5:24 si nu zic in inima lor: Sa ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru, care da ploaie la vreme, ploaie timpurie si tarzie, si ne pastreaza saptamanile hotarate pentru seceris.
NU ZIC. Nici cutremuratoarea grandoare a puterii lui Dumnezeu, asa cum este ea desfasurata in mare, nici bunatatea atragatoarea lucrarilor Sale, dezvaluita in binecuvantarea ploii, nu misca pe Iuda spre o temere evlavioasa si un respect sfant.
DA PLOAIE. Natura nu are o putere in ea insasi care sa actioneze aparte de Creator (vezi 8T 259). Legile ei nu sunt auto-active. Neincetat Dumnezeu este la lucru in natura prin ele. Ploaia este un dar din partea Marelui Binefacator al omenirii (vezi Levitic 26,4).
PLOAIE TIMPURIE. Aceasta ploaie cadea toamna tarziu. Ea reinviora pamantul ars si insetat si facea sa incolteasca samanta de curand semanata (vezi Vol. II, p. 108, 110).
TARZIE. Ploaia aceasta, atat de necesara pentru maturizarea cerealelor, cadea primavara, in martie sau la inceputul lui aprilie, inainte de anotimpul secerisului (vezi Deuteronom 11,14; vezi Ioel 2,23). Rodnicia anului era strans legata de regularitatea anotimpurilor de ploaie.
SAPTAMANILE PENTRU SECERIS. Se poate sa fie o referire la cele sapte saptamani dintre Paste si ziua Cincizecimii (vezi Exod 23,16; 34,22; Numeri 28,26; Deuteronom 16,9.10). In general ploua putin in timpul acestor saptamani, si recoltarea cerealelor se putea face fara intrerupere (vezi Geneza 8,22). Neobisnuita sosire a ploii in timpul seceratului graului in zilele lui Samuel a adus spaima in inima israelitilor (1Samuel 12,17.19). Cele trei sarbatori principale ale Israelului coincideau cu cele trei vremi de seceris, Pastele la vremea secerisului orzului, ziua Cincizecimii sau sarbatoarea saptamanilor, la seceratul graului, si sarbatoarea corturilor la sfarsitul recoltarii fructelor.