52:29 in al optsprezecelea an al lui Nebucadnetar, a luat din Ierusalim opt sute treizeci si doi de insi;
Al optsprezecelea an. Acesta era anul care preceda capturarea Ierusalimului (Ieremia 52,12), probabil in vara lui 587. Sezonul obisnuit de campanii razboinice era primavara si vara (vezi comentariul la 2Samuel 11,1; de asemenea Vol. II, p. 109n.). Unii invatati au sustinut ca acest al XVIII-lea an este timpul caderii cetatii, si ca Ieremia 52,12 ofera o data eronata (vezi Vol. III, p. 93,
n. 6), dar nu exista nici un motiv pentru a admite o contradictie. Versetul 30 raporteaza o captivitate aditionala in anul al XXIII-lea, care nu e mentionata in alta parte. Evident, nu e motiv de a pune la indoiala faptul ca in anul al VII-lea si in anul a XVIII-lea multi iudei au fost de asemenea luati. Intrucat pe vremea aceea campaniile razboinice anuale erau ceva obisnuit, prizonierii erau fara indoiala luati adesea si de repetate ori. Capturarea a 832 de persoane in anul al XVIII-lea nu trebuie, deci, sa fie socotita aceeasi cu captivitatea majora din anul al XIX-lea.
Raportul diferitelor deportari nu identifica cifrele date, acestia putand fi sau cei care au inceput calatoria in exil sau cei care au supravietuit calatoriei pline de incercari si care au ajuns cu adevarat in Babilon. Conform rapoartelor istoriei antice rezultatul obisnuit al unei astfel de deportari era acela ca supravietuitorii ultimi reprezentau doar o fractiune a celor care au inceput marsul fortat. Astfel, daca rapoartele captivilor se refera la cei care in realitate au sosit la Babilon, trebuie sa credem ca mult mai multi fusesera facuti prizonieri de Nebucadnetar, dar au murit inainte de a fi ajuns la Babilon. Pe de alta parte, daca numerele date se refera la aceia care au pornit in lanturi (vezi cap. 40,4) in exil, avem imaginea tragica a unor grupuri reduse care au ajuns pana in Babilon.