49:23 Asupra Damascului. Hatmanul si Arpadul sunt rosii de rusine, caci au auzit o veste rea si tremura; frica lor este ca o mare infuriata, care nu se poate potoli.
Damasc. Una din asezarile cele mai vechi, din locurile cu importanta continuu locuite in Rasaritul Apropiat (vezi Geneza 14,15). Orasul era asezat pe un platou intins la rasarit de sirul muntilor Anti-Liban, intr-o oaza fertila formata de raurile Paspar si Abana. El a fost cucerit de David (vezi 2Samuel 8,5.6) si iarasi de Ieroboam II (vezi 2Regi 14,28). Totusi, in cursul celei mai mari parti ale perioadei regatului divizat, Damascul a fost capitala unuia din statele aramaice principale. In cele din urma si-a pierdut independenta in fata lui Tiglat-Pileser III al Asiriei in 733-732 i.Hr. Pentru o perioada de timp considerabila dupa aceea, el pare sa fi fost comparativ din punct de vedere politic. In afara de afirmatia lui Ieremia din Ieremia 49,23-27 nu exista alta mentionare biblica in cursul perioadei de exil, cu exceptia referirilor cu totul intamplatoare in Ezechiel 27,18; 47,16-18; 48,1. Totusi, Damascul a ramas un centru comercial foarte important. El era situat la intretaierea a doua cai comerciale importante, 1) Calea Marii, care mergea spre nord din Egipt de-a lungul Coastei Mediteraneene, si de acolo transversal Palestinei de nord pe calea Meghido si Lacul Galileii, si 2) Calea Imparatilor, care ducea negotul pustiului din Arabia si Edom spre nord prin Transiordania. Drumurile acestea se intalneau la Damasc si duceau de acolo prin pustiu in Mesopotamia. In felul acesta arameii au devenit marea natiune comerciala continentala a Rasaritului Apropiat, asa cum fenicienii au devenit comerciantii maritimi.
Hamat. O cetate pe raul Orontes cam la 188,8 km, la nord de Damasc, modernul Hama. Numele apare in inscriptiile asiriene ca Amattu si Hammatu.
Arpad. Modernul Tell Erfad, o cetate cam la 152 km la nord de Hamat si cam la 30,4 km la nord de Aleppo. Numele apare in texte asiriene ca Arpadda. Hamatul si Arpadul sunt adesea pomenite impreuna (vezi 2Regi 18,34; 19,13; Isaia 10,9; 36,19).