49:1 Asupra copiilor lui Amon. Asa vorbeste Domnul: N-are Israel fii? Si n-are mostenitori? Atunci pentru ce stapaneste Malcom Gadul, si locuieste poporul lui in cetatile lui?
Copiilor lui Amon. Asemeni moabitilor, natiunea aceasta descindea din Lot (vezi Geneza 19,38), nepotul lui Avraam, si deci era inrudita cu Israel. Cand Israelitii au intrat in Canaan, amonitii erau in posesiunea platourilor din Transiordania la rasarit de partea nordica a regatului amonit al lui Sihon. Tribul lui Gad a ajuns vecin cu amonitii, cand a preluat teritoriile nordice ale lui Sihon. Amonitii par sa fi avut o dispozitie deosebit de inversunata impotriva lui Israel. David (1Cronici 19; 20,1-3), Iosafat (2Cronici 20,1-25) si Ioatam (2Cronici 27,5.6), toti s-au razboit cu ei. Amonitii au dus o politica inselatoare pe vremea lui Ieremia. Desi la inceput aliati ai Babilonului impotriva lui Iuda (vezi 2Regi 24,2), ei mai tarziu au incercat sa inscrie pe Iuda intr-o liga impotriva Babilonului (vezi comentariul la Ieremia 27,3). Cand a venit nimicirea Ierusalimului, ei au dat pe fata o mare multumire (vezi Ezechiel 25,1-7). Mai tarziu au uneltit uciderea lui Ghedalia (vezi Ieremia 40,14).
Malcom. Sau ,,Imparatul lor”. Ebr. malkam, ale carui consoane pot sa fie si pentru milkom (vezi 1Regi 11,5.33) si in felul acesta sa reprezinte numele divinitatii amonite. LXX zice Melchom (in felul acesta sprijinind referirea la dumnezeul amonit, Milkom). Intrucat in Ieremia 48 profetul Ieremia aminteste de multe ori pe dumnezeul Moabit Chemos (v. 7, 13, 46), pare rezonabil sa intelegem aici numele divinitatii nationale a amonitilor. Se considera ca Milkom este identic cu Molech, caruia ii erau jertfiti copii ca ardere de tot (vezi Levitic 18,21; 20,2; vezi comentariul la 1Regi 11,7).
Stapaneste… Gadul. Cand poporul lui Gad a fost exilat de Tiglat-Pileser III al Asiriei (vezi 1Cronici 5,26), in ultima jumatate a secolului al VIII-lea i.Hr., amonitii evident au pus stapanire pe tara lor.
49:2 De aceea, iata ca vin zile, zice Domnul, cand voi face sa rasune strigatul de razboi impotriva Rabei copiilor lui Amon. Ea va ajunge un morman de daramaturi, si satele sale vor fi arse de foc. Atunci Israel va izgoni, pe cei ce-l izgonisera, zice Domnul.
Raba. Capitala amonita, Rabbat-Amon, acum ‘Amman, capitala Regatului Hasemit al Iordanului. Locul era cam la 36,8 km la rasarit de Raul Iordan in linie dreapta.
49:3 Gemi, Hesbonule, caci Ai este pustiit! Strigati, fiicele Rabei, imbracati-va cu saci, si bociti-va alergand incoace si incolo de-a lungul zidurilor! Caci Malcom se duce in robie, cu preotii si capeteniile sale!
Hesbonul. Vezi comentariul la cap. 48,2. Cetatea moabita e chemata sa se jeleasca pentru ceea ce deja se intamplase Aiului, iar asta pentru ca prevesteste poate chiar propria-i soarta.
Ai. Aceasta este doar referirea la un Ai din Transiordania. Orasul era probabil aproape de Hesbon.
Ziduri. Ebr. gederoth, un cuvant reprezentand in alta parte staule de oi (vezi Numeri 32,16.36; 1Samuel 24,3; Tefania 2,6), care erau ingradituri de ziduri in campuri deschise. Ideea de aici a lui Ieremia prezinta faptul ca poporul lui Amon va parasi cetatile cucerite de ei si vor cauta refugiu in campia deschisa in aceste ingradituri.
Malcom Sau ,,Imparatul lor”. Sau Milcom (vezi comentariul la v. 1).
49:4 Ce te lauzi cu vaile? Valea ta se scurge, fiica razvratita, care te incredeai in vistieriile tale, si ziceai: Cine va veni impotriva mea?
Vaile. Apele Transiordaniei curg prin cai adanci, numite wadi, care adesea raman verzi, cand restul tinutului se usuca. Raba e numita ,,cetatea apelor” (vezi 2Samuel 12,27).
49:5 Iata, voi aduce groaza peste tine, zice Domnul, Dumnezeul ostirilor; ea va veni din toate imprejurimile tale, fiecare din voi va fi izgonit drept inainte, si nimeni nu va strange pe fugari!
Domnul, Dumnezeul ostirilor. Vezi comentariul la cap. 7,3.
49:6 Dar dupa aceea, voi aduce inapoi pe prinsii de razboi ai copiilor lui Amon, zice Domnul.
Voi aduce inapoi. Vezi comentariul la cap. 48,47.
49:7 Asupra Edomului. Asa vorbeste Domnul ostirilor: Nu mai este intelepciune in Teman? A pierit chibzuinta de la oamenii priceputi? S-a dus intelepciunea lor?
Edom. Tara edomitilor cunoscuta ca ,,muntele Seir” (vezi Geneza 36,8) se afla la sud de Moab, extinzandu-se de la paraul Tered spre sud, catre Golful Aqabah. Ea cuprindea tinutul de ambele parti a lui Araba, marea depresiune care continua despicatura vaii Iordan la sud de Marea Moarta. Tinutul la rasarit de Araba este caracterizat prin formatii calcaroase frumoase. Desi e semidesert si rar populat azi, sunt ample dovezi arheologice ca Edomul in timpurile biblice sustinea
o extinsa populatie. El era important pentru doua motive: mai intai, el continea depozite valoroase de cupru si de fier (comp. Deuteronom 8,9), pe care carmuitorii lui le exploatau; si al doilea, el controla calea comerciala din pustiu la Palestina Apuseana si la Mediterana, ca si marea cale imparateasca, ce duce spre Nord in Siria.
Populatia Edomului era mai indeaproape inrudita cu israelitii decat erau moabitii sau amonitii; ei descindeau din Esau, ,,adica Edom” (Geneza 36,1). Pentru motivul acesta lui Israel i se poruncise sa le arate o deosebita consideratie (vezi Deuteronom 23,7). Desi legaturile dintre cele doua natiuni par sa fi fost rezonabil de prietenoase (vezi Deuteronom 2,4-6,29), ele mai tarziu au degenerat intr
b. o vrajmasie indarjita. Edomitii au simtit o deosebita placere din cauza distrugerii Ierusalimului de catre Babilonieni (vezi Psalmi 137,7).
Profetia lui Ieremia contra Edomului este paralela cu aceea a lui Obadia. Cateva pasaje sunt atat de similare (Ieremia 49,7; comp. Obadia 8; Ieremia 49,9.10a; comp. Obadia 5, 6; Ieremia 49,14-16; comp. Obadia 1-4), incat pare ca un scriitor a citat pe celalalt. Totusi, e imposibil de a determina care reprezinta originalul si care un citat sau daca, intr-adevar, cei doi profeti s-ar putea sa fi colaborat asupra acestor pasaje si apoi fiecare le-a inclus in propriile sale exprimari.
Teman. Fie un district al Edomului, luand numele de la Teman, nepotul lui Esau (vezi Geneza 36,15), sau un sinonim poetic pentru Edom.
49:8 Fugiti, dati dosul, plecati in pesteri, locuitori ai Dedanului! Caci voi aduce nenorocirea peste Esau, la vremea cand il voi pedepsi.
Plecati in pesteri. Adica, locuind in locuri inaccesibile si adanci de refugiu. Formatiile stancoase atat de caracteristice ale tarii, aveau pesteri si locuri retrase pentru ascundere. Dedan. Un trib, care descindea din Avraam si Chetura (vezi Geneza 25,3). Ei erau cunoscuti
ca negustori (vezi Ezechiel 27,15.20; 39,13).
Nenoricirea peste Esau. Fara indoiala, nenoriciri destinate sa cada asupra Edomului.
Pedepsi. Vezi comentariul la cap. 46,21.
49:9 Oare, daca ar veni niste culegatori de struguri la tine, nu ti-ar lasa nimic de cules pe urma culegatorilor? Daca ar veni niste hoti noaptea, n-ar pustii decat pana s-ar satura!
Ar lasa. Ideea este ca culegatorii mai lasa niste ciorchini, in timp ce hotii, in mod normal, distrug numai pana aduna cat le trebuie, dar judecata viitoare va face o lucrare deplina.
49:10 Dar Eu insumi voi despuia pe Esau, ii voi descoperi ascunzatorile, si nu va putea sa se ascunda. Copiii lui, fratii lui, vecinii lui, vor pieri, si el nu va mai fi!
Copiii. Literal ,,Samanta”.
49:11 Lasa pe orfanii tai! Eu ii voi tine in viata, si vaduvele tale sa se increada in Mine!
Orfanii. In mijlocul unui tablou de distrugere deplina profetul invita pe aceia care supravietuiesc grozaviilor razboiului, sa-si puna increderea in Iehova. Judecatile dumnezeiesti nu sunt lipsite de scopul pozitiv de a aduce pe oameni inapoi la El.
49:12 Caci asa vorbeste Domnul: Iata ca cei ce nu trebuiau sa bea potirul totusi il vor bea; si tu sa ramai nepedepsit? Nu, nu vei ramane nepedepsit, ci il vei bea si tu!
Sa bea potirul. Vezi Ieremia 27,15, comp. Ieremia 13,12-14; Apocalips 14,10.
49:13 Caci pe Mine insumi jur, zice Domnul, ca Botra va fi data prada pustiirii, ocarii, nimicirii si blestemului, si toate cetatile ei se vor preface in niste daramaturi vesnice.
Pe mine insumi jur. Compara Evrei 6,13.
Botra. De obicei identificat cu eirah,(Bus cam la 38,4 km de sud-est de Marea Moarta. Este evident o alta cetate decat aceea mentionata in cap. 48,24.
49:14 Am auzit o veste de la Domnul, si un sol a fost trimis printre neamuri: Strangeti-va, si porniti impotriva ei! Sculati-va pentru razboi!
Verset ce nu a fost comentat.
49:15 Caci iata, te voi face mic printre neamuri, dispretuit printre oameni.
Verset ce nu a fost comentat.
49:16 Infumurarea ta, ingamfarea inimii tale te-a ratacit, pe tine care locuiesti in crapaturile stancilor, si care stai pe varful dealurilor. Dar chiar daca ti-ai aseza cuibul tot atat de sus ca al vulturului, si de acolo te voi prabusi, zice Domnul.
Stancilor. Ebr. sela‘. Ieremia probabil ca se refera aici la localitatea numita Sela (mai tarziu cunoscuta ca Petra, ,,stanca”), cam la 81,6 km de sud de Marea Moarta. Aceasta era de fapt o fortareata de necucerit din munti intr-un amfiteatru natural. La ea se putea ajunge numai printr-o trecatoare stramta, Siq, care se intinde cale de 2 km printre ziduri prapastioase inalte de la 30,5 la 48,8 m.
49:17 Edomul va fi pustiit; toti cei ce vor trece pe langa el se vor mira si vor fluiera pentru toate ranile lui.
Pustiit. Compara profetia impotriva Ierusalimului, cap. 19,8. Vezi comentariul la v. 7 pentru o descriere a Edomului.
49:18 Ca si Sodoma si Gomora si cetatile vecine, care au fost nimicite, zice Domnul, nici el nu va mai fi locuit, si nimeni nu se va mai aseza acolo
Verset ce nu a fost comentat.
49:19 Iata, vrajmasul se suie ca un leu de pe malurile ingamfate ale Iordanului impotriva locuintei tale tari; deodata voi face Edomul sa fuga de acolo si voi pune peste el pe acela pe care l-am ales. Caci cine este ca Mine? Cine-Mi va porunci? Cine-Mi va sta impotriva?
Se suie. Sau ,,va veni”. Versetele 19-21 sunt virtual identice cu cap. 50,44-46, unde aceleasi cuvinte sunt aplicate Babilonului.
Malurile ingamfate ale Iordanului. Sau ,,Umflarea Iordanului”. Ebr. ge’on hayyarden, ,,maiestatea Iordanului” (tradus ,,mandria Iordanului” in Zaharia 11,3). Unii cred ca Ieremia se refera la apele Iordanului care se umfla pe timpul revarsarii. Totusi, intrucat expresia pare sa denote o vizuina sau ascunzatoare de lei, pare mai rezonabil de a intelege ca aceasta expresie se aplica la desisul de salcii, tamarisci si de trestii care tivesc malurile raului (vezi comentariul la Ieremia 12,5).
Cine este ca mine? Intelesul exact al ultimei parti a versetului 19 nu este clar. Pare ca aici Dumnezeu se prezinta pe Sine in postura de supraveghetor al lucrurilor care se intampla Edomului. Lucrul acesta in sine ar trebui sa fie o mangaiere si pentru aceia care sunt pedepsiti, deoarece ei pot sti ca, oricat de haotice aparent ar deveni imprejurarile lor, o mana dumnezeiasca dirijeaza soarta lor.
49:20 De aceea, ascultati hotararea pe care a luat-o Domnul impotriva Edomului, si planurile, pe care le-a facut impotriva locuitorilor din Teman: Cu adevarat, ii vor tari ca pe niste oi slabe, cu adevarat li se va pustii locuinta!
Teman. Vezi comentariul la v. 7.
Ii voi tari. Propozitia zice literal ,,ei ii vor tari cele mici ale turmei”. Rabinii intelegeau aceasta ca insemnand ca ,,cei mici ai turmei ii vor tari”, si citau cucerirea tinutului Apusean, de catre persi, care pe vremea lui Ieremia erau un popor foarte neinsemnat. Totusi, o interpretare mai probabila priveste expresia ,,cei mici” ca obiect al verbului, si traduce pasajul: ,,Chiar si cei mici ai turmei vor fi tarati”. Referirea este deci la completa captivitate, care urmeaza sa vina asupra poporului Edomului. O astfel de traducere formeaza o mai buna paralela cu expresia finala a acestui verset.
49:21 De vuietul caderii lor se cutremura pamantul; strigatul lor se aude pana la marea Rosie
Marea Rosie. Ebraica de aici este dramatica, zicand literal: ,,Un strigat – la Marea Rosie se aude un zgomot.” Hotarul sudic al Edomului, in timpul celei mai mari prosperitati a lui se intindea pana la Golful Aqabah, varful nord-estic al Marii Rosii (vezi 1Regi 9,26). Strigatul de groaza ajunge pana la cea mai mare departare a tarii pustiite.
49:22 Iata, ca vulturul inainteaza vrajmasul si zboara, isi intinde aripile peste Botra, si in ziua aceea inima vitejilor Edomului este ca inima unei femei in durerile nasterii.
Botra. Vezi comentariul la v. 13.
49:23 Asupra Damascului. Hatmanul si Arpadul sunt rosii de rusine, caci au auzit o veste rea si tremura; frica lor este ca o mare infuriata, care nu se poate potoli.
Damasc. Una din asezarile cele mai vechi, din locurile cu importanta continuu locuite in Rasaritul Apropiat (vezi Geneza 14,15). Orasul era asezat pe un platou intins la rasarit de sirul muntilor Anti-Liban, intr-o oaza fertila formata de raurile Paspar si Abana. El a fost cucerit de David (vezi 2Samuel 8,5.6) si iarasi de Ieroboam II (vezi 2Regi 14,28). Totusi, in cursul celei mai mari parti ale perioadei regatului divizat, Damascul a fost capitala unuia din statele aramaice principale. In cele din urma si-a pierdut independenta in fata lui Tiglat-Pileser III al Asiriei in 733-732 i.Hr. Pentru o perioada de timp considerabila dupa aceea, el pare sa fi fost comparativ din punct de vedere politic. In afara de afirmatia lui Ieremia din Ieremia 49,23-27 nu exista alta mentionare biblica in cursul perioadei de exil, cu exceptia referirilor cu totul intamplatoare in Ezechiel 27,18; 47,16-18; 48,1. Totusi, Damascul a ramas un centru comercial foarte important. El era situat la intretaierea a doua cai comerciale importante, 1) Calea Marii, care mergea spre nord din Egipt de-a lungul Coastei Mediteraneene, si de acolo transversal Palestinei de nord pe calea Meghido si Lacul Galileii, si 2) Calea Imparatilor, care ducea negotul pustiului din Arabia si Edom spre nord prin Transiordania. Drumurile acestea se intalneau la Damasc si duceau de acolo prin pustiu in Mesopotamia. In felul acesta arameii au devenit marea natiune comerciala continentala a Rasaritului Apropiat, asa cum fenicienii au devenit comerciantii maritimi.
Hamat. O cetate pe raul Orontes cam la 188,8 km, la nord de Damasc, modernul Hama. Numele apare in inscriptiile asiriene ca Amattu si Hammatu.
Arpad. Modernul Tell Erfad, o cetate cam la 152 km la nord de Hamat si cam la 30,4 km la nord de Aleppo. Numele apare in texte asiriene ca Arpadda. Hamatul si Arpadul sunt adesea pomenite impreuna (vezi 2Regi 18,34; 19,13; Isaia 10,9; 36,19).
49:24 Damascul este topit, se intoarce sa fuga, il ia groaza, il apuca nelinistea si durerile, ca pe o femeie in durerile nasterii.
Verset ce nu a fost comentat.
49:25 Ah! cum nu este crutata cetatea slavita, cetatea bucuriei mele!
Verset ce nu a fost comentat.
49:26 De aceea tinerii ei vor cadea pe ulite, si toti barbatii ei de razboi vor pieri in ziua aceea, zice domnul ostirilor.
Verset ce nu a fost comentat.
49:27 Voi pune foc zidurilor Damascului, si va mistui casele imparatesti din Ben-Hadad.
Ben-Hadad. Compara Amos 1,4. Ben-Hadad este literal ,,fiul lui Hadad”. Hadad era un dumnezeu aramaic. Ben-Hadad era un nume caracteristic regilor Damascului (vezi 1Regi 15,18; 20,1; 2Regi 13,3; vezi comentariul la 1Regi 15,18). Aici pare sa fie folosit ca o referire generala la regii sirieni.
49:28 Asupra Chedarului si imparatiilor Hatorului, pe care le-a batut Nebucadnetar, imparatul Babilonului. Asa vorbeste Domnul: Sculati-va, suiti-va impotriva Chedarului, si nimiciti pe fiii Rasaritului!
Chedar. Oamenii acestia erau descendenti ai lui Ismael (vezi Geneza 25,13) si astfel ca si moabitii, amonitii si edomitii pomeniti in Ieremia 48,49, erau inruditi cu Israel. Ei par sa fi fost vestiti ca arcasi (Isaia 21,16.17). E clar din Ieremia 49,29, ca ei duceau o existenta nomada, pastorala, conform textului din Ezechiel 27,21, patria lor era Arabia. Lucrul aceste e de asemenea clar din referirea lor ca ,,oamenii din rasarit”, ebr. bene-qedem, ,,fii ai rasaritului”, un termen frecvent pentru locuitorii din Pustiul Arabiei (vezi comentariul la Judecatori 6,3; 1Regi 4,30; comp. Judecatori 7,12; 8,10; Iov 1,3; Ezechiel 25,4.10).
Hator. Vechiul Testament pomeneste cateva localitati cu numele acesta (Iosua 11,1; 15,23.25; Neemia 11,33). Totusi, acestea par sa fi fost la apus de Iordan, in timp ce Hatorul pomenit aici este asezat clar la rasarit de Palestina. S-a sugerat ca numele Hator ebr. or,(chas poate fi derivat de la ebr. er,(chas ,,un oras fara ziduri”, ,,un sat”. Cuvantul ,,sate” din expresia ,,satele pe care le locuieste Chedar” (Isaia 42,11) e de la er.(chas In felul acesta poate fi aici o referire generala la acei arabi, care locuiau in sate in contrast cu vecinii lor nomazi, care sunt indicati prin numele Chedar.
49:29 Le vor lua corturile si turmele, le vor ridica panzele, tot calabalacul si camilele, si le vor striga: Spaima, de jur imprejur!
Verset ce nu a fost comentat.
49:30 Fugiti, fugiti din toate puterile voastre, cautati o locuinta deoparte, locuitori ai Hatorului! zice Domnul: caci Nebucadnetar, imparatul Babilonului, a luat o hotarare impotriva voastra, a facut un plan impotriva voastra.
Verset ce nu a fost comentat.
49:31 Sculati-va, suiti-va impotriva unui neam linistit, care locuieste fara teama, zice Domnul; n-are nici porti, nici zavoare, si locuieste singur.
Sculati-va. Rostit de catre Iehova Babilonienilor invadatori.
Linistit. Ebr. shelew, ,,netulburati”, ,,fara grija”. Oamenii din Arabia sunt prezentati ca ducand
o viata libera, nomada, fara fortificatiile obisnuite printre popoarele mai fixate locului.
49:32 Camilele lor vor fi de jaf, si multimea turmelor lor vor fi o prada. Voi risipi in toate vanturile pe ei cei ce-si rad colturile barbii, si le voi aduce pieirea din toate partile, zice Domnul.
Ce-si rad colturile barbii. Sau ,,Colturile cele mai departate”. Vezi comentariul la cap. 9,26.
49:33 Hatorul va fi astfel vizuina sacalilor, un pustiu pe vecie; nimeni nu va locui in el, si nici un om nu va sedea in el.
Sacali. Ebr. tannim, ,,urlatorii”, probabil sacali. Animalele acestea sunt deseori pomenite in Scriptura, in legatura cu cetatile pustiite (vezi Isaia 13,22; Ieremia 9,11; 10,22, 51,37). Traducerea ,,dragoni” [KJV] pare sa fi aparut din confundarea lui tannim cu tannin, ,,sarpe” (Exod 7,9.12), sau ,,dragon” (Isaia 27,1; 51,9, etc.).
Un pustiu pe vecie. Lipsa oricarei urme din acest Hator (vezi comentariul la v. 28) scoate in evidenta adevarul acestei preziceri.
49:34 Cuvantul Domnului, care a fost spus prorocului Ieremia, asupra Elamului, la inceputul domniei lui Zedechia, imparatul lui Iuda, suna astfel:
Elam. Aceasta era tara care ocupa podisurile de la rasarit de Babilonia, o regiune aflata acum in partile apusene ale Iranului modern. Elamul si-a pierdut independenta ajungand sub asirieni pe vremea lui Asurbanipal (669 – c. 627 i.Hr.), si mai apoi a fost inghitit in Imperiul Babilonian renascut pe vremea lui Nebucadnetar.
La inceputul domniei. Profetia aceasta a fost data la scurt timp dupa deportarea iudeilor la Babilon in 597 i.Hr., cand Nebucadnetar a luat pe Ioiachin, familia regala si multi ostasi si mestesugari in exil. Dupa aceea imparatul Babilonian a pus pe Zedechia, unchiul lui Ioiachin pe tron. O profetie cu privire la Elam a fost deosebit de semnificativa, intr-un timp cand multi erau exilati in Babilon, si astfel intr-un mult mai strans contact cu elamitii decat oricand mai inainte.
Profetia aceasta a fost data intr-un timp crucial din viata personala a lui Ieremia. Ea e contemporana cu solia sa contra ambasadorilor straini trimisi la Zedechia (vezi cap. 27; vezi comentariul la cap. 27,3).
Sunt insuficiente informatii pentru a urmari din punct de vedere strict istoric implinirea tuturor amanuntelor acestor preziceri. Ca si cu Edomul (vezi comentariul la Obadia 15, 17), anumite lucruri erau probabil legate de slava viitoare a lui Israel, si deci, din perspectiva aceasta, conditionale.
49:35 Asa vorbeste Domnul ostirilor: Iata, voi sfarama arcul Elamului, puterea lui de capetenie.
Arcul. Elamitii erau vestiti pentru arcasii lor (vezi Isaia 22,6).
49:36 Voi aduce asupra Elamului cele patru vanturi de la cele patru margini ale cerului, ii voi risipi in toate vanturile acestea, si nu va fi nici un popor, la care sa n-ajunga fugari din Elam.
Verset ce nu a fost comentat.
49:37 Voi face ca locuitorii Elamului sa tremure inaintea vrajmasilor lor, si inaintea celor ce vor sa-i omoare. Voi aduce nenorociri peste ei, mania Mea aprinsa, zice Domnul, si-i voi urmari cu sabia, pana ce ii voi nimici.
Verset ce nu a fost comentat.
49:38 Imi voi aseza scaunul de domnie in Elam, si-i voi nimici imparatul si capeteniile, zice Domnul.
Voi aseza scaunul de domnie. O metafora aratand ca Dumnezeu veghea asupra treburilor Elamului (vezi Psalmi 103,19; Ieremia 43,10).
49:39 Dar in zilele de apoi voi aduce inapoi pe prinsii de razboi ai Elamului, zice Domnul.
Voi aduce inapoi. Vezi comentariul la cap. 48,47.
Comentariile lui Ellen G. White 11 MH 202