22:10 Nu plangeti pe cel mort, si nu va bociti pentru el; ci plangeti mai degraba pe cel ce se duce, care nu se va mai intoarce, si nu-si va mai vedea tara de nastere!
Cel mort. O referire la dreptul imparat al lui Iuda, Iosia, pentru care Ieremia alcatuise o plangere solemna (vezi 2Cr 35,25). Iosia era nespus de respectat si de iubit de poporul sau, si moartea lui timpurie a fost profund deplansa.
Cel ce se duce. O referire la fiul si urmasul lui Iosua, Ioahaz, pe care faraon Neco l-a detronat si l-a dus in Egipt (2Rg 23,31-34; 2Cr 36,2-4). Soarta acestui imparat care nu avea sa se mai intoarca in ,,tara de nastere” era mai potrivita sa fie plansa decat moartea lui Iosia, care fusese ranit de moarte pe campul de lupta (vezi l a2Rg 23,29.30; 2Cr 25,24), si in felul acesta a fost crutat de a gusta din raul care urma sa vina asupra poporului sau (2Rg 22,20; Isa 57,1). Aceste referiri la Iosia si Ioahaz arata ca vremea cand a fost data aceasta solie era hotarat dupa domnia lui Ioahaz (vezi la Ier 22,1.11).