47:1 Iata cuvantul Domnului, spus prorocului Ieremia cu privire la Filisteni, inainte ca Faraon sa bata Gaza.
Cuvantul Domnului. Vezi comentariul la cap. 46,1.
Filisteni. Cei numiti filisteni, se gaseau in Palestina inca din vremea lui Avraam (vezi comentariul la Geneza 21,32; Iosua 13,2), dar ei au ajuns la putere in marea migratiune a popoarelor maritime cam pe la 1200 i.Hr. (vezi comentariul la Geneza 10,14 si Vol. II, p. 27, 33, 34, 47). Ei au fost printre principalii adversari ai primilor evrei, dar, dupa perioada de domnie a lui David, ei au jucat un rol mult mai putin important in istoria lui Israel.
Faraon sa bata Gaza. Sau ,,Faraon a batut Gaza”. Informatiile istorice sunt prea putine pentru a identifica acest atac. Au fost diferite perioade care ar fi permis un astfel de asalt. El ar fi putut avea loc in perioada obscura dintre cele doua lupte din Carhcemis (608-604 i.Hr.), sau la retragerea lui Neco prin Palestina dupa a doua batalie dupa Carhcemis in 604 i.Hr., sau pe timpul invaziei lui Apries in 587 i.Hr. Singura imprejurare din timpul lui vietii lui Ieremia privitoare la un atac Egiptean asupra Gazei despre care este un raport istoric, este acela pomenit de Herodot in care Neco II dupa infrangerea suferita la Magdolus, forma greaca a lui Migdol, care inseamna ,,cetatuia / fortareata”. Locatia sa nu este cunoscuta. Herodot (II.159) zice: ,,Neco, ajungand la lupta cu sirienii pe uscat la Magdolus, i-a biruit, si dupa lupta a luat Cadytis, care este o mare cetate in Siria”. Numele ,,Siria” este folosit aici ca incluzand Palestina si ,,Cadytis” este in general considerata ca fiind Gaza.
Daca aceasta este incadrarea corecta a profetiei, ea trebuie sa fie datata in 608 i.Hr., sau putin mai tarziu. Daca pe alta parte referirea lui Herodot nu este la Gaza, atunci trebuie admis faptul ca nu exista probe directe privitoare la data cand a avut loc acest atac.
In vremurile biblice Gaza era cel mai important centru comercial al Palestinei. Ea se gaseste la capatul sudic al Campiei fertile al Palestinei, la punctul de intalnire a doua din principalele cai ale Palestinei. Aici drumul comercial din pustiul rasaritean – cu bogatia lui de fier si arama de la minele din Edom – se unea cu marele Derek hay-yam, sau ,,Calea Marii”, drumul de coasta mergand spre Nord de Egipt. Din cauza pozitiei ei pe acest traseu, cetatea era de mare insemnatate strategica. Egiptenii folosisera acest drum timp de aproape 1000 de ani in incursiunile lor obisnuite catre Palestina si Siria. In timpul Dinastiilor a XVIII-a si a XIX-a, cand Egiptenii au dominat peste mare parte din Palestina, Gaza a fost unul din centrele principale administrative. Cucerind Gaza, oricare faraon care invada Palestina, si-ar fi asigurat astfel un punct de unde sa domine linia tarmului, sa-si protejeze comunicatiile cu Egiptul, si sa controleze mare parte din comertul tarii.
Faptul ca solia aceasta a fost data, ,,inainte ca Faraon sa bata Gaza” arata ca ea era o profetie de prezicere, o avertizare pentru filisteni cu privire la soarta care-i astepta. Compara solia lui Iona catre Ninive (Iona 3).
47:2 Asa vorbeste Domnul: Iata, se ridica niste ape de la miaza noapte, cresc ca un rau iesit din matca; ineaca tara si ce cuprinde ea, cetatea si locuitorii ei. Tipa oamenii, si se bocesc toti locuitorii tarii.
De la miaza-noapte. Daca atacul egiptean a fost pornit de Neco la intoarcerea lui din Carhcemis in 608 i.Hr., (vezi comentariul la v. 1), sau la scurt timp dupa batalia de la Meghido, mai devreme in acelasi an, apropierea lui de Campia Filisteana ar fi fost de la Miaza-noapte.
Unii au inteles v. 1 si 2 ca referindu-se la dominatia Palestinei de catre Babilonieni, mai serioasa si mai indelungata decat navalirile atat sub Neco cat si sub Apries. Atunci, v. 2-7 s-ar referi la invaziile Babiloniene. Conform acestei interpretari, v. 1 ar atrage atentia la faptul, ca inainte ca egiptenii sa fi atacat Gaza, Domnul deja avertizase pe filisteni de judecatile si mai mari, care urmau sa vina asupra lor din partea Babilonienilor.
47:3 de tropaitul copitelor cailor lui puternici, de uruitul carelor lui si de scartaitul rotilor; parintii nu se mai intorc spre copiii lor, atat le sunt de slabite mainile,
Verset ce nu a fost comentat.
47:4 pentru ca vine ziua cand vor fi nimiciti toti Filistenii, si starpiti toti cei ce slujeau ca ajutoare Tirului si Sidonului. Caci Domnul va nimici pe Filisteni, ramasitele ostrovului Caftor.
Tir si Sidon. Tirul si Sidonul dominau coasta la miaza-noapte de Campia Filisteana, si evident erau aliate cu filistenii.
Tinutul Caftor. Literal, ,,insula Caftor”, adica Creta, de unde filistenii emigrasera cu ceva timp in urma (vezi comentariul la Geneza 10,14; vezi si Vol. II, p. 33, 34).
47:5 Gaza a ajuns plesuva, Ascalonul piere cu ramasita vailor lui! Pana cand iti vei face taieturi de jale in piele?
Plesuva. Poate o referire la o distrugere a cetatii atat de completa, incat locul urma sa fie lasat ca o colina plesuva, sau tell (vezi comentariul la Iosua 11,13). Se poate ca profetul sa fi avut in minte ideea unei plesuvii ca semn al doliului, indeosebi in legatura cu intrebarea lui: ,,Pana cand iti vei face taieturi de jale?” Raderea capului si aplicarea de lovituri vatamatoare pe trup erau modalitati obisnuite de exprimare a mahnirii (vezi Ieremia 16,6; comp. Deuteronom 14,1)
Ascalonul. O cetate filisteana de frunte, cam la 19,2 km la nord de Gaza pe soseaua de pe tarm.
Vailor. Ebr. ‘emeq, mai degraba ,,o campie”, aici Campia Palestiniana.
47:6 Ah! Sabie a Domnului, cand te vei odihni odata? Intoarce-te in teaca, opreste-te si fii linistita!
Cand te vei odihni odata? Profetul pune o intrebare retorica pentru a scoate in evidenta afirmatia lui din v. 7, conform careia Dumnezeu a randuit aceste judecati asupra filistenilor.
47:7 Dar cum ar putea sa se odihneasca? Cand Domnul doar ii porunceste, si o indreapta impotriva Ascalonului si coastei marii.
Verset ce nu a fost comentat.