19:11 Si sa le spui: Asa vorbeste Domnul ostirilor: Tocmai asa voi zdrobi pe poporul acesta si cetatea aceasta cum se sparge vasul unui olar, fara sa poata fi facut la loc. Si mortii vor fi ingropati in Tofet, din lipsa deloc pentru ingropare.
Fara sa poata fi facut la loc. In repetate randuri Domnul Isi avertizase poporul ca va aduce nenorocirea peste ei din pricina multimii pacatelor lor (cap. 4,6.7; 18,11, etc.). Printr-o actiune izbitoare profetul avea sa intipareasca acum acest adevar in mintea lor. Spargerea vasului de lut ilustra in chip zguduitor care aveau sa fie efectele invaziei Babiloniene. Totusi, amenintarea era conditionata. Inca nu era prea tarziu pentru a indeparta osanda de deasupra cetatii si a neamului. Dumnezeu declarase: ,,Deodata zic despre un neam, despre o imparatie, ca-l voi smulge, ca-l voi surpa, si ca-l voi nimici; dar daca neamul acesta, despre care am vorbit astfel, se intoarce de la rautatea lui, atunci si Mie imi pare rau de raul pe care imi pusesem in gand sa i-l fac” (cap. 18,7.8).
Cuvintele ,,fara sa poata fi facut la loc” nu intentionau sa se inteleaga ca Dumnezeu isi retrasese fagaduintele Sale privitoare la o reintoarcere si restaurare in Pamantul Fagaduit dupa captivitatea Babiloniana (vezi p. 31). Dupa aceea fagaduintele au fost repetate (Ieremia 29,10; 30,3; etc.). Cu nici un chip ele nu erau contrazise de profetia de fata.
Doar cand iudeii L-au lepadat pe Hristos au fost pentru totdeauna lepadati de a mai fi poporul lui Dumnezeu (Matei 21,33-43). Cu privire la relatia dintre reintoarcerea contemporana a iudeilor cu profetia din vechime vezi p. 33.
Ingropati in Tofet. Vezi comentariul la v. 6. Ingroparea lor in Tofet exprima, de fapt, judecata grozava a lui Dumnezeu ce avea sa vina asupra celor apostati datorita nelegiuirii lor.
Lipsa de loc. Vezi comentariul la cap. 7,32.