48:1 Asupra Moabului. Asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: Vai de Nebo, caci este pustiit! Chiriataimul este acoperit de rusine, este luat; cetatuia este acoperita de rusine si zdrobita!
Moab. Tara aceasta ocupa platoul de la rasarit de Marea Moarta. Poporul ei era inrudit cu evreii, fiind descendenti din Lot, nepotul lui Avraam (Geneza 19,36.37). Cand Israel s-a asezat in Canaan, teritoriul lui Moab se afla intre raul Arnon si paraul Zered. Samanta lui Ruben a ocupat tinutul de la Nord. David a inglobat Moabul in imperiul sau (2Samuel 8,2.11.12; 1Cronici 18,2.11). Regatul de miaza-noapte a incercat sa pastreze un oarecare control asupra lui (vezi comentariul la 2Regi 1,1). La sfarsitul domniei lui Ahab, cand Ahazia s-a urcat la tron, un anume Mesa, s-a revoltat impotriva lui Israel si a intemeiat Moabul, ca un regat independent (2Regi 3,4-27), ingloband in teritoriile sale pe acela care mai inainte fusese detinut de semintia lui Ruben. El a raportat cuceririle sale pe o placa de bazalt negru, cunoscuta astazi sub numele de Piatra Moabita. Inscriptia aceasta a fost descoperita in 1868 la Dibon, si este acum in Muzeul Luvru din Paris (vezi Nota Aditionala la 2Regi 3). Moabul a continuat ca un regat independent, pana cand Tinutul Apusean a fost cotropit de asirieni in secolul a VIII-lea i.Hr.
Capitolul 48 enumera cateva cetati moabite care urmau sa ajunga sub biciul Babilonienilor. Din cele 25 numite, 21 pot fi identificate in mod rezonabil. Toate locurile acestea cu exceptia a patru erau pe teritoriile de la nord de Arnon, care fusesera acordate lui Israel la timpul colonizarii Canaanului, si care fusesera luate de la el cu prilejul revoltei Moabului in secolul al IX-lea i.Hr. De fapt Mesa aminteste 11 din locurile mentionate in capitolul acesta ca fiind printre acelea pe care i-a luat de la Israel. El pretinde mai departe ca ar fi adaugat 100 de orasele tarii sale (vezi Nota Aditionala la 2Regi 3). In felul acesta Ieremia pare sa descrie indeosebi judecatile lui Dumnezeu asupra acelor moabiti care locuiau in fostul teritoriu al semintiei lui Ruben.
Nebo. Nu se confunda cu zeul Babilonian (Isaia 46,1), sau muntele Nebo (Deuteronom 32,49). Aici Nebo denumeste o cetate, ca in Numeri 32,38, probabil aflandu-se pe muntele Nebo sau aproape de el, la rasarit de capatul de miaza-noapte al Marii Moarte. Pe Poarta Moabita, Mesa pomeneste, ca a luat cetatea aceasta de la Israel (vezi Nota Aditionala la 2Regi 3).
Chiriataim. Un loc aflat cam la 11,2 km spre nord de raul Arnon, cunoscut acum ca el-Qereyat. Mesa se refera la el sub numele Qiryathan, si pretinde ca l-a zidit (vezi Nota Aditionala la 2Regi 3).
Cetatuia. Sau ,,Misgab”. Locul Misgabului este necunoscut. Cuvantul ebraic apare in Isaia 25,12 si e tradus acolo cu ,,intariturile inalte”.
Hesbon. O cetate aflata cam la 24,4 km la est-nord-est de la Marea Moarta. Apartinuse teritoriului semintiei lui Ruben, fiind luata de la Sihon Amoritul pe cand Israel a ocupat tara Canaanului (vezi Numeri 32,33.37). Insa Hesbonul lui Ieremia nu mai era pe mana evreilor. Sapaturile de la Tell Hesban au descoperit ramasite din timpul lui Ieremia si din timpul monarhiei timpurii, pe cand aceasta era renumita despre iazurile lui cu peste (Cantarea Cantarilor 7,4).
Se pune la cale. Ebr. chashab. Aici este vorba de un joc de cuvinte, ebraicul pentru Hesbon fiind Cheshbon. Aceasta constructie este o buna ilustratie a puternicului ton poetic care strabate profetia. Versetul 2 pare sa arate ca pe vremea lui Ieremia Hesbonul era centrul unei uneltiri contra Moabului.
Madmenul. Locul este incert, desi ar putea fi nordicul Khirbet Dimneh, cam la 15,2 km la rasarit de limba de pamant care se extinde in Marea Moarta pe partea ei rasariteana.