44:17 Ci voim sa facem cum am spus cu gura noastra, si anume: sa aducem tamaie imparatesei cerului, si sa-i turnam jertfe de bautura, cum am facut, noi si parintii nostri, imparatii nostri si capeteniile noastre, in cetatile lui Iuda si in ulitele Ierusalimului. Atunci aveam paine de ne saturam, eram fericiti, si nu treceam prin nici o nenorocire!
Imparatesei cerului. Zeita aceasta e de obicei identificata cu asiro-Babiloniana Istar. Intrucat de acest cult erau legate ceremonii imorale, el a trezit indignarea fierbinte a lui Ieremia, indeosebi pentru ca era o partea importanta a idolatriei practicate atunci. Asiro-Babiloniana Istar, zeita mama, era echivalenta divinitatii cunoscute evreilor ca Astoret, si canaanitilor cu Astarte, ale carei figurine se gasesc in Palestina (vezi Vol. II, p. 39, 319). Aceasta zeita a fertilitatii, a maternitatii, a iubirii sexuale si a razboiului era adorata in ritualuri de un caracter vulgar, imoral si degradator. Ea era in esenta una si aceeasi zeita, desi adorata sub multe nume si sub multe aspecte ca mama-pamantul, mama-virgina, si e identificata intr-un sens general cu Atargatis, ,,Marea Mama” a Asiei Mici, Artemis (Diana), din Efes, Venus, si altele. Diferite nume date zeitei mama-virgina contin un element insemnand ,,doamna”, sau ,,stapana”, ca Nana, Innini, Irnini, Beltis. Unele denumiri erau Belti, ,,doamna mea” (echivalentul exact al italianului Madonna), Belit-ni, ,,doamna noastra”, si ,,imparateasa cerului”, numele sub care Istar era adorata pe acoperisurile caselor ca luceafarul de dimineata sau de seara, cu o jertfa de turte coapte, vin si tamaie. Istar mai era cunoscuta si ca mama milostiva care mijloceste la zei pentru inchinatorii ei. Unele din numele si atributele acestea sunt astazi echivalente Fecioarei Maria, si multe din cultele localizate ale Fecioare din Lumea Veche sunt considerate a fi supravietuiri moderne ale cultului unora din diferitele ipostaze ale anticei zeita-mama.
Iuda,… Ierusalimul. Ei se dedasera la idolatrie cu multa vreme inainte de raptivitate, iar reforme precum cele ale lui Ezechia si Iosia nu fusesera permanente.