24:1 Domnul mi-a aratat doua cosuri cu smochine, puse inaintea Templului Domnului, dupa ce Nebucadnetar, imparatul Babilonului, stramutase din Ierusalim si dusese in Babilon, pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, imparatul lui Iuda, pe capeteniile lui Iuda, pe lemnari si fierari.
Mi-a aratat. [,,Ma facu sa vad,” trd. Nitz.; ,,Ma facu sa vad aceasta vedenie,” trd. G.Gal.].
Vezi Ier 1,11-13; Zah 1,8.
Nebucadnetar. Vezi la cap. 21,2.
Ieconia. Vezi la cap. 22,24. Contextul vrea sa spuna ca vedenia a venit la scurta vreme dupa
ce Ioiachim a fost luat rob (597 in.Hr.), posibil inainte de sfarsitul anului.
Capetenii. [,,Mai marii,” trd. Nitz.; ,,Dregatorii,” trd. G.Gal.]. Conducatorii lui Iuda (vezi cap. 27,30).
Lemnari si fierari. [,,Mestesugari si faurari,” trd. G.Gal.]. Literal, ,,artizani si faurari,” (vezi 2Rg 24,14). Ducerea acestor mestesugari iscusiti a restrans posibilitatea de a face arme sau adaposturi (vezi la 1Sa 13,19), si neindoios ca a inzestrat pe Nebucadnetar cu un plus de mestesugari iscusiti pentru construirea maretelor cladiri pe care el le ridica in Babilon.
24:2 Unul din cosuri avea smochine foarte bune, ca smochinele care se coc intai, iar celalalt cos avea smochine foarte rele, care nu se puteau manca de rele ce erau.
Se coc intai. De obicei smochinele se culegeau la inceputul lui august. Cele care erau ,,cele dintai roade” (Osea 9,10), ,,poamele de vara” (Mica 7,1, G.Gal.), ,,smochina timpurie” (Isa 28,4), erau socotite ca o deosebita delicatesa.
Foarte rele. Aceste smochine nu puteau fi mancate, poate fiindca erau stricate sau erau de un soi cu gust rau.
24:3 Domnul mi-a zis: Ce vezi, Ieremio? Eu am raspuns: Niste smochine! Smochinele cele bune sunt foarte bune, iar cele rele sunt foarte rele si, de rele ce sunt, nu se pot manca.
Ce vezi? Intrebarea urmarea sa intipareasca in mintea lui Ieremia insemnatatea simbolurilor.
24:4 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel:
Cuvantul Domnului. Se vede ca profetului i s-a dat un oarecare ragaz pana ce ,,cuvantul Domnului i-a vorbit,” spre a reflecta asupra celor ce vazuse, desi intervalul trebuie sa fi fost foarte scurt.
24:5 Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: Cum deosebesti tu aceste smochine bune, asa voi deosebi Eu, ca sa le dau indurare, pe prinsii de razboi ai lui Iuda, pe care i-am trimis din locul acesta in tara Haldeilor;
Cum deosebesti tu aceste smochine bune. [,,Ca aceste smochine bune,” KJV; ,,Precum aceste smochine sunt bune,” trd. Nitz.; ,,Precum te uiti cu jind la smochinele bune,” trd. G.Gal.]. ,,Prinsii de razboi” urmau sa aiba o soarta mai buna decat care ramasesera (vezi la vers. 6). Ei se aratau dispusi sa primeasca acea cale randuita de Dumnezeu chiar daca aceasta insemna robia lor.
24:6 Ii voi privi cu un ochi binevoitor, si-i voi aduce inapoi in tara aceasta: ii voi aseza si nu-i voi mai nimici, ii voi sadi si nu-i voi mai smulge.
Ochi binevoitor. Din punct de vedere material si economic, starea iudeilor in Babilon pe vremea reintoarcerii din robie era mult mai buna decat aceea de sclavi sau prinsi de razboi (vezi Ier 29,4-7.28; comp. Eze 2,1.64-70). Cartile Ezra si Neemia arata favoarea binevoitoare de care s-au bucurat prinsii din Iuda sub monarhii persani. Experienta lui Daniel si a tovarasilor lui dovedeste cat de sus se puteau ridica evreii in cercurile de guvernamant. Intr-adevar din pricina acestei multumitoare stari de lucruri multi din prinsii iudei nu s-au intors in tara lor de bastina cand li s-a dat aceasta ocazie. Insa adevarata bunavointa sau adevaratul bine pe care Dumnezeu il avea in gand pentru prinsii de razboi era restabilirea lor in Palestina si deplina lor restatornicire in privilegiile legamantului.
24:7 Le voi da o inima ca sa inteleaga ca Eu sunt Domnul. Ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, daca se vor intoarce la Mine cu toata inima lor.
Voi fi Dumnezeul lor. Intr-o oarecare masura acest lucru s-a implinit in istoria postexilica a iudeilor, asa cum arata faptul ca niciodata dupa aceea, ei nu au mai fost inchinatori la idoli. Captivitatea i-a curatat efectiv de toate tendintele in aceasta directie. Totusi, fagaduinta a adus dupa sine restaurarea totala a privilegiilor legamantului.
24:8 Si ca smochinele cele rele care, de rele ce sunt, nu se pot manca, zice Domnul, asa voi face sa ajunga Zedechia, imparatul lui Iuda, capeteniile lui, si ramasita Ierusalimului, cei ce au ramas in tara aceasta si cei ce locuiesc in tara Egiptului.
Cei ce au ramas in tara aceasta. Vezi la vers. 5. Istoria ulterioara descopera ca cei ramasi inapoi o dusesera mult mai rau decat cei ce fusesera dusi robi (vezi la vers. 9, 10). In tara Egiptului. Cei care traiau in Egipt neindoios aveau sa impartaseasca soarta celor care mai tarziu fugisera din tara (vezi cap. 44,26-30).
24:9 Ii voi face de pomina, o pricina de nenorocire pentru toate imparatiile pamantului, de ocara, de batjocura, de ras, si de blestem, in toate locurile unde ii voi izgoni.
Ii voi face de pomina. [,,Ii voi da sa fie indepartati,” KJV; ,,Si-i voi da pilda infricosata de nenorocire,” trd. G.Gal.]. Adica, experienta trista a lui Iuda va umple de groaza alte imparatii.
24:10 Voi trimite in ei sabia, foametea si ciuma, pana vor pieri din tara pe care le-o dadusem lor si parintilor lor.
Sabia. Vezi la cap. 14,12. Din tara pe care le-o dadusem. Culminarea pedepsirii celor neascultatori este deplina indepartare din tara mostenirii lor, fie aceasta prin exil, fuga sau moarte.
Multi dintre evreii care ramasesera in Iudeea dupa cea de-a treia deportare in Babilon in 586 in.Hr., au fugit de buna voie in Egipt dupa omorarea lui Ghedalia, cateva luni mai tarziu. Eu au facut aceasta in ciuda avertizarii date de Ieremia ca o asemenea fapta urma sa ruineze insusi scopul care o determina. Teama de o suferinta ulterioara in urma actiunilor lui Nebucadnetar (vezi la cap. 4,2). Nu e deloc de mirare ca Dumnezeu infatisa pe acesti oameni striati ca pe niste ,,smochine rele.”