37:2 Dar nici el, nici slujitorii lui, nici poporul din tara, n-au ascultat cuvintele, pe care le-a rostit Domnul prin prorocul Ieremia.
Dar nici el. Avand in vedere ultima parte a domniei sale care urmeaza, aceasta e o afirmatie introductiva cu privire la caracterul general al domniei lui Zedechia.
Se pare ca Zedechia, cel putin personal, credea ca Ieremia este un adevarat proroc. Desi nu e afirmat, contextul lasa a se intelege ca Ieremia a raspuns la cererea imparatului pentru rugaciune
(v. 3). Cel putin, conform raportului (v. 5), pare ca la scurt timp dupa cererea aceasta ostirea egipteana s-a retras de la Ierusalim. Ceva mai tarziu Zedechia a avut o intrevedere secreta cu profetul, la care el pare sa fi dat pe fata o teama ascunsa, daca nu o profunda convingere, ca Ieremia era un sol inspirat.
Daca observatiile acestea au valabilitate, ar parea ca deciziile lui Zedechia reflectau ezitare, mai mult decat o indoiala sau necredinta fatisa. Graba cu care Zedechia a fost de acord cu cererea capeteniilor pentru aruncarea lui Ieremia in inchisoarea lui Malchia (vezi cap. 38,4-6), numai pentru a-l scoate din inchisoare la sugestia unuia din eunucii regali (v. 7-13), sugereaza ca daca Zedechia ar fi avut curajul convingerilor sale, soarta Ierusalimului ar fi putut sa fie cu mult diferita.