AM VORBIT. Aceasta este unul din pasajele dificile ale Bibliei in care intelesul literal si superficial par sa contrazica afirmatiile lamurite ale altor pasaje din Scripturi. Ieremia pare a tagadui ca la Sinai Dumnezeu ar fi dat vreo indrumare cu privire la aducerea de jertfe. Totusi, nu trebuie sa intelegem in felul acesta vorbirea lui. Ca profetul nu tagaduieste validitatea sistemului jertfelor reiese clar din alte afirmatii facute chiar de gura lui (cap. 17,26; 31,14; 33,11.17–24). Atunci cum poate fi inteleasa aceasta afirmatie? In mod evident Ieremia foloseste ca o figura retorica prin compararea a doua idei in care predominanta uneia este aratata prin tagaduirea celeilalte. Alte exemple de o astfel de figura sunt, 1) Geneza 45,8. Aici Iosif le spune fratilor sai ca nu ei il trimisesera in Egipt, ci Dumnezeu, desi in mod cert fratii lui avusesera o parte insemnata in aceasta chestiune. 2) Exod 16,8. Aici Moise spune multimii razvratite ca murmurarile lor nu erau impotriva lui, ci impotriva lui Dumnezeu, cu toate ca nemultumirile fusesera precis indreptate impotriva lui Moise. O figura asemanatoare a fost folosita de Isus (Luca 14,26). Luate literal, cuvintele Lui par ca si cum ar porunci oamenilor sa-si urasca pe membrii propriei lor familii. Insa, El nu cauta decat sa accentueze ca iubirea fata de Dumnezeu trebuie sa intreaca iubirea fata de oameni. Prin ,,ura” el intelegea ,,mai mica iubire.”
Acest pasaj accentueaza ca ascultarea fata de legea morala se situeaza mai presus de ascultarea de un sistem ceremonial (vezi 1Samuel 15,22; Psalmi 51,16.17). Pazirea riturilor exterioare avea de scop sa ajute la pastrarea unei sincere ascultari (vezi Deuteronom 6,1-3), dar nicidecum sa fie un inlocuitor al sfinteniei inimii. Despre felul de cult adus lui Dumnezeu de compatriotii lui Ieremia, Dumnezeu nu vorbise la Sinai.