45:1 Cuvantul pe care l-a spus prorocul Ieremia catre Baruc, fiul lui Neriia, cand a scris intr-o carte cuvintele acestea, dupa spusele lui Ieremia, in al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, imparatul lui Iuda, suna astfel:
Baruc. In acest capitol ne este oferita o imagine interioara a caracterului credinciosului scrib al lui Ieremia (vezi p. 343).
Al patrulea an al lui Ioiachim. In acord cu aceasta data, cap. 45 vine dupa cap. 36 (vezi cap. 36,4; vezi comentariul la cap. 36,1).
45:2 Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre tine, Baruc:
Verset ce nu a fost comentat.
45:3 Tu zici: Vai de mine! caci Domnul a adus intristare peste durerea mea; imi sleiesc puterile suspinand, si nu gasesc odihna!
Vai de mine! Cu profetul Ieremia aflat la inchisoare, iar regele si sfetnicii sai neluand aminte la soliile profetului, Baruc cunoaste descurajarea. Ambitia lui de a ajunge sa ocupe un post important intr-un stat Iudaic reinviat (v.5) parea spulberata datorita evidentei nereusite a straduintelor lui Ieremia. Prorocul putea sa aiba o intelegere plina de simpatie fata de simtamintele secretarului si sa-l ajute, deoarece si el trecuse prin amare dezamagiri (capitolele 15,10-21; 20,7-18). Baruc, ca toti oamenii, avea nevoie sa astepte si amarul, ca si dulcele, infrangerea ca si prosperitatea (vezi Iov 2,10).
45:4 Spune-i: Asa vorbeste Domnul: Iata ca ce am zidit, voi darama; ce am sadit, voi smulge, si anume tara aceasta.
Verset ce nu a fost comentat.
45:5 Si tu umbli dupa lucruri mari? Nu umbla dupa ele! Caci iata, voi aduce nenorocirea peste orice faptura, zice Domnul, dar tie iti voi da ca prada de razboi viata ta, in toate locurile unde vei merge.
Nu umbla dupa ele. Nici un succes pamantesc nu putea sa fie atat de important pentru Baruc ca lucrarea pe care Dumnezeu dorea ca el sa o faca. Fiecare are un loc in marele plan al lui Dumnezeu, pe care numai el il poate implini.
Iti voi da… viata ta. Dumnezeu mangaie pe Baruc, scribul, cu fagaduinta ca El ii va fi indurator. In viu contrast cu razbunarea si rasplata divina, care urma sa se coboare peste ,,tara aceasta” a Iudei (v. 4) si raul care urma sa vina ,,peste orice faptura” datorita invaziei Babiloniene (2Regi 25), viata lui Baruc urma sa fie ocrotita de Dumnezeu. Cea mai mare parte a poporului nu avea sa beneficieze de o astfel de asigurare, ci urma sa piara mizerabil in distrugerea Ierusalimului.
Ca prada in razboi. Vezi comentariul la cap. 39,18.
In toate locurile. Aceste cuvinte arata clar ca viitorul lui Baruc urma sa fie unul de ratacire si exil. Stim, ca el a coborat in Egipt (vezi cap. 43,5-7). Traditia spune, ca el a murit fie in Egipt sau in Babilon.
Comentariile lui Ellen G. White 5 MH 476