20:1 Pashur, fiul lui Imer, preot si priveghetor de capetenie in Casa Domnului, a auzit pe Ieremia prorocind aceste lucruri.
Fiul lui Imer. Aceasta informatie il deosebeste de ,,Pashur, fiul lui Malchia” (cap. 21,1). Fiul lui Imer se poate sa fi fost tatal lui ,,Ghedalia” amintit in cap. 34,1-4. si care a fost una din capeteniile care mai tarziu s-au impotrivit cu putere lui Ieremia.
Priveghetor de capetenie. Desigur apropiat in rang cu marele preot. Inalta sa pozitie la Templu este motivul care l-a manat la fapte de violenta impotriva lui Ieremia (v. 2, 3), mai ales ca profetul rostise solia catre popor ,,in curtea Casei Domnului” (vezi cap. 19,14.15). S-ar parea ca evenimentele din cap. 20 urmeaza imediat dupa cele din cap. 19 (vezi comentariul la cap. 19,1).
20:2 Si Pashur a lovit pe prorocul Ieremia, si l-a aruncat in temnita cu butuci, care era la poarta de sus a lui Beniamin, in Casa Domnului.
Proorocul Ieremia. Aceasta este intaia data cand in carte numele si titlul lui Ieremia apar impreuna. Fara indoiala motivul este de a indreptati ingrijorarea si ocara suferite de Ieremia.
Butuci. Ebr. mahpeketh, ,,ceva ce constrangea la o pozitie stramba a capului”, adica un instrument de tortura care punea corpul in cea mai inconfortabila si mai chinuitoare pozitie. In aceasta stare de suferinta si injosire a petrecut Ieremia noaptea intr-unul din locurile cele mai de vaza a Ierusalimului, ,,poarta de sus a lui Beniamin”. Poarta aceasta era probabil aceeasi cu Poarta Oilor (vezi cap. 37,13), desi unii cred ca butucii acestia erau in alt loc, si ca poarta de sus a lui Beniamin era una din intrarile in curtea Templului. Harta de la p. 490 arata cele doua asezari posibile.
20:3 Dar a doua zi, Pashur a scos pe Ieremia din temnita. Si Ieremia i-a zis: Domnul nu te mai numeste Pashur (Noroc din toate partile), ci Magor-Misabib (Spaima din toate partile).
A doua zi. Dupa o noapte profetul a fost eliberat din tortura cu butucii, dar aceasta nu inseamna ca in acel moment i s-a dat drumul din inchisoare. Este vadit ca Ieremia a petrecut mult timp in inchisoare, perioada in care a scris soliile pentru imparatul Ioiachin (vezi PK 433; vezi comentariul la cap, 36,5).
Magor – Misabib. Literal, ,,spaima din toate partile” (vezi Psalmi 31,13; Ieremia 6,25; 20,10). Se poate ca profetul si-a gasit mangaiere in Psalmi 31 si ca a aplicat cuvintele ,,spaima care domneste imprejur” mai degraba prigonitorului sau decat siesi, asa cum facuse psalmistul (vezi Psalmi 31,9-16).
20:4 Caci asa vorbeste Domnul: Iata, te voi face de groaza, pe tine si pe toti prietenii tai; ei vor cadea ucisi de sabia vrajmasilor lor, si ochii tai vor vedea lucrul acesta. Voi da de asemenea pe tot Iuda in mainile imparatului Babilonului, care-i va duce robi la Babilon si-i va ucide cu sabia.
Verset ce nu a fost comentat.
20:5 Toate bogatiile cetatii acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump, si toate vistieriile imparatilor lui Iuda le voi da in mainile vrajmasilor lor; acestia le vor jefui, le vor lua si le vor duce la Babilon.
Toate bogatiile. Literal, ,,toata comoara”, adica prada pe care babilonienii urmau sa o gaseasca in Ierusalim.
20:6 Chiar si tu, Pashur, si toti cei ce locuiesc in casa ta, veti merge la Babilon in robie; acolo vei muri si acolo vei fi ingropat, tu si toti prietenii tai, carora le-ai prorocit minciuni.
Veti merge la Babilon. Toti israelitii au fost dusi in exil, afara de ,,poporul sarac al tarii” (2Regi 24,14; 25,12; Ieremia 40,7).
Le-ai proorocit minciuni. Aceasta lasa sa se inteleaga clar ca Pashur pretindea ca este proroc, si ca era membru al partidei anti-haldeene care staruiau pe langa popor sa lupte impotriva ostirilor lui Nebucadnetar, partida care respingea avertizarile lui Ieremia de a nu-si pune increderea in ce priveste siguranta nationala in alianta cu Egiptul (vezi cap. 2,18.36; 14,13-15; 37,5-10).
20:7 M-ai induplecat, Doamne, si m-am lasat induplecat; ai fost mai tare decat mine isi m-ai biruit! In fiecare zi sunt o pricina de ras, toata lumea si bate joc de mine.
M-ai induplecat. Vezi comentariul la cap. 4,10. Plangerile poate erau o reactie la noaptea ingrozitoare petrecuta de profet in butuci (vezi v. 2, 3). In starea lui de deprimare Ieremia considera ca lucrarea lui era o infrangere, o infrangere facuta si mai amara prin teama neincetata ca Dumnezeu nu-Si va implini fagaduintele (vezi Ieremia 1,8-10; comp. Ieremia 15,10.17; Iona 4,1-4).
Mai tare decat mine. In amara sa tanguire Ieremia sugereaza ca Domnul a facut uz de forta Sa pentru a-l sili pe Ieremia, impotriva dorintei si vointei lui, sa primeasca o insarcinare de la care el se daduse inapoi.
20:8 Caci ori de cate ori vorbesc, trebuie sa strig: Silnicie si apasare! Asa incat cuvantul Domnului imi aduce numai ocara si batjocura toata ziua.
Strig. Ebr. za’aq, ,,a scoate un strigat de tanguire”.
20:9 Daca zic: Nu voi mai pomeni de El, si nu voi mai vorbi in Numele Lui! iata ca in inima mea este ca un foc mistuitor, inchis in oasele mele. Caut sa-l opresc, dar nu pot.
Nu voi mai pomeni. Simtamantul sau de dezamagire si de infrangere l-a facut pe profet sa creada ca singura lui scapare era de a inceta sa mai indeplineasca insarcinarea de crainic al lui Dumnezeu.
Cuvantul Sau. Literal, ,,el”. Antecedentul trebuia sa fie dedus din context. Unii sunt de parere ca se face referire la cererea staruitoare a lui Dumnezeu ca Ieremia sa fie instrumentul prin care sa vorbeasca Dumnezeu, lucru de care Ieremia nu putea sa scape; altii, ca subiectul este focul insusi: ,,in inima mea este un foc mistuitor.”
Nu pot sa-l opresc. Mai degraba, ,,Nu i-am putut rezista”.
20:10 Caci aud vorbele rele ale multora, spaima care domneste imprejur. Invinuiti-l, striga ei; haidem sa-l invinuim! Toti cei ce traiau in pace cu mine, pandesc sa vada daca ma clatin, si zic: Poate ca se va lasa prins, vom pune mana pe el, si ne vom razbuna pe el!
Vorbesc rele. Sau ,,Defaimarea multora”. Compara Psalmi 31,13, cuvantul pentru ,,defaimare” inseamna ,,o soptire”, ,,vorbire de rau”. Pasajul vrea sa arate ca Ieremia auzise pe multi spunand vorbe rele cu privire la el.
Spaima care domneste imprejur. Ebr. magor misabib, numele dat lui Pashur (vezi comentariul la v. 3).
Invinuiti-l. Ideea ar putea fi: ,,Spuneti ce stiti despre el, si noi vom raporta ceea ce voi ne spuneti.” Persecutorii lui Ieremia nadajduiau sa poata obtine dovada neloialitatii lui Ieremia fata de natiune (vezi cap. 11,19; 18,18).
Pandesc sa vada daca ma clatin. Sau ,,... daca ma poticnesc”.
Se va lasa prins. Sau ,,inselat” (vezi v. 7). Vrajmasii nadajduiau ca Ieremia va fi prins in cursa in ravna lui profetica spunand un lucru care i-ar fi adus condamnarea si ar fi sfarsit prin moarte.
20:11 Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic; de aceea, prigonitorii mei se vor poticni si nu vor birui. Se vor umple de rusine ca n-au lucrat cu chibzuinta: de o vesnica rusine, care nu se va uita!
Domnul este cu mine. In ciuda nelinistii si descumpanirii Ieremia nu face loc deznadejdii; increderea lui este inca neclintita in Dumnezeu (vezi comentariul la 23; 27; 2Corinteni 4,1.8.9). Apele necazului nu pot sa inunde aceasta incredere, si nici focul persecutiei nu poate sa consume aceasta credinta (vezi Isaia 43,1.2).
Puternic. Ebr. aris, derivat de la verbul ’aras, ,,a tremura”. Domnul este amintit ca fiind ,,Cel puternic” [Cel inspaimantator”, KJV], poate in sensul ca ,,ii face pe altii sa tremure”. Daca vrajmasii lui erau ,,puternici” (vezi cap. 15,21), profetul era sigur ca Dumnezeu ,,ca un viteaz puternic” [,,ca un puternic inspaimantator”, KJV], urma sa fie un adversar mai mult decat potrivit pentru ei (vezi Isaia 9,6).
20:12 Si acum, Doamne, Dumnezeul ostirilor, care incerci pe cel neprihanit, care patrunzi rarunchii si inimile, fa-ma sa vad razbunarea Ta impotriva lor! Caci Tie imi incredintez pricina.
Dumnezeul ostirilor. Vezi comentariul la Psalmi 24,10; Iosua 5,14. Poate o reflectare a ideii din v. 11, care Il infatiseaza pe Dumnezeu ca pe un razboinic. Rarunchii. Vezi comentariul la cap. 17,10.
20:13 Cantati Domnului, laudati pe Domnul! Caci El izbaveste sufletul celui nenorocit din mana celor rai.
Cantati Domnului. Deprimarea profetului face loc nadejdii; intristarea face loc bucuriei (vezi Psalmi 30,5).
20:14 Blestemata sa fie ziua cand m-am nascut! Ziua in care m-a nascut mama, sa nu fie binecuvantata!
Blestemata sa fie ziua. Restul capitolului il infatiseaza pe Ieremia intr-o prapastie a disperarii care ne aminteste de aceea a patriarhului Iov (vezi comentariul la Iov 3,1-6). Totdeauna sa ne amintim permanent ca desi aceste personaje biblice au fost puternici barbati ai lui Dumnezeu, au fost totodata fiinte omenesti ,,supuse acelorasi slabiciuni ca si noi” (Iacov 5,17).
20:15 Blestemat sa fie omul care a adus vestea aceasta tatalui meu: Ti s-a nascut un copil de parte barbateasca, si l-a umplut de bucurie cu ea!
L-a umplut de bucurie. Gandul despre marea bucurie parinteasca mai adauga o impunsatura de durere la intristarea de acum a profetului (vezi cap. 15,10). Ceea ce adusese voie buna parintilor lui Ieremia ii aducea lui disperare.
20:16 Omul acela sa ajunga ca cetatile, pe care le-a nimicit Domnul fara mila! Sa auda gemete dimineata, si strigate de razboi la amiaza!
Sa ajunga ca cetatile. O referire la ,,cetatile campiei” (Geneza 19,29) nimicite prin foc de Dumnezeu. Nimicirea lor a ajuns o pilda a pedepsei divine care vine cu siguranta ca urmare a nelegiuirii oamenilor (vezi Deuteronom 32,32; Isaia 1,9.10; Iuda 7).
Strigate de razboi. Ebr. tern’ah, ,,un semnal de alarma”, poate strigatul de razboi al unei ostiri navalitoare.
20:17 De ce n-am fost omorat in pantecele mamei, ca sa-mi fi fost ea mormantul meu! De ce n-a ramas ea vesnic insarcinata cu mine?
N-am fost omorat. Capitolul se incheie cu un crescendo, ca sa zicem asa, al unei vorbiri indraznete, extrem de insufletite. Profetul isi regreta adanc existenta.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
7 PK 420
9 AA 575; Ev 700; PK 432, 437; 7T 27
10 FE 458; PK 420; TM 505; 1T 236, 334, 526
11, 13 PK 420
20:18 Pentru ce am iesit din pantecele mamei ca sa vad numai suferinta si durere, si sa-mi ispravesc zilele in rusine?
Verset ce nu a fost comentat.