52:1 Zedechia avea douazeci si unu de ani cand a ajuns imparat, si a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Mama sa se chema Hamutal, fiica lui Ieremia, din Libna.
Zedechia. Versetele 1-27, 31-34 sunt aproape identice cu 2Regi 24,18-25,21.27-30 (vezi comentariile acolo). Capitolul acesta a fost probabil adaugat pentru a arata pe deplin implinirea istorica a profetiilor lui Ieremia cu privire la caderea lui Iuda. Cu privire la autorul acestui capitol vezi p. 344.
Douazeci si unu de ani. Pe vremea celei mai mari crize din istoria lui, Iuda a avut nenorocirea de avea la conducerea lui un rege tanar, lipsit de experienta si sovaitor.
Hamatul. Zedechia era frate vitreg al lui Ioiachim (vezi 2Regi 23,36) dar frate bun al lui Ioahaz (vezi 2Regi 23,31), care cu ani inainte fusese indepartat de la Neco II al Egiptului, marele rival al lui Nebucadnetar.
52:2 El a facut ce este rau inaintea Domnului, intocmai cum facuse Ioiachim.
Verset ce nu a fost comentat.
52:3 Si lucrul acesta s-a intamplat din pricina maniei Domnului impotriva Ierusalimului si impotriva lui Iuda, pe care voia sa-i lepede de la Fata Lui. Si Zedechia s-a rasculat impotriva imparatului Babilonului.
Mania Domnului. Afirmatia aceasta nu trebuie interpretata ca dovada ca rebeliunea lui Zedechia impotriva Babilonului era lucrarea unui Dumnezeu maniat care dorea ca prin aceasta sa aduca prapadul asupra lui Iuda. Perfidia regelui iudeu venea din propria lui alegere.
Zedechia s-a rasculat. Vezi comentariul la 2Regi 24,20. Tanarul si neexperimentatul Zedechia a trebuit sa se confrunte cu probleme care ar fi coplesit pe multi carmuitori de un caracter mai darz si cu mai multa indarjire ca el. El a fost asezat pe tron nu prin succesiune legala, ci de catre o putere straina dominanta care tinea in exil, impreuna cu multi din conducatorii nationali, pe regele indreptatit. El era inconjurat de natiuni doritoare de a razvrati impotriva Babilonului si de asemenea doritoare ca el sa li se uneasca. Consiliile lui erau sfasiate de cearta dintre partida pro-Babiloniana sustinuta de Ieremia si un nationalism popular sustinut de profeti mincinosi. El era mereu hartuit de fantomatica nadejde ca Egiptul i-ar putea scapa tara de oprimarea Babiloniana.
52:4 In al noualea an al domniei lui Zedechia, in ziua a zecea a lunii a zecea, a venit Nebucadnetar, imparatul Babilonului, cu toata ostirea lui, impotriva Ierusalimului; au tabarat inaintea lui, si au ridicat santuri de aparare de jur imprejurul lui.
Al noualea an. Asedierea Ierusalimului probabil a inceput la 15 ianuarie, 588 i.Hr. (vezi comentariul la cap. 39,1), si a tinut pana la 19 iulie, 586 i.Hr., o perioada de doi ani si jumatate. Totusi cetatea n-a fost sub atac permanent tot timpul. La un punct oarecare in decursul campaniei, ostirea lui Apries, regele Egiptului (Faraon Hofra, cap. 44,30), a avansat spre Palestina, cand Babilonienii s-au retras temporar (vezi cap. 37,5-11).
Impotriva Ierusalimului. Asediul prezent se deosebea de invaziile anterioare prin aceea ca acum era intentia lui Nebucadnetar de a distruge natiunea. Trecutele invazii ale lui Iuda diminuasera mult atat teritoriul cat si populatia tarii. Un autor apreciaza ca numarul populatiei din tara scazuse cu cel putin jumatate pana la un tragic total de poate 150.000 (W. F. Albright, The Biblical Archaeologist, IX,1 [Februarie, 1946], p. 4). Acum Babilonienii au dat atacul ,,impotriva celorlalte cetati ale lui Iuda”, inclusiv Lachis si Azeca (vezi comentariul la cap. 34,7).
52:5 Cetatea a stat impresurata pana in anul al unsprezecelea al imparatului Zedechia.
Verset ce nu a fost comentat.
52:6 In ziua a noua a lunii a patra, era mare foamete in cetate, asa ca poporul tarii nu mai avea paine deloc.
Verset ce nu a fost comentat.
52:7 Atunci s-a facut o spartura in cetate; si toti oamenii de razboi au fugit, si au iesit din cetate noaptea, pe drumul portii dintre cele doua ziduri de langa gradina imparatului, pe cand inconjurau Haldeii cetatea. Fugarii au apucat pe drumul campiei.
O spartura. Adica s-a facut o spartura in zid. Contextul pare sa arate ca rezistenta s-a prabusit din cauza foametei.
52:8 Dar oastea Haldeilor a urmarit pe imparat, si au ajuns pe Zedechia in campiile Ierihonului, dupa ce toata ostirea lui se risipise de la el.
Ierihon. E posibil ca Zedechia sa fi fugit in directia vaii Iordanului cu intentia de a scapa in Transiordania, unde se gaseau moabitii si amonitii. Mai devreme in decursul domniei lui, natiunile acestea cautasera alaturarea lui Zedechia la o coalitie impotriva Babilonienilor (vezi cap. 27,3).
52:9 Au pus mana pe imparat, si l-au dus la imparatul Babilonului la Ribla, in tara Hamatului; si el a rostit o hotarare impotriva lui.
Verset ce nu a fost comentat.
52:10 Imparatul Babilonul a pus sa junghie pe fiii lui Zedechia in fata lui; a pus sa taie la Ribla si pe toate capeteniile lui Iuda.
Verset ce nu a fost comentat.
52:11 Apoi a pus sa scoata ochii lui Zedechia, si a pus sa-l lege cu lanturi de arama. Apoi imparatul Babilonului l-a dus la Babilon, si l-a tinut in temnita pana in ziua mortii lui.
A pus sa scoata ochii. Prizonierii erau de obicei orbiti prin strapungerea globurilor ochilor cu varful unei sulite. Pe langa suferirea torturii cuprinsa in pierderea vederii, Zedechia a suferit chinul psihic de a-si aminti in tot restul vietii sale, ca ultim lucru ce a privit, privelistea ingrozitoare a executarii fiilor sai.
52:12 In ziua a zecea a lunii a cincea, in al nouasprezecelea an al domniei lui Nebucadnetar, imparatul Babilonului, a venit la Ierusalim Nebuzaradan, capetenia strajerilor, care era in slujba imparatului Babilonului.
In ziua a zecea. Adica 18 august, 586 i.Hr. Doua evenimente sunt pomenite in legatura cu data aceasta: 1) Nebuzaradan a venit la Ierusalim, si 2) a ars Templul si multe alte cladiri. Conform textului din 2Regi 25,8, raportul paralel, el a sosit in ziua de 7 a lunii si a ars Templul in ziua de 10. Posibilitatea unei erori de scrib e mai putin probabila decat corectitudine ambelor date. Trebuie sa fie un interval considerabil pentru indepartarea comorilor din cetate inainte de distrugere. O alta posibilitate este ca focul a durat trei zile (vezi Vol. III, p. 98).
Al nouasprezecelea an. Schimbarea in datare introdusa aici, de la un calcul in termenii domniei lui Zedechia la unul dupa cei ai lui Nebucadnetar, este o admitere tacita ca domnia trecuse de la regele iudeu la cel Babilonian. Invatatii moderni depind de asemenea schimbari in datele de pe vechile tablite si din alte documente pentru mare parte din informatiile lor cu privire la datele aproximative la care regii mesopotamieni au inceput domnia lor (vezi Vol. III, p. 86,87).
52:13 El a ars casa Domnului, casa imparatului, si toate casele Ierusalimului; a dat foc tuturor caselor mai mari.
A ars casa Domnului. Distrugerea Templului si a altor cladiri publice n-a fost un rezultat al asediului, ci un act deliberat al Babilonienilor, savarsit la o luna dupa caderea cetatii.
52:14 Toata oastea Haldeilor, care era cu capetenia strajerilor, a daramat de asemenea toate zidurile dimprejurul Ierusalimului.
A daramat… toate zidurile. Cu privire la vers. 14-23 vezi comentariul la 2Regi 25,10-17.
52:15 Nebuzaradan, capetenia strajerilor, a luat prinsi de razboi o parte din cei mai saraci din popor, pe aceia din popor care ramasesera in cetate, pe cei ce se supusesera imparatului Babilonului, cealalta ramasita a multimii.
Verset ce nu a fost comentat.
52:16 Totusi Nebuzaradan, capetenia strajerilor, a lasat ca vieri si ca plugari pe unii din cei mai saraci din tara.
Verset ce nu a fost comentat.
52:17 Haldeii au sfaramat stalpii de arama care erau in casa Domnului, temeliile, marea de arama care era in Casa Domnului, si toata arama lor au dus-o in Babilon.
Verset ce nu a fost comentat.
52:18 Au luat oalele, lopetile, cutitele, potirele, cestile si toate uneltele de arama cu care se facea slujba.
Verset ce nu a fost comentat.
52:19 Capetenia strajerilor a mai luat si lighenele, tamaietoarele, potirele, cenusarele, sfesnicele, cestile si paharele, tot ce era de aur si ce era de argint.
Verset ce nu a fost comentat.
52:20 Cei doi stalpi, marea, si cei doisprezece boi de arama care slujeau drept temelie, si care-i facuse imparatul Solomon pentru Casa Domnului, toate aceste unelte de arama aveau o greutate care nu se putea cantari.
Verset ce nu a fost comentat.
52:21 Inaltimea unuia din stalpi era de optsprezece coti, si un fir de doisprezece coti il cuprindea; era gol si gros de patru degete;
Verset ce nu a fost comentat.
52:22 deasupra lui era un acoperis de arama, si inaltimea unui acoperis era de cinci coti; imprejurul acoperisului era o retea si rodii, toate de arama; tot asa era si al doilea stalp, si avea si el rodii.
Cinci coti. Inaltimea capitelurilor coloanelor e data in 2Regi 25,17 ca trei coti, nu cinci. Aici din nou avem posibilitatea unei erori de scrib (vezi comentariul la Ieremia 52,12), dar este la fel de posibil ca cifrele sa reprezinte diferite metode de calcul. Cu privire la obiectele de metal luate din Templu, Ieremia 52 da diferite detalii independente care nu se gasesc in Regi. Un scriitor s-ar putea sa fi exclus si altul sa fi inclus, ca parte din capitol, a unei bande decorative sub sau un segment superior deasupra retelei sculptate de rodii. Cei care lucreaza constant cu date din cartile de referinte stiu cat de adesea o eroare sau discrepanta aparenta este descoperita a fi o simpla diferenta in ceea ce priveste punctul de vedere.
52:23 Erau nouazeci si sase de rodii de fiecare parte, si toate rodiile dimprejurul retelei erau in numar de o suta.
Verset ce nu a fost comentat.
52:24 Capetenia strajerilor a luat pe marele preot Seraia, pe Tefania, al doilea preot, si pe cei trei usieri.
Marele preot. Nu numai conducatorii politici, dar si capeteniile religioase ale natiunii, au cunoscut nimicirea. Cu doar putin timp inainte de aceasta, Tefania, preotul al doilea, auzise pe Ieremia prezicand moartea conducatorilor Ierusalimului (cap. 21,1.7).
52:25 Si din cetate a luat pe un famen care avea sub porunca lui pe oamenii de razboi, sapte oameni din cei ce faceau parte din sfetnicii imparatului si care au fost gasiti in cetate, apoi pe logofatul capeteniei ostirii, care era insarcinat sa scrie la oaste poporul din tara, si saizeci de oameni din poporul tarii, care se aflau in cetate.
Sapte oameni. 2Regi 25,19 zice: ,,cinci oameni”. Mai multe informatii cu privire la clasificarea captivilor ar putea clasifica aparenta discrepanta.
52:26 Nebuzaradan, capetenia strajerilor, i-a luat, si i-a dus la imparatul Babilonului la Ribla.
Verset ce nu a fost comentat.
52:27 Imparatul Babilonului i-a lovit si i-a omorat la Ribla in tara Hamatului. Astfel a fost dus rob Iuda departe de tara lui.
Verset ce nu a fost comentat.
52:28 Iata poporul pe care l-a dus Nebucadnetar in robie: in al saptelea an: trei mii douazeci si trei de Iudei;
Al saptelea an. Acest verset probabil descrie o campanie de vara in 598 (vezi comentariul la Ieremia 52,29), anul care a precedat captivitatea lui Ioiachin, care a fost in anul al VIII-lea, 597 (2Regi 24,12).
52:29 in al optsprezecelea an al lui Nebucadnetar, a luat din Ierusalim opt sute treizeci si doi de insi;
Al optsprezecelea an. Acesta era anul care preceda capturarea Ierusalimului (Ieremia 52,12), probabil in vara lui 587. Sezonul obisnuit de campanii razboinice era primavara si vara (vezi comentariul la 2Samuel 11,1; de asemenea Vol. II, p. 109n.). Unii invatati au sustinut ca acest al XVIII-lea an este timpul caderii cetatii, si ca Ieremia 52,12 ofera o data eronata (vezi Vol. III, p. 93,
n. 6), dar nu exista nici un motiv pentru a admite o contradictie. Versetul 30 raporteaza o captivitate aditionala in anul al XXIII-lea, care nu e mentionata in alta parte. Evident, nu e motiv de a pune la indoiala faptul ca in anul al VII-lea si in anul a XVIII-lea multi iudei au fost de asemenea luati. Intrucat pe vremea aceea campaniile razboinice anuale erau ceva obisnuit, prizonierii erau fara indoiala luati adesea si de repetate ori. Capturarea a 832 de persoane in anul al XVIII-lea nu trebuie, deci, sa fie socotita aceeasi cu captivitatea majora din anul al XIX-lea.
Raportul diferitelor deportari nu identifica cifrele date, acestia putand fi sau cei care au inceput calatoria in exil sau cei care au supravietuit calatoriei pline de incercari si care au ajuns cu adevarat in Babilon. Conform rapoartelor istoriei antice rezultatul obisnuit al unei astfel de deportari era acela ca supravietuitorii ultimi reprezentau doar o fractiune a celor care au inceput marsul fortat. Astfel, daca rapoartele captivilor se refera la cei care in realitate au sosit la Babilon, trebuie sa credem ca mult mai multi fusesera facuti prizonieri de Nebucadnetar, dar au murit inainte de a fi ajuns la Babilon. Pe de alta parte, daca numerele date se refera la aceia care au pornit in lanturi (vezi cap. 40,4) in exil, avem imaginea tragica a unor grupuri reduse care au ajuns pana in Babilon.
52:30 in al douazeci si treilea an al lui Nebucadnetar, Nebuzaradan, capetenia strajerilor, a luat sapte sute patruzeci si cinci de Iudei; de toti: patru mii sase sute de insi.
Verset ce nu a fost comentat.
52:31 In al treizeci si saptelea an al robiei lui Ioiachin, imparatul lui Iuda, in a douazeci si cincea zi a lunii a douasprezecea, Evil-Merodac, imparatul Babilonului, in anul intai al domniei lui, a inaltat capul lui Ioiachin, imparatul lui Iuda, si l-a scos din temnita.
Douazeci si cincia zi. In 2Regi 25,27 intalnim ziua a XXVII-a. Aici din nou avem un eveniment care a avut loc in diferite etape, care se poate sa fi avut loc sau se poate sa nu fi avut loc in aceeasi zi (vezi comentariul la Ieremia 52,12). De aceea este imposibil de afirmat daca aceste cifre diferite sunt ori o eroare a unui scrib ori doua date valabile alese de doi scriitori diferiti pentru a raporta acelasi eveniment general.
A inaltat capul. Aproximativ anul 561 i.Hr. (vezi Vol. II, p. 161). Cu privire la v. 31-33, vezi comentariul la 2Regi 25,27-29
52:32 I-a vorbit cu bunatate, si i-a asezat scaunul lui de domnie mai presus de scaunul de domnie al imparatilor care erau cu el la Babilon.
Verset ce nu a fost comentat.
52:33 A pus sa-i schimbe hainele de temnita, si Ioiachin a mancat totdeauna la masa imparatului in tot timpul vietii sale.
Verset ce nu a fost comentat.
52:34 Imparatul Babilonului a purtat grija necontenit de hrana lui zilnica, pana in ziua mortii lui, in tot timpul vietii sale.
Necontenit. Sau ,,Dieta continua”. Despre ratiile oferite lui Yaukin (Ioiachin), regele lui Iuda si fiilor lui se mentioneaza pe rapoarte Babiloniene din anul 592 i.Hr., la numai cativa ani dupa ce a inceput exilul lui (vezi Vol. II, p. 97). Evident, la inceput a fost liber, dar mai tarziu a fost pus in inchisoare, unde a ramas probabil pana cand Evil-Merodac l-a eliberat si i-a randuit o ratie alimentara pana la moartea lui.
Comentariile lui Ellen G. White
16 PK 460