6:26 Fiica poporului meu, acopera-te cu un sac si tavaleste-te in cenusa, jeleste-te ca dupa singurul tau fiu, varsa lacrimi, lacrimi amare! Caci pe neasteptate vine pustiitorul peste noi.
TAVALESTE-TE. Dovada unei amaraciuni la culme. Presararea pe corp, mai ales pe cap, cu cenusa de catre cineva era un semn de amaraciune, umilinta si penitenta (vezi 2Samuel 13,19; comp. Neemia 9,1). Uneori cel indurerat si penitent statea culcat pe cenusa (vezi Iov 2,8; 42,6; Iona 3,5.6). Culmea nenorocirii sau a zdrobirii de inima putea fi exprimata prin tavalirea in cenusa.
SINGURUL TAU FIU. Stingerea urmasilor cuiva in mijlocul unui popor care punea cel mai mare accent pe posedarea de copii, urma sa aduca cea mai dureroasa amaraciune.