Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Ieremia

Ieremia, 37


37:1 In locul lui Ieconia, fiul lui Ioiachim a inceput sa domneasca Zedechia, fiul lui Iosia. El a fost pus imparat in tara lui Iuda de Nebucadnetar, imparatul Babilonului.

Zedechia. Capitolele 37-44 dau un raport continuu al vietii si intamplarilor de mai tarziu ale lui Ieremia, incepand cu venirea la tron a celui din urma imparat al lui Iuda (2Regi 24,17.18).

A fost pus imparat. Zedechia a fost un imparat marioneta al Babilonienilor, si totusi, in acelasi timp un mostenitor legitim al tronului. Lui i s-a cerut fara indoiala sa depuna un juramant de ascultare fata de Nebucadnetar, dar dupa cativa ani a calcat acel juramant incheind o alianta cu diferite natiuni invecinate impotriva Babilonului. Zedechia si consilierii lui au atras astfel tragedia din 586 i.Hr.



37:2 Dar nici el, nici slujitorii lui, nici poporul din tara, n-au ascultat cuvintele, pe care le-a rostit Domnul prin prorocul Ieremia.

Dar nici el. Avand in vedere ultima parte a domniei sale care urmeaza, aceasta e o afirmatie introductiva cu privire la caracterul general al domniei lui Zedechia.

Se pare ca Zedechia, cel putin personal, credea ca Ieremia este un adevarat proroc. Desi nu e afirmat, contextul lasa a se intelege ca Ieremia a raspuns la cererea imparatului pentru rugaciune

(v. 3). Cel putin, conform raportului (v. 5), pare ca la scurt timp dupa cererea aceasta ostirea egipteana s-a retras de la Ierusalim. Ceva mai tarziu Zedechia a avut o intrevedere secreta cu profetul, la care el pare sa fi dat pe fata o teama ascunsa, daca nu o profunda convingere, ca Ieremia era un sol inspirat.

Daca observatiile acestea au valabilitate, ar parea ca deciziile lui Zedechia reflectau ezitare, mai mult decat o indoiala sau necredinta fatisa. Graba cu care Zedechia a fost de acord cu cererea capeteniilor pentru aruncarea lui Ieremia in inchisoarea lui Malchia (vezi cap. 38,4-6), numai pentru a-l scoate din inchisoare la sugestia unuia din eunucii regali (v. 7-13), sugereaza ca daca Zedechia ar fi avut curajul convingerilor sale, soarta Ierusalimului ar fi putut sa fie cu mult diferita.



37:3 Imparatul Zedechia a trimis pe Iucal, fiul lui Selemia, si pe Tefania, fiul lui Maaseia, preotul, la prorocul Ieremia, sa-i spuna; Mijloceste pentru noi la Domnul, Dumnezeul nostru.

Iucal. Sau Iehucal (vezi cap. 38,1). Zefania. Acesti doi barbati, Iucal si Zefania erau membrii ai partidei de opozitie fata de Babilon, si, ca atare, erau neprietenosi fata de profet (cap. 21,1.2; 29,25; 38,16).

Domnul, Dumnezeul nostru. Aceste cuvinte s-ar putea sa arate nu numai ca ei executau porunca imparatului, ci si ca ei nadajduiau sa-l castige pe Ieremia de partea lor printr-o manifestare de zel religios pentru Domnul (vezi cap. 21,1.2).



37:4 Pe atunci Ieremia umbla slobod prin popor: nu-l aruncasera inca in temnita.

Nu-l aruncasera inca in temnita. Ieremia n-a fost intemnitat decat la asediul final al Ierusalimului in cursul anului al X-lea al lui Zedechia (vezi comentariul la cap. 32,1.2), desi asediul a inceput de fapt in al IX-lea an al lui (cap. 39,1).



37:5 Oastea lui Faraon iesise din Egipt; si Haldeii, care impresurau Ierusalimul, cand auzisera vestea aceasta, plecasera din Ierusalim.

Oastea lui faraon. Incidentul acesta era fara indoiala rezultatul acordului dintre Hofra (numit Apries de catre greci) si Zedechia, de a rezista lui Nebucadnetar (vezi comentariul la Ezechiel 17,15). Ostirile egiptene erau in general bine echipate cu care si cai (Ezechiel 17,15, vezi Isaia 31,1), si capabile sa execute lucrari de asediere (Ezechiel 17,17).



37:6 Atunci cuvantul Domnului a vorbit prorocului Ieremia astfel:

Verset ce nu a fost comentat.

37:7 Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: Iata ce sa spuneti imparatului lui Iuda, care v-a trimis la Mine sa Ma intrebati: Iata ca oastea lui Faraon, care pornise sa va ajute, se intoarce in tara ei, in Egipt;

Se intoarce. Apelul lui Zedechia pentru ajutor egiptean a rupt ,,legamantul” cu haldeii (Ezechiel 17,17.18). Apropierea egiptenilor, ca si aceea a lui Tirhaka in timpul invaziei asiriene (2Regi 19,9; Isaia 37,9), a avut ca rezultat nimic mai mult decat o suspendare temporara a ostilitatilor in jurul Ierusalimului.

37:8 iar Haldeii se vor intoarce, vor bate iarasi cetatea aceasta, o vor lua, si o vor arde cu foc.

o vor arde cu foc."

Haldeii se vor intoarce. Dupa ce Nebucadnetar a respins incercarea lui Apries, s-a reintors la atacul sau contra Ierusalimului, l-a luat si l-a distrus cu desavarsire (2Regi 25,1-10; 2Cronici 36,17-19).



37:9 Asa vorbeste Domnul: Nu va inselati, zicand: Haldeii se vor departa de la noi! Caci nu se vor departa!

Nu va inselati. Zadarnice au fost nadejdile imparatului lui Iuda si ale sfetnicilor lui, ca Egiptul ar fi fost in stare sa-i scape de Babilonieni.



37:10 Si chiar daca ati bate toata oastea Haldeilor, care se razboiesc cu voi, chiar daca n-ar mai ramane din ei decat vreo cativa oameni raniti, tot s-ar ridica fiecare din cortul lui, si ar arde cetatea aceasta cu foc.

Cativa oameni raniti. O figura grafica ilustrand certitudinea sortii nenorocite a Ierusalimului. Avand in vedere grabnica distrugere a Templului care se apropia, unii oameni drepti din Ierusalim s-au hotarat sa aseze chivotul sfant dincolo de posibilitatea de a fi ajuns de mainile nemiloase ale ostirilor invadatoare (vezi comentariul la cap. 27,19). Interludiul prezent din asediul final in cursul caruia Babilonienii au ridicat temporar asediul pentru a preintampina amenintarea ostirilor ce inaintau din Egipt (vezi comentariul la cap. 32,2), a acordat acestor oameni evlaviosi ocazia necesara pentru a ascunde chivotul. Cu bocet si tristete, ei au dus in taina chivotul intr-o pestera, unde este ,,inca ascuns. El n-a fost niciodata tulburat de cand a fost tainuit” (PK 453). Inauntrul chivotului erau tablele de piatra, pe care scrisese Dumnezeu Cele Zece Porunci cu insusi degetul Sau (Deuteronom 10,1-5). Vezi EGW, material suplimentar la Exod 31,18.



37:11 Pe cand se departase oastea Haldeilor de Ierusalim, de frica ostii lui Faraon,

Se departase. Sau ,,Se sparsese”. Tabara haldeilor ,,se sparsese”, adica, ostile se retrasesera de la asediere.



37:12 Ieremia a vrut sa iasa din Ierusalim, ca sa se duca in tara lui Beniamin, si sa scape din mijlocul poporului.

Ieremia a vrut sa iasa. Ieremia considera lucrarea sa ca indeplinita dupa indelungati ani de slujire credincioasa, si acum a incercat sa se retraga in satul lui de bastina, Anatot (vezi PK 453).

Sa scape din mijlocul poporului. Sau ,,Sa se desparta de acolo”. Ebraica aici este obscura. RSV aici zice, ,,pentru a-si primi partea”. Ieremia avea o proprietate in Anatot, in ,,tara lui Beniamin”, (cap. 32,6-12), si vizita lui acolo s-ar fi putut referi la aceasta proprietate.



37:13 Cand a ajuns insa la poarta lui Beniamin, capitanul strajerilor, numit Ireia, fiul lui Selemia, fiul lui Hanania, era acolo, si a pus mana pe prorocul Ieremia, zicand: Tu vrei sa treci la Haldei!

Poarta lui Beniamin. Aceasta este de obicei identificata cu Poarta Oilor in coltul de nord-est al Ierusalimului.

Ireia. Probabil un frate al lui Iucal (vezi v. 3).

Vrei sa treci. Aparent, acuzatia lui Ireia, ca Ieremia era vinovat de tradare, era bazata pe presupunerea ca profetul intentiona, sa se furiseze in tabara Babiloniana, pentru a se uni cu vrajmasul.



37:14 Ieremia a raspuns: Nu este adevarat! Nu vreau sa trec la Haldei! Dar Ireia n-a vrut sa-l creada, ci a apucat pe Ieremia si l-a dus inaintea capeteniilor.

Verset ce nu a fost comentat.

37:15 Capeteniile, maniate pe Ieremia, l-au lovit, si l-au aruncat in temnita in casa logofatului Ionatan, caci o prefacusera in temnita.

Capeteniile maniate. Ridicarea asediului Ierusalimului de catre haldei din cauza apropierii egiptenilor (vezi comentariul la v. 5) fara indoiala a intarit partida anti-Babiloniana si a facut-o mai agresiva.



37:16 Asa a intrat Ieremia in temnita si in gherla, unde a stat multa vreme.

Gherla. Literal ,,odai boltite”, randuite pentru incarcerarea detinutilor individuali. Ca Ieremia a avut un timp dificil in celula lui din inchisoare, este aratat in apelul sau prin care cere sa nu mai fie trimis acolo (vezi v. 20, cap. 38,26).

Unde a stat multa vreme. Profetul trebuie sa fi fost in aceasta inchisoare speciala timp de mai multe saptamani. Lungimea totala a intemnitarii lui finale a fost de aproape un an.



37:17 Imparatul Zedechia a trimis sa-l aduca, si l-a intrebat in taina la el acasa. El a zis: Ai vreun cuvant din partea Domnului? Ieremia a raspuns: Da. Si a adaugat: Vei fi dat in mainile imparatului Babilonului!

Imparatul Zedechia a trimis. Neaproband asprul tratament aplicat profetului, si totusi aparent infricosat de sfetnicii sai, Zedechia a chemat ,,in taina” pe Ieremia, totusi sperand ca prin profet sa poata primi vreun cuvant favorabil ,,din partea Domnului”.

Vei fi dat. Curajos si fara de a ceda la ispita de a-si modifica solia pentru a scapa de o mai departe persecutie din partea vrajmasilor sai, profetul inaintat in varsta repeta cu darzenie taioasa prezicerea lui de mai inainte: Zedechia urma sa fie luat prizonier de Babilonieni (vezi cap. 32,1-5).



37:18 Ieremia a mai spus imparatului Zedechia: Cu ce am pacatuit eu impotriva ta, impotriva slujitorilor tai, si impotriva poporului acestuia, de m-ati aruncat in temnita?

Verset ce nu a fost comentat.

37:19 Si unde sunt prorocii vostri, care va proroceau, si ziceau: Imparatul Babilonului nu va veni impotriva voastra, nici impotriva tarii acesteia?

Unde sunt prorocii vostri? Acesti impostori inselasera in chip josnic pe imparat. In loc ca Ierusalimul sa fie eliberat asa cum pretinsesera ei (vezi cap. 28,1-4) cetatea era asediata, iar retragerea trecatoare a haldeilor care parea sa justifice sperantele lor, doar a scos in evidenta inselatoria acestor oameni.



37:20 Acum asculta, te rog, imparate, domnul meu! Fie bine primite inaintea ta rugamintile mele! Nu ma trimite iarasi in casa logofatului Ionatan, ca nu cumva sa mor acolo!

Ca nu cumva sa mor acolo. Vezi comentariul la vers. 16.



37:21 Imparatul Zedechia a poruncit sa pazeasca pe Ieremia in curtea temnitei, si sa-i dea in fiecare zi o paine din ulita brutarilor, pana s-a sfarsit toata painea din cetate. Astfel Ieremia a ramas in curtea temnitei.

In curte. Aceasta a fost ca raspuns la cererea personala a lui Ieremia (v. 20). Cu exceptia incidentului mentionat in cap. 38,6, profetul a ramas acolo ,,in curtea strajuita a palatului regelui lui Iuda” (vezi cap. 32,2; 33,1), situata deasupra solului, avand lumina si aer bun, pana cand cetatea a fost cucerita de catre Babilonieni.

O paine. Porunca imparatului arata ca Ierusalimul era deja asediat si ca provizia de hrana era din cauza aceasta redusa.

Comentariile lui Ellen G. White

1-21 PK 425-455, 4T 181,182

1-3 4T 181

3,5 PK 452

5,9,10 4T 181

9-13 PK 453

12-15 4T 181

14,15 PK 454

17 4T 181

17-20 PK 454

18-21 4T 182

21 PK 455