50:1 Iata cuvantul rostit de Domnul asupra Babilonului, asupra tarii Haldeilor, prin prorocul Ieremia:
Cuvantul rostit de Domnul. Vezi comentariul la cap. 46,1. Multe din expresiile cap. 50, 51 care descriu pustiirea Babilonului literal apar din nou in Apocalips 16-19 in descrierea facuta de Ioan caderii Babilonului mistic (vezi comentariul la Isaia 47,1). Un studiu atent al acestor expresii in cadrul lor istoric se poate dovedi un ajutor in clarificarea sensului acelorasi expresii in cadrul lor in cartea Apocalipsului. Notati urmatoarele:
Vezi tabelul urmator Vezi si comentariul la Isaia 13,14; 47,1; Ieremia 25,12; comp. Ezechiel 26,13./IND
Babilon. Prorocia lui Ieremia impotriva Babilonului este cea mai lunga (cap. 50,1-51,58) din rostirile lui impotriva natiunilor straine, care inconjurau Israelul. Babilonul era pe vremea aceea puterea dominanta in Rasaritul Apropiat, si era adversarul principal al poporului lui Iuda. Celelalte natiuni molestasera din cand in cand pe Iuda, dar Babilonul l-a biruit si l-a nimicit. Profetia aceasta evident urmeaza sa fi datata in anul al patrulea al lui Zedechia (vezi cap. 59,59.60), 594-593 i.Hr., din toamna in toamna.
Unii s-au mirat ca Ieremia, a carui politica era o continua indemnare la cooperarea cu Babilonul (cap. 27,12-18), ar putea sa prezinte intr-un timp atat de crucial ca acesta o exprimare atat de puternica tocmai contra acelei tari. Raspunsul pare sa se gaseasca in faptul, ca aceasta profetie nu fusese data pentru folosul iudeilor din Ierusalim, carora Ieremia le adresase soliile sale de credinciosie fata de Babilon, ci era mai degraba intentionata pentru israelitii care erau exilati in Babilon (vezi cap. 50,4-8.17-20; 51,60-64). Daca solia ajungea la Babilonieni ea era pentru ei o avertizare ca Iehova urma inca sa aduca judecata si nimicire asupra lor pentru faptul ca ei nu conlucrasera deplin cu planul Cerului. Pentru exilatii iudei ea era o asigurare ca Dumnezeu nu uitase soarta lor, si ca urma sa vina si o zi de refacere pentru ei.